2,886 matches
-
miroase Întâi și apoi să mănânce una câte una bunătatea de căpșunele cu care, sorbindu-l din ochi, Îl „alimenta” Victor. Au intrat prin Poiana-rusului, pe sub poala pădurii care primindu-i sub aripele-i bogate, i-a salutat, Învăluindu-i În răcoarea vaporoasă a umbrei dese. Mereu mirat dar și puțin Înfricoșat de verde, nalt și Întuneric, copilul a cerut să fie coborât de pe căluț. Victor se comformă. L-a luat de mână, arătându-i și prezentându-i cu lux de amănunte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
suspinam. Treacă noaptea. Fă cruciuliță, mă sfătuiește soția. Numai că și ea avea un mare surplus de lacrimi. Enigmaticul moș Pantalon După cîteva zile de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis ochii și m-am scufundat în meditații adînci. Dar adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un băț de alun, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are casă, n-are prietenă, n-are ascensiune nici măcar ca a celor mai nătărăi colegi de-ai săi. Crăpam dacă îi dădeam cinci lei?! Ce idiot comportament am! Nu mai poate sta închis și iese în ploaie. Îi face bine răcoarea, iar pașii îl conduc spre muncitori. Din ochi îl caută pe bețiv. Unde-i Dobrilă? Crăpa după băutură și s-a dus să vă ceară bani... Nu s-a întors? Nu. Dacă are bani... L-am dat afară. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om și Gugeanu ăsta, gîndea Lupașcu. După ce nevastă-sa a rămas în Franța, n-a mai vrut să se însoare. Totuși, l-am surprins că trage cu ochiul la studente. Pe la ora șapte Gheorghe sună la intrarea din vila profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă electrică în loc de cruce... părintele Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din puful păpădiei nu poți să te ridici mai sus de intenția câmpiilor. Unde să vii? Verdeața și răcoarea promisă în cimitir nici măcar în ierbarul lui Dumnezeu nu există. Număr anii fără tine ca și cum aș număra stelele stinse-n fântâni, număr stelele stinse ca pe nesfârșitele borne kilometrice, număr bornele kilometrice cum aș număra ultimii bani de drum, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se teme de nimic, tamen 5 este nou și de aceea bănuitor. Sînt destui care își dau aere că știu de toate, și care, pentru a fi la fel cu Pagolo Bertini, ar fi gata să bage pe oricine la răcoare și pe deasupra ar mai vrea să cad singur în cursă. Rogu-vă, scutiți-mă de această frică, voi veni să vă văd, în timpul arătat, aceasta neapărat. Am stat de vorbă cu Filippo despre această cărticică a mea, dacă este bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numele Lui Dumnezeu... Dar eu L-am rostit, așa, numai pentru mine, atunci, o singură dată, ca să nu-L uit. Și atunci, deodată, am simțit cum mă topesc de bucurie. Toată lumina soarelui, toată bucuria nisipului, toată liniștea zării și răcoarea nopților erau în numele acela. Așa se face că ne-am adunat toate firele de nisip... și am ajuns ce vedeți astăzi: trandafirul deșertului. Acum vi-L spun și vouă: numele acela e Iisus." Și în timp ce-L șoptea, apa din havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar nu fusese așa. Bătrânul spunea că la început, pe când stră-străbunicul lui era copil mic, pe-atunci oamenii din sat făcuseră un dig din pietre pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Se lăsase seara. Una câte una, se aprindeau pe boltă stelele și în ferestre luminile. Oamenii se întorceau acasă. Chiar și zarva copiilor se domolea. Ai fi spus că noaptea cobora în liniște, acolo, la poalele muntelui mai ales că răcoarea asfințitului lunecase în vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile copacilor, pe frunze și flori. Când ușa casei s-a închis ("ca să nu iasă căldura", spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile copacilor, pe frunze și flori. Când ușa casei s-a închis ("ca să nu iasă căldura", spun oamenii, fiindcă seara întotdeauna e răcoare și umed la munte), florile se treziră din somnul de peste zi. Era o noapte cu totul și cu totul specială noaptea în care și oamenii, și florile, și animalele vorbesc și înțeleg aceeași limbă. Oamenii au uitat demult asta, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nume, și ne strigă pe fiecare, pe numele nostru adevărat. Și ajunși acolo suntem, mereu, cu toții, împreună. Iubire în Iubirea Lui. De asta dorul nu se stinge niciodată. Numele Lui e Iubire Unul câte unul, începuseră să plece. Se făcuse răcoare, acum era aproape frig. Fusese cald peste zi. De cum se înserase, ne adunaserăm, cu mic, cu mare, pe nisip, să-i ascultăm. Se întorseseră de câteva zile acasă și tot mai povesteau minunile văzute dincolo de mare. Dar eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acu', uită-te ! Ai făcut ochi înaintea mea ! Nici soarele nu s-a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de pe mal, urlai, strigai, te agățaseși de genunchiul meu și mă trăgeai, mă zgâriai, mă împingeai de eram să cad cât îs de lung ca să merg mai repede. Tot tu îi puseseși o frunză mare pe cap, să-i fie răcoare. Dacă nu erai tu, ar fi murit. Pe urmă, ai stat cu el și mă uitam cum îl mângâiai pe obraz. Când a deschis ochii, s-a uitat la tine. Era un biet copil, străin și el pe un țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Iașilor. ― Uite la el. O idee mai frumoasă nici că se putea. Tot nenea Mitru va face rost de cea mai arătoasă birjă. Și când crezi că se pot plimba musafirii noștri? ― Eu cred că pe marțea viitoare, așa pe răcoare, Îi pot lua eu cu bihunca, fiindcă voi sunteți ocupați. Locurile pe unde să-i duc le vom hotărî sâmbătă - a luat inițiativa Petrică. ― Doamne, ce se vor bucura! În special tata Toader - s-a entuziasmat Gruia. ― Știți voi una
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În scurtă vreme două birje au oprit puțin mai departe de poarta hanului. Musafirii se aflau deja perechi-perechi În uliță... Când birjele au pornit În pas Întins, gazdele au rămas În poartă, făcându-le din mână... Soția lui Petrică - simțind răcoarea nopții - a intrat fuguța În casă fără să bage de seamă că Petrică n-a urmat-o. Observând acest lucru, și-a spus: „O mai fi rămas afară, să ia o gură de aer, după obiceiul lui”. „Gura de aer
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi În comisie, domnule profesor? ― Nu-i știu chiar pe toți, dar Îi știu pe specialiștii care vor fi prezenți. Este profesorul chirurg Statin, de la cealaltă clinică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Aș vrea să văd și eu în ce ziar ai citit chestia asta! Poate în vreo fițuică plătită de la Moscova, ca să vă arunce vouă cu praf în ochi!... O fi el mort Stalin, dar Părtrășcanu stă bine mersi tot la răcoare... Dar am prins și eu zilele astea din zbor o vorbă... Că în meseria asta a mea mai cunosc pe unul, pe altul și aflu multe. Cică acum îi dau zor, ca să-i facă proces lui Pătrășcanu, da' un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai demult..., strâmbă din nas Sever. Acum nu se mai ocupă decât de matematică! 5 Sosiră, în sfârșit, și zilele mult așteptate ale examenului de admitere. După un început de vară torid, vremea se schimbase brusc; peste noapte se făcuse răcoare și începuse să plouă ca în plină toamnă sau ca la munte. Sever își luă câteva zile libere de la cimitir și urmări îndeaproape desfășurarea examenelor. După fiecare probă, el îl puse pe Victor să-i dea socoteală amănunțit despre tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]