1,185 matches
-
părul prins într-o coadă la spate. Arunca priviri vrăjmașe peste lumea așezată la mesele de la terasa cafenelei. Nici una nici două, înfipt parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răgușită acoperea parcă mai multe tonuri în același timp, finalizând vocalele într-un vaiet sfâșietor. Textul cântecului era trist, povestea unui suflet pustiit de dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar nevăzut care
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
țară , unde i- ai trimis ? I- adună sărbătorile creștine - Crăciun și Paste . Ce frumos e- n sat ! " Dar pleacă repede - napoi , la muncă ... Frumoasă țară , de ce i -ai lăsat ? Au putrezit ulucile din garduri Și - un glas de câine lătra răgușit . S - a stins în vatra și- ultimul tăciune . Unde -s copiii , sat îmbătrânit ? Sunt poate , azi , mai trist că niciodată , Dar n- am de gând să plec de-aici , din sat . Însă te - ntreb pe tine , țara dragă : Copiii noștri
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344215_a_345544]
-
din casă, îmi zării părinții în lumina lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice o țineau lipită cu spatele de pământ. Începea să-i rupă hainele de pe ea, râzând cu glas tare și răgușit: - Uite ce pățești dacă fugi de mine. Unde îți este profesorașul să te scape? Să vină la mine să-l omor și pe el. Să-l vezi cum moare lângă tine. Mă voi răzbuna pe voi care v-ați bătut
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
din casă, îmi zării părinții în lumina lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
de sidef Să îi coasă ca pe-o ie. Stratul rece-i tot mai gros, Streașina-i înlăcrimată; Ia te uită ce frumos S-a gătit natura toată! Tufele sunt de brocard, Îmbrăcate-n stalactite; Strigă vesele pe gard Gaițele răgușite. Doar gâscanu-i supărat: „Ce-o mai fi, nimeni nu știe! Balta iată, a-nghețat, Albă, stranie, pustie!” Referință Bibliografică: ZI DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ZI DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378558_a_379887]
-
trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce epitaf. Așa visez de-aseară - golit de gânduri terne - Iar dorul, ca o gheară, durerile-mi așterne. M-am întrebat și azi: „Cine mi-s eu oare ?” Un răspuns răgușit veni dinspre ai Parângului brazi: „Ești un nimeni, în propria-ți splendoare.” Referință Bibliografică: DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016. Drepturi de Autor
DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378902_a_380231]
-
ei. A pregătit și masa de prânz, iar rufele de călcat mai pot aștepta. Vrea să simtă relaxarea de week-end. Ascultă melodii de demult. Un ambient cât se poate de plăcut pentru o amiază de sâmbătă. Pescărușii au reapărut. Printre răgușitele croncăneli ale ciorilor și ciripitul necontenit al vrăbiuțelor aciuate în grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru roial. Câțiva nori de
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați!” Ba, mai mult, își declină identitatea „ - Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune!” În continuare este redată întâlnirea dintre Paloș și Contele
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
scoate din buzunarul de la pantalon. L-a învățat un gorobete să-l folosească. Digetale!, cum spune el, amuzându-se. Dă semnal la stânga, întoarce mașina, intră pe sensul legal de mers. Se uită la ecran. Apasă și răspunde cu o voce răgușită: Da, bă?... Cine frățioare?... Când!... Îhh!... Vorbim mâine, bă..., să văd pe agendă să nu fie cântare tocmai atunci... Închide. Nu s-a familializat cu toate funcțiile mobilului... Trage un fum. De data asta, neatent, îl trage în piept. Tușește
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
îi dădea să bea dintr-o ulcică de lut. Întâlnindu-i privirea de un albastru mai curat decât cerul, regele se simți săgetat de un dor năpraznic căruia n-ar fi putut să-i spună pe nume. - Cine ești? Întrebă răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul fetei, păreau să curgă izvoare răcoroase care puteau să-i topească regelui orice sete l-ar fi încercat vreodată. - Dar cine sunt eu, știi? - Un călător însetat? Sprâncenele aurii
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
fața credincioșilor prezenți în biserică, Florin face o mărturie, un fel de spovedanie publică despre păcatele și rătăcirile lui. În ochii și cuvintele lui Florin se poate citi bucuria descoperirii credinței în cuvântul Mântuitorului. Este însă întrerupt de urletul vocii răgușite a lui „Bățău, secretarul de partid de la uzina „Abatajul Roșu”, pitulat până atunci în fundul bisericii, împreună cu alți trei indivizi. „Cu asta te-am aranjat, domnule tovarăș director”, strigă Bățău „cu gura schimonosită de răutate”. Are loc o încăierare între credincioși
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
degete ale mânii drepte strânse porțiunea nasului cuprinsă între ochi, apăsând-o cu putere. O durere ascuțită îl chinuia de fiecare dată când îl cuprindea criza de epilepsie. -Imperiul e în declin și trebuie salvat, mai spuse el cu glas răgușit. Iar noi suntem chemați la fapte mărețe prieteni. Da, da! Zeii ne cheamă să fim și noi zei! Referință Bibliografică: Ancheta -Partea a treia - Fragmentul nr zece penultimul fragment / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
o primi ceva. Continuând să insist cu bătaia în ușă, de pe care mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită, la aproape fiecare lovitură, aud printre crăpăturile acesteia, un fel de răspuns. Era ca o șoaptă cu voce stinsă, răgușită, de bărbat, ce parcă venea dintr-o altă lume. Mai mult am dedus, decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de 80-85
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
scaunul liber, cu cea mai mare grijă, pentru a nu agăța cumva rochia pompoasă, iar apoi, cu o mișcare rapidă, partenerul meu de dans apucă ceașca din dreptul său, și mi-o întinde, spunând, cu o voce groasă și puțin răgușită: — Aici e Frappuccino-ul de ciocolată. Clipesc de câteva ori, încercând să îmi dau seama dacă am auzit bine, fiindcă sunt destul de sigură că așa ceva nu există în această perioadă. Confuză, mă holbez la ceașcă, dar aceasta începe să își piardă
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
soare, vânt / Cu bănuți câștigați cumpăram cărți și ziare / Trei saci de sticle pentru Albumul memorial / Nichita Stănescu. Poetul caută evadarea din realitatea constrângerilor, căutând cu ardoare adăpostul versului pur și liber atât de adânc îngropat de cântecul fals și răgușit al vocii din cravată. În acest univers libertatea frumos păstrată între paginile cărților se împarte în fărâme, veșnicia se cumpără cu ouă și pachete de Kent: Când o prindeai singură pe vânzătoare îi făceai o ofertă / de șpagă zguduitoare / Pentru
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Cu mâinile-n șolduri obraznice, pomii-și reazemă umbrele de gardurile șifonate ori bușite de mașini nervoase privindu-și crucile din față, unde, pe alocuri, mai pâlpâie lumânări proaspete. Și gardurile se mai reazemă ici, colo de câte-un câine răgușit și înfometat, rezemat și el la rându-i de un capăt de lanț ruginit de vremuri triste și timpi morți. Pe Piscul Curăturii aleargă o șa neroadă cu o iapă-n călduri sub dânsa, alături de-un mustang rebegit, care
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
cu alte cuvinte nu-i era în fire s-abordeze teme înalte la o băută! Dar acum, sub perdeaua unei pseudo-infatuări, graseiă mângâind plăcut urechile celor din jur: -Dragilor, cred că-ntâi a fost arhitectura! Și dădu glas unui râs răgușit, mixat cu ceva simptome de tuse tabagică. Arhitectul Primordial a conceput înaintea oamenilor Pământul, Soarele, Luna, Stelele! Ipse magister dixit! încheie cu formula consacrată, subliniind superfluența oricărei argumentații. Exprimarea sintetică a lui Matei rarefie atmosfera. Ca să refacă nota ludică a
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
sigure, adăugând fiecăruia în parte și o morală. Din cele 35 de fabule voi cita din următoarea ; ,, Într-o pădure pe-un butuc, Unde-și avea tribuna O pasăre, numită cuc, Își tot cânta numele-ntruna. Și cum fredona el răgușit Chemându-și mama-n disperare Deodată un ecou s-a auzit: Un cântec de ciocănitoare. ,, ................................................... Morala: Nicodată să nu crezi Ce-ți cântă dulce cucul, Întotdeauna să alegi Din cântecul său ce-i trucul. - Cucul și ciocănitoarea - Cele 20 de
DRUMUL CĂTRE AMINTIRI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375546_a_376875]
-
din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
-l urmărească. Iar el îi răspundea în oglindă,printr-o privire puternic lucitoare. Uitase de drumul sinuos ce trebuia să îl parcurgă , doar se lăsa condus atât de lin,peste cărarea dintre inimi. - Stop,opriți filmarea ! Vocea baritonală a regizorului, „răgușită” involuntar de megafon, îi dă de înțeles că totul s-a terminat. O să se-ntoarcă la ospătorie iar ea o să-și continue nestingherită, urcarea către un alt trofeu . - Ai interpretat foarte bine,ai un talent special de a intra în
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea din față
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]