1,548 matches
-
îl întreabă pe un călugăr: - Ce ai lucrat astăzi?, la care monahul cufundat în gânduri îi răspunde cu o voce blândă: - Eheeei! Am lucrat destul, în plus, am îmblânzit doi șoimi, am condus doi cerbi, am înfrânat doi ulii, am răpus un vierme, m-am luptat cu un urs și am îngrijit de un bolnav. Impresionat de cele auzite, starețul îi spune: - Ce tot vorbești omule, noi nu avem astfel de animale în mănăstire? Și după câteva clipe de tăcere, monahul
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
doresc să plătească alții sau să aduc nenorocire vouă și părinților mei pentru greșeala mea. - Este un raționament înțelept Desire, însă nu-i bine să te izolezi și să încerci să duci în suflet o durere care poate să te răpună, dacă nu te eliberezi de ea. Ia aminte! Ea avea întipărită pe față o expresie de îndârjire și parcă vorbea mai mult cu sine însuși. Privirea îi era strălucitoare, arzândă, mistuită de focul urii care se pare, o ajuta să
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
sale, iar pavilioanele erau situate în jurul său în formă de cerc, de nu știau bolnavii ce a fost mai întâi: teiul sau acele pavilioane... Ei bine, acest tei, care a adus atâta bucurie multor suflete aflate în suferință, acum suferea răpus de un trăsnet, despicat pe din două de parcă o sabie mânuită dibaci de cineva, de undeva din cer, s-ar fi abătut asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
bine, acest tei, care a adus atâta bucurie multor suflete aflate în suferință, acum suferea răpus de un trăsnet, despicat pe din două de parcă o sabie mânuită dibaci de cineva, de undeva din cer, s-ar fi abătut asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari și grei de ploaie căzută cu furie din înălțimi, de parcă s-ar fi rupt zăgazurile cerului, se ridica un fum translucid care împrăștia în jur
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
tihnă. Nu! I se zbătea inima ca un iepuroi înfricoșat de câte ori vreun fir de zgomot i se năzărea prin vis. Treaz fiind, nu era mai vrednic! Un zbucium de șoapte auzite și înțelese doar de el îl fugărea să-l răpună la tot pasul. Și, deși nimic din cele simțite nu se-ntâmpla, el își potrivea răsuflarea cu tactul ascuns al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară. Un trecător prin
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Un behăit subțirel îi turnă în sânge o picătură de curaj. Mielul dădu semn că se trezește. Cu un glas pe care nici el nu și-l auzise vreodată, strigase în miezul pădurii și al haitei ce sta să-i răpună pe amândoi, cu ochii ațintiți către un brad măreț din apropiere, prins și el în conul de argint al lunii: „Doamne, apără mielul acesta, căci eu nu sunt vrednic s-o fac!” Ca din senin, o vâlvătaie se abătuse dinspre
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Zile-n șir de rătăcești nu vezi bărci, nu vezi corăbii, țărmurile s-au mutat în clepsidre și mici săbii de seism au feliat liniștea acestei curgeri... Țipă-n valuri pescăruși de când tuni și de când fulgeri, timp hain și cad răpuși în abisul dintre rânduri... Nodurile-au apărut mica mea mare de gânduri de când EL a dispărut... Referință Bibliografică: Proeminențe / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa
PROEMINENŢE de AURA POPA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368046_a_369375]
-
numără silabe, o metrică perfectă și uite înc’-un vers, vorbesc din amintiri de mândre slabe, cu-o rimă sărutată citită pe revers. Ei stând așa-n lumina blândă de apus, împărtășindu-și bucuria revederii, Soarele dispărea, sub deal, fiind răpus de frumusețea prieteniei și a serii. Prietenul tău drag cu fire îndrăzneață cu suflet blând și ochiul iubitor, prietenia lui îți umple golu-n viață, picură în suflet ca apa de izvor! El nu-ți va fi nici pâinea și nici
PRIETENIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368077_a_369406]
-
câteva gânduri în special pentru cei care, sub o formă sau alta, trec prin singurătate. Dragii mei, vă vorbește sora voastră, sora voastră geamănă, sora voastră de suferință. Iubite cititor, indiferent prin ce treci aș vrea să nu te lași răpus de durere, să nu te lași răpus de singurătate. Aș vrea să-ți spun că Domnul nu te-a părăsit. Domnul nu părăsește pe nimeni. El este lângă tine în nevoie. El este în suferință lângă tine și lângă mine
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
sub o formă sau alta, trec prin singurătate. Dragii mei, vă vorbește sora voastră, sora voastră geamănă, sora voastră de suferință. Iubite cititor, indiferent prin ce treci aș vrea să nu te lași răpus de durere, să nu te lași răpus de singurătate. Aș vrea să-ți spun că Domnul nu te-a părăsit. Domnul nu părăsește pe nimeni. El este lângă tine în nevoie. El este în suferință lângă tine și lângă mine. El este gata să-ți șteargă lacrima
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
din care au coborât mai mulți oameni înarmați. A urmat un schimb de focuri în care au fost uciși șoferul și primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav. Armând Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de douăzeci de gloanțe. Avea 46 de ani. Asasinii au fost capturați și aduși la locul atentatului, unde au fost executați, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradă. După comiterea crimei, autorii s-au deplasat la sediul Radiodifuziunii române
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
ziua de 11 aprilie 1939, atât de lapidar dar atât de categoric despre Armând Călinescu: "(...) cel mai bun element ce l-am găsit până acum în viața noastră politică". Nicolae Iorga, care peste un an avea să cadă și el răpus de legionari, scria în Neamul Românesc un articol cu titlul " După faptă de ieri, 23 septembrie 1939": „Un om s-a jertfit pentru liniștea țării sale înlăuntru și pentru independență ei politică în afară. El a căzut, cum se putea
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
învățătoare de meserie, n-a lăsat-o să profeseze, nici n-avea de ce, o ținea ca pe palme, cu bucătăreasă, menajeră, cu tot ce se cuvenea. Totuși asta nu i-a prea folosit, căci peste ani, când Georgescu a fost răpus de un cancer la prostată, Anica a trebuit s-o ia de la capăt cu lucrul. Dar ce i-a venit ei în minte? S-a făcut profesoară de limba rusă, auzi tu? Că era la căutare după război. Îi plăcea
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
a rezistat nici ea prea mult fără tine și a plecat să te caute pe „drumul către stele”, verișorul tău Vlaicu care a plâns cănd s-a despărțit de tine (săngele apă nu se face, nu?) a fost și el răpus de boală la doi ani după plecarea ta, poate vă veți fi întâlnit și veți fi continuat și acol „dialogul”(!), urmează ca alții să-și poarte și ei crucea până la venirea sorocului... Cu cel din urmă, care mi-a povestit
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată.” Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce-l copleșeau durerile bolii necruțătoare ce l-a răpus, că îi rămăseseră întipărite în minte, pentru toată viața, amintirile lui nea Mitică despre bunicul său: „Din toate poveștile dumitale, bunicu’ dumitale, Dumnezeu să-l ierte spuneai că zicea: Să nu iasă omul cu mâna goală de la noi din curte
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366847_a_368176]
-
oasele dăruite de Moarte? Erau întrebări pe care el, profesorul, și le punea de fiecare dată când se întorcea de la facultate, când mintea lui mesteca gândurile creierului secat de nevoi. Obosit de a se mai lupta cu boala, care îi răpusese din greu trupul încă viguros, omul simți cum totul se învârte în jurul lui și căzu pe trotuar cu capul sprijinit de o lespede. Nu mișca, privea doar cum mașinile luxoase, ce îi treceau prin fața ochilor împăienjeniți de durere, îl luminau
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
frânte. Au trecut prin fața lui oameni cu grijile și cu graba vieții lor. Niciunul însă nu s-a oprit să îl întrebe dacă îl doare ceva, doar un câine îi suflase un timp aerul cald al gurii sale după care, răpus de gerul care se întețise, plecă agale, cu teamă pentru clipele de chin ale celui căzut, întorcându-se din drumul său de două ori, poate pentru a pleca liniștit că omul încă mai trăiește. În casa în care era așteptat
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
venise în țară, îi atribuise marea misiune de trimis domnesc în legăturile de tratat cu generalul Heissler, comandantul Brașovului. Urcase treptele dregătoriilor până la Mare Vornic, ocupându-se cu justiția supremă a țării. Iar acum, în pragul celor 65 de ani, răpus de boli și de intrigi politice, căuta să se retragă într-o mânăstire, ca cel mai umil monah, pentru a avea timp de ajuns să scrie tot ceea ce avea de scris despre „Cronica lui Nicolae Mavrocordat” și a familiei sale
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ziua de mâine. Tronul acesta îl plătesc cu bani grei din spinarea poporului. Allah al lor noroc mi-a dat că îl luă la el pe Cumurgi, Marele Vizir, lacom și mincinos. Prințul Eugen a fost singurul care l-a răpus, în anul 1716, la Petervarad, pe Dunăre. Nu înțeleg de ce Ludovic al Franței refuză în continuare serviciile viteazului general, Eugene de Savoya? - Cum, Mărite Doamne, nu știați că a fost autorul unei coaliții împotriva regelui? - Poate, eu l-am admirat
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
câteva gânduri în special pentru cei care, sub o formă sau alta, trec prin singurătate. Dragii mei, vă vorbește sora voastră, sora voastră geamănă, sora voastră de suferință. Iubite cititor, indiferent prin ce treci aș vrea să nu te lași răpus de durere, să nu te lași răpus de singurătate. Aș vrea să-ți spun că Domnul nu te-a părăsit. Domnul nu părăsește pe nimeni. El este lângă tine în nevoie. El este în suferință lângă tine și lângă mine
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
sub o formă sau alta, trec prin singurătate. Dragii mei, vă vorbește sora voastră, sora voastră geamănă, sora voastră de suferință. Iubite cititor, indiferent prin ce treci aș vrea să nu te lași răpus de durere, să nu te lași răpus de singurătate. Aș vrea să-ți spun că Domnul nu te-a părăsit. Domnul nu părăsește pe nimeni. El este lângă tine în nevoie. El este în suferință lângă tine și lângă mine. El este gata să-ți șteargă lacrima
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
și tu nu poți fi diplomatică în aceste condiții. Eu însă pot și am un plan în minte. Acum Deșire nu ai sorți de izbândă să-l ucizi cum ai dori. Lupta ar fi inegala și nu se lasă el răpus de tine nemernicul. Ar fi doar o nebunie care ar înrăutăți lucrurile și ne-ar anula sorții de izbândă la zero, în condițiile de discreție ce le dorești chiar tu. Totul ar deveni un scandal public. Ascultă-mi raționamentul și-
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
Cântec > UN JOC MESCHIN Autor: Roznovan Amelia Lavinia Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Am obosit s-astept răspunsuri La întrebări ce mi le pun Când simt căderea în apus Simt îndoieli ce ma răpun ! La ce bun să ma-ntreb mereu Ce s-a ales de viața mea ? Răspunsul știu cât e de greu Și nu știu , zău ,de ar conta. Am obosit să fiu de piatră Și nu mai pot să mă prefac
UN JOC MESCHIN de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368641_a_369970]
-
dădeai doar ei... VII. UN JOC MESCHIN, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Am obosit s-astept răspunsuri La întrebări ce mi le pun Când simt căderea în apus Simt îndoieli ce ma răpun ! La ce bun să ma-ntreb mereu Ce s-a ales de viața mea ? Răspunsul știu cât e de greu Și nu știu , zău ,de ar conta. Am obosit să fiu de piatră Și nu mai pot să mă prefac
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cel slăbit se prăbușește Un amalgam cu gust pelin Ce-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău ... Citește mai mult Am obosit s-astept raspunsuriLa întrebări ce mi le punCand simt căderea în apusSimt îndoieli ce ma răpun ! La ce bun să ma-ntreb mereuCe s-a ales de viața mea ? Răspunsul știu cât e de greuSi nu știu , zău ,de ar conta.Am obosit să fiu de piatraSi nu mai pot să mă prefacAs vrea să mă
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]