604 matches
-
la el și, chiar dacă aș fi putut, era prea greu ca să-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo patru-cinci zile. L-am sunat pe Colin și i-am zis tragica poveste. A râs și-a zis c-o să-i spună lui Harry, dar că n-o să fie prea încântat. După două secunde, sună Harry, zbierând din toți rărunchii, dându-i cu „avansul mai mult decât generos“ (este) și că ce se întâmplă dacă tocmai azi Detta închiriază o cameră la hotel cu Racey O’Grady, și eu nu sunt acolo să-i surprind și că asta chiar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
afurisitei de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă și aproape mă ajunseseră când mi-am dat seama că blestemata de poartă se închisese și îmi prinsese rucsacul, făcând bucăți tot ce era înăuntru: creioanele de ochi, gloss-urile de buze (asta am descoperit mai târziu.) Trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună? Maggie țâșnise în hol; purta un costum sobru bleumarin. — Dă-mi-o și nu mai da cu piciorul în chestia aia. Din camera lui Maggie se auzea micuța Holly cântând din toți rărunchii. Apoi a apărut și Claire. —Locul ăsta e un dezastru, a zis. Mama zisese că e superb. Radiatoarele nu merg, a zis Maggie. Și nici liftul. E la îndemână, a zis mama. Dar la îndemână pentru ce? Kate, nu lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea înclină capul, încuviințând. Merseră până la marginea luminișului cu un pas afectat, studiat, iar apoi copacii se mișcară în jurul lor. în vâlcea Virgil Jones se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar ce anume ar putea face acum Dolores și, în același timp, se simțea și el pierdut. Vai, sărmane Yorick! Dolores rămase în picioare, fixându-l cu o privire sticloasă și atentă. Mâinile ei se deplasară încet către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă, arătând ca niște soldați aliniați unul lângă altul, ce-și umflă pieptul și Își Îndreaptă spatele dinaintea comandantului, pregătindu-se să strige din toți rărunchii: „Ura!”. Nu era cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plutoane, îl veți prezenta în cea mai desăvârșită ordine! Cei ce nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor fi buni de plată! Peste o oră aștept primul pluton! S-a înțeles?! - a strigat el întrebarea din străfundul rărunchilor. Deși în clipa următoare toată suflarea „concentrată” putea să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să scăpăm
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după paiele din ochii altora. Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni nu e niciodată beat, ci numai cu chef, ori puțin băut. Închei aici, că am Început să Înșir dobitocenii. Voi continua să-ți fac nervi și În scrisoarea de mâine. * * * Nu știu cine a fost mitocanul care a scuturat data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de capul tău?” „Ăia vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea din rărunchi. Nu găsi de cuviință să bage În seamă oboseala care aproape Îl dobora, căci era prea prins de zbuciumul dinăuntru și de teama pe care Își Închipuia că orice actor o Încerca Înainte de a intra pe scenă: oare despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ai făcut decât necazuri. O să-l sun pe Eric și-o să-i spun că ești nebun, că ai scăpat de la spitalul de nebuni și să nu creadă un cuvânt din tot ce i-ai spus! —Rachel, a oftat tata din rărunchi. Abia dacă am apucat să-i spun ceva lui Eric ăsta. El a fost cel care a turuit tot timpul și părea încântat să scape de tine. —Să scape de mine? am șoptit eu. Adică să mă concedieze? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
expresie de devotament sincer și hămesit. Credeam că un scriitor e în stare să găsească o insultă mai tare decât „boșorog umflat“, a strigat Mike disprețuitor. Misty a ridicat privirea și a zâmbit dulce. —O, Mike, a oftat ea din rărunchi clătinând încet din cap. Părul ei roșu, aflat acum în bătaia soarelui, a devenit dintr-odată auriu. Misty era foarte frumoasă, vulnerabilă și atrăgătoare. O judecasem greșit. Mi-era clar că și Mike gândea același lucru. O privea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-am asigurat eu. Ce ironie: Luke era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru Bătută și Înlănțuită, a spus Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi. — Da, da, știu. Lucrez la ea. Când ai nevoie de copertă pentru catalog? — Joia trecută, i-a răspuns Dawn, consultându-și lista. Graham, care stătea în capul mesei, și-a dres glasul cu o atitudine oficială. Cine se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spate, unde ultimele firișoare de ciment se scurgeau indecise în gaura aceea. — O femeie? zise el. Unde? Jos, în puț? Și ce face ea acolo jos? Șeful de echipă își fixă asupra lui privirea diabolică. — Ce face? urlă el din rărunchi. Ce crezi tu că face? Tu ce-ai face dacă te-ai trezi cu douăzeci de tone de ciment lichid aruncate peste tine? Te-ai îneca, băga-mi-aș, asta ai face! Șoferul se scărpină în cap. Păi da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-și dea seama că nu era altceva decât o păpușă gonflabilă. Mai izbuti și să-și dea seama de ce Wilt voise să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu taxiul, ar zice că e cinci șilingi. Serios, bunicule, am grijă, spun ca să-l liniștesc. Și iau taxiul, destul de des. Câteodată. Cam o dată pe an. — Oricum. Ce sunt toate astea ? Întreb, pentru a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămâna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de fascinat de tot ce spuneam. Și nu fiindcă mă iubea. Doar din cauză că a avut revelația faptului că are lângă el consumatorul țintă. Fata normală, banală, de-pe-stradă, căreia În mod normal nu i-ar da nici bună ziua ! Suspin iar, din rărunchi. Vreau să spun că a zis-o chiar el cu gura lui la televizor, nu ? Sunt doar o fată care-n-are-nimic-special. — Ba nu-i adevărat, spune Lissy inflamată. Nu ești o fată care-n-are-nimic-special. — Ba da ! Exact asta sunt. Sunt doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua hanului, spre pavilion. Abia acum putea să spună și el că a terminat. Căzu pe primul scaun și oftă din rărunchi. ― Bine că se mai odihnește oleacă și Înălțimea Sa! Într-adevăr, Kutuzov se odihnea. Își savura cafeaua privind apele Dâmboviței și se lăsa în voia gândurilor. Ziua semnării tratatului trecuse, dar unele imagini, expresii, reacții, replici încă îi mai rătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]