643 matches
-
săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră ca avantajul numeric să dispară. Nu mai rămăseseră În șei decât cel mult două sute de Cuceritori. Misiunea lor eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neajunsul pe care ni-l pricinuiau dînșii era mai mare decît cel pe care școala li-l provoca lor. Așezat pe un pîrîu, satul se afla departe, în pădure. Cum școala de acolo nu avea decît patru clase, școlarii mai răsăriți urmau studiile la cea din Dobrina. Pe-ntuneric dimineața sau pe viscol iarna, copiii băteau cîte opt kilometri pe jos. Cu toate astea veneau la școală mai ales iarna, primăvara și toamna adunînd vreascuri din pădure și culegînd bureți. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pesemne, ce-i spusese nedumeritului, căci nu s-a obosit să caute și alți vinovați. Și rău a făcut, căci ar fi scăpat, poate, de pușcărie. Era prin august, când muncile agricole intrau Într-un soi de pauză. Țăranii mai răsăriți plecau la băi (hai, rânjește!) aproape pe degeaba, În niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană nu depășește în număr populația unui habitus mediu de pe Sagius II. Terra nu mai e astăzi decât o planetă în cădere liberă... Istoria acestor locuri spune însă că în trecutul îndepărtat ar fi fost o civilizație înfloritoare, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu asta, părinte? Afară de faptul că e mai arătoasă, încolo seamănă cu toate celelalte. Dar poate ascunde niște tâlcuri... Este o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am oarece dreptate. „Adecă eu, Tudora călugărița,...dat-am acestu adivărat zapis al meu la mîna dumisali giupînului Pascal neguțitoriul precum,...am dat danie...o casă cu loc cu tot la uliță pîn-în țintirimul Curălarilor și locul din sus, dispre răsărit, pînă în streșinile chiliilor călugărițelor...Deci eu, fiind la bătrînețile meli și neavînd cine mă căuta,nime din rudele meli nu s-au aflat, nici din feciorii mei, ce eu rugîndu-mă dumisali giupînului Pascal, dumnealui și-au făcut pomană de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bărbat are atribuția de a aduna la el În sarai tot ce poate face: bum!, or doamna, nu-i fie cu supărare, n-a făcut armata, ca să știe să manipuleze... Bărbatul de Moș Iacob spune la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
S-a ridicat, a zis că să schimbăm, să fac și eu ce făcuse ea. N-a mers. Din pricina apei. Îmi intra În gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
variată și de amploare, care sufocase și îngropase progresiv Secția polițienească pendinte, cea de Sud. Astfel încât se împământenise, de ani buni, practica semioficială de a se redirija multe apeluri și rapoarte de eveniment, către unul dintre posturile de proximitate mai răsărite, post aflat și el la periferia zonei sudice cu pricina, în bariera Bucureștilor. Mai exact, situat pe strada Eroilor-Martiri (redenumită popular, mai nou, când a Erorilor, când a Ororilor...), una dintre străduțele acelea mărginașe care afluiau, în evantai, în Bulevardul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai bruneței, de felul lor, comis-voiajor, vânzător ambulant, colindător liber-profesionist ori țambalagiu de taraf sau ciorditor sadea, după caz (și după talentele etniei), revine și el pe la domiciliu, de prin cele străinătățuri, într-un sătuc sau într-un cătun mai răsărit, din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea dealului la vale. Și-a întors privirea spre imașul care era gard în gard cu cimitirul și s-a uitat, și s-a uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea care venea din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
suc de către copii. Mă uit la el și chipul lui de copil așteaptă nerăbdător răspunsul meu. - Bine, nepoate, astăzi voi începe a-ți spune povestea vieții mele, căci am trăit multe și am trecut prin vârtejurile vieții ca un pom răsărit care dă roade, rezistă la căldura soarelui, la gerul aspru al iernii, la vânturile care-l bat uneori liniștit sau la furtunile care se dezlănțuie ca și la vifornițele iernii. Ca să ți le spun pe toate, miar trebui 1001 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și scriu, deci sînt român ! Scriu, de pildă, această pilulă la Dilema și totul reintră în obișnuit. Fascinantă țară... Românul liber-schimbist — Asta nu-i nimic ! zîmbește colegul. Eu am participat la o ședință de primărie, undeva într-o comună mai răsărită, care tocmai devenise oraș. Era și deputatul X de față. Principalul subiect pe ordinea de zi era amendarea legii administrației publice. Ei bine, în unanimitate, primarul și toți consilierii locali au votat pentru schimbarea legii administrației publice. — Cum așa, păi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Gina cu un băiat, ținîndu-și mâna în buzunarul lui și râzând în hohote. L-am privit și pe el, când ajunseserăm practic față-n față. Avea o față prelungă și palidă, cu ochi adânci în orbite, cu o mustață abia răsărită, ca o umbră cafenie sub nările prelungi. Ne-am privit o clipă în ochi înainte ca ei să treacă mai departe, îndreptîndu-se spre strada Ginei: acel tânăr eram eu. De atunci am fost de multe ori la Gina, care a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cinci centimetri și este un mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți vor da, la citire, o plăcere estetică ceva mai intensă. Ca o cafea un pic mai dulce. O să le lași din mână după treizeci de pagini ca să-ți faci un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămâne singur. Se întîmplau prea multe într-o singură zi. Printre acele multe ghiceam prea bine că se află și imaginea Maitreyiei, răsărită deodată într-o conștiință scăpată de febră, imagine pe care nu știam unde s-o așez și ce să-i spun când ea va ajunge prezență. Nu fusesem niciodată bolnav, și convalescența aceasta, care se vestea lungă, mă neliniștea. Aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e frig? se adresă lui Vladimir. Stai, să-ți mai pun ceva pe spate. Găsi o fotă ardelenească și i-o așeză ca o pelerină pe umeri. Ar fi vrut să mai adauge ceva, dar zări un păianjen negru, uriaș, răsărit parcă atunci de sub ladă și, întinzînd repede piciorul, îl ajunse din urmă și-l strivi. - Mă rog, cutiile cu fluturi, insistă Iconaru. - Sunt jos, într-una din camere. Și nu e niciodată închisă cu cheia... Doar ce îmbrăcăm uniformele de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că poți da peste tot felul de oameni, În nici un caz studenți. Dormitoarele sînt comune și noaptea se petrec abuzuri, de obicei ultimii veniți sînt depo sedați de pachetele pe care le primesc de acasă sau de alte bunuri mai răsărite, li se cere să facă bocancii unuia ori altuia sau să calce sau alte servicii, unele umilitoare, fără alt motiv decît acela de a umili. Ei, poate că aceste lucruri chiar se Întîmplă sau poate că sînt exagerări. Rămîne de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de Înghețata de zmeură și de perechile de blugi Lee stivuite pe rafturile hipermagazinului din Praga, de străzile luminate și pline cu turiști, care flanau relaxați printre muzicanți ambulanți În fracuri Închiriate și clădiri cu o istorie un pic mai răsărită, toate lucrurile despre care am povestit fără nici o reținere, pentru că m-a luat gura pe dinainte, n-am știut să tac...? Nu aprind ele mințile unor tineri care habar nu au cît de complexă poate fi viața și duc la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca noi, sînt Însurați de la vîrste fragede (eventual cu o rudă), toți au fost aduși În armată direct din cîmpul muncii. Mirel - șofer pe o auto basculantă, profil de borfaș sadea, Îl vezi cum se Învîrte pe lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]