827 matches
-
duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir ... Citește mai mult Curcubeul își răsfiră degetele jucăușePrin mustățile de grâu, afânate de luminăși pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe,Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen,În pupila lor zglobie se-oglindește melancolicFir plăpând de păpădie
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
evreilor. A fost Flaviu Iosif cel care a scris, la cererea grecilor și Romanilor, care a făcut cuvântul Iudaism, pentru a înfrunta Helenismul... prin Helenism înțelegându-se civilizație, limbă cuprinzătoare, poezie, religie, artă, știință, maniere, obiceiuri, instituții care s-au răsfirat din Grecia, patria lor originară, peste regiuni întinse din Europa, Asia și Africa. Creștinii zeloși au adoptat termenul... Evreii ei înșiși, care l-au detestat intens pe trădătorul Iosif, s-au abținut de la a citi lucrările lui Iosif. De atunci
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
cu ființa mea... Cine este atât de nebun ca să dea crezare unui nebun?!... Stau încremenit în fața sufletului meu, cu degetele fără nerv pe stilou, cu tâmpla zvâcnind, cu respirația rară și aud cum bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar așa, fără făgașe, cum s-a și format. Îmi vine să iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
glas, parcă suspină, Prinzând în carne rădăcină, Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Referință Bibliografică: RONDELUL FLORILOR CE TAC / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate
RONDELUL FLORILOR CE TAC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381193_a_382522]
-
mugurii de liliac plesnesc unul câte unul zâmbesc și se minunează, ploaia dulce îi mângăie năzdravan și jucăuș se înalță și el crinul la gradina înflorită privește cu lăcomie grâul a-ncolțit de mult, ploaia caldă îl răsfață vântul pletele-i răsfiră într-un dans seducător nici un pictor n-ar putea să pună pe a lui pânză căprioarele gingașe alergând către izvor ce spectacol minunat, vântul își trece arcușul peste corzile viorii, graurii sunt lăutarii dealul își întinde brațul să fie ușor
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
glas, parcă suspină, Prinzând în carne rădăcină, Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Citește mai mult În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină,Prinzând în carne rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
fără glas, parcă suspină,Prinzând în carne rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e regină,În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină.Cu zâmbet cât un vârf de acși mlădiere de felină,Răsfiră mantia lor fină,Peste trecutul meu opac.În suflet, florile ce tac...... XV. CULOAREA AMĂGIRII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ai să mă iubești... Urmează-mă, iti șoptesc, fiind acum, deasupra mării, luminată de Luna, valuri mari, spărgându-se în depărtare, pe malul licurind de lampadare, printre lumini difuze, zărindu-ți trupul, ce-a fost al meu, cu părul negru, răsfirat de vântul nopții. Stropi din mare, se-așează, pe buzele-ți, clocotind a dorințe, privești apoi, spre farul, ce matură, pe rând, întreg orizontul, cu lumina lui, neștiind ce e dincolo de el, lăsându-mi pleoapele grele, pește chipul tău, ce
VIS, PE SCĂRI DE GÂNDURI de COSTI POP în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381421_a_382750]
-
AZI CER IERTARE Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu doară. Cer iertare și vântului Care- mi răsfira părul A câtă oară? Cerului spre care ochii ridic Îi cer azi, spăsit, să mă ierte, Cu lacrimi, buchete. Pomilor, plecați să m- adie Înclin genunchii-a iertare, Spre albastră zare. Păsărilor dragi ale cerului Iertare le cer, ca-n
AZI CER IERTARE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380839_a_382168]
-
în iarbă ... XVI. AZI CER IERTARE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu doară. Cer iertare și vântului Care- mi răsfira părul A câtă oară? Cerului spre care ochii ridic Îi cer azi, spăsit, să mă ierte, Cu lacrimi, buchete. Pomilor, plecați să m- adie Înclin genunchii-a iertare, Spre albastră zare. Păsărilor dragi ale cerului Iertare le cer, ca-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
aflat Cât doare să- ți fie, dintr-odată Luat, ce ți-e sfânt și curat Așa, pe-serat. Citește mai mult Azi cer iertare...Azi cer iertare PământuluiPe care- l calc cu sfialăSă nu doară.Cer iertare și vântuluiCare- mi răsfira părulA câtă oară?Cerului spre care ochii ridicîi cer azi, spăsit, să mă ierte,Cu lacrimi, buchete.Pomilor, plecați să m- adieInclin genunchii-a iertare,Spre albastră zare.Păsărilor dragi ale ceruluiIertare le cer, ca-n zborNu le urmez, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Toamna o deprimă, dar se reechilibrează prin albul iernii. Construcțiile metaforice creează imagini de o frumusețe rară. Au înflorit cireșii,/ O, Doamne, ce splendoare!/ Și-au pus hlamide albe,/ Brodate-n roz de soare.// Sărută cerul floarea,/ Când vântul o răsfiră/ Și se cunună zarea,/ Iar fluturii conspiră.// -atâta frumusețe/ La nunta de petale...” (Au înflorit cireșii) Cuvântul oferit de Angelina Nădejde este sărbătoare. Este un elogiu al măreției ei interioare. Vă recomand cu multă căldură să aduceți în inimile voastre
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
prefigurează de jos, îl sondează cu propriile întrebări și ipotetice răspunsuri. Iar cele două repere fundamentale ale existenței (spațiul și timpul) sunt în poemele Irinei într-o relație biunivocă: “Din coroana soarelui orbitor/ suntem boabe aurii risipite la vale,/ ne răsfiram,/ ne împrăștiem, plutim/ ne rostogolim în palmele timpului/ și spațiului necuprins...” Două clipe, mai mult decât una”) Poemele Irinei Lucia Mihalca includ teme fundamentale, substanță din care se naște poezia, una amintindu-mi de o viziune a lui M. Sadoveanu
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
în stare Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
cer au ramurile întinse a rugăciune imprimate în cercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrații transparente tremura la orice adiere și voci se aud înmugurind din vlăstarii desprinși aure albe țin deschise porțile prin care ei trec dincolo de asfințit răsfirându-și rădăcinile în bucle temporale Referință Bibliografica: Copacii care strigă la cer / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COPACII CARE STRIGĂ LA CER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373407_a_374736]
-
mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Și le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc și adânc, Până la strămoși, Până la origini, Până la neființă... Citește mai mult Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele,Si le răsfira în toate direcțiile,Fără să știu unde ducSi cum să le scot la lumină,Mă îngroapă și pe mine odată cu ele,Mă coboară în beznă pustie și rece.Incerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena,Să mă eliberez din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
II) Pășteau deasupra casei tale Turme de nori și-n urma lor, Luceafărul doinea agale Rășinărenilor, de dor. Tăcute licăriri de astre Țeseau marame peste sat, Pe creste se-mpleteau albastre, Umbre la ceas de înnoptat. Din turmă norii se răsfiră Purtați de vânt pe-a bolții cale. în urmă, zori de zi respiră, Lumini deasupra casei tale. *** Rășinarii după Cioran și Goga Lumină ați primit prin nașteri Și ați întors-o-ndeajuns. Azi cei din obște vă sunt mașteri Părinți
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]
-
au ramurile întinse a rugăciune imprimate în cercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrații transparente tremură la orice adiere și voci se aud înmugurind din vlăstarii desprinși aure albe țin deschise porțile prin care ei trec dincolo de asfințit răsfirându-și rădăcinile în bucle temporale Citește mai mult Copacii care strigă la cerCopacii care strigă la cerau ramurile întinse a rugăciune imprimate încercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrațiitransparentetremură la orice adiere și voci se audînmugurind din vlăstarii desprinșiaure
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
Acasa > Poezie > Imagini > INIMĂ DE POEZIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De ce te-ai răsfirat inimă-n două? De parcă o jumate e lumea, ce ți-e dragă Iar restul jumătății e desprinsă de-al ei lut, zboară Spre celestele vise albastre, nemuririi s-avântă. Cum să-ți mai fiu indiferentă? Simbolic, eu ți-am pus
INIMĂ DE POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371442_a_372771]
-
întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai doarme, încă... O privesc și mă gândesc la minunata noastră poveste de dragoste și ea neterminată... Aș vrea să nu se termine niciodată! Părul ei blond și ondulat este răsfirat pe pernă iar razele soarelui ajung întâmplător să se joace prin el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și ... Citește mai mult Azi, duminica (3)Poveste neterminată (1)Emilian Oniciuc- 03.04.2017Duminica albastră se așterne o dată cu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa iubită care mai doarme, încă... O privesc și mă gândesc la minunata noastră poveste de dragoste și ea neterminată... Aș vrea să nu se termine niciodată! Părul ei blond și ondulat este răsfirat pe pernă iar razele soarelui ajung întâmplător să se joace prin el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și ... X. ȘI DE- AR FI..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Și
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2016... XXII. AMURG, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
râu, tu să plutești pe unde Lacrimă pe-o salbă de turcoaze. Lasă-mi inima să-ți fie liră Degetele-ți tandru mă mângâie Să-ți fiu toamnă, galbenă gutuie Când pe boltă stelele se miră Și, geloasă, luna se-nfioară Răsfirându-și trena în pustiu. Vreau romanță veșnică să-ți fiu Tu-mi fii cântec plin de primăvară! --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]