414 matches
-
AMINTIRILE... Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atîta dor În noapte să se stângă, Când valurile de izvor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dat la o parte fostul scaun, care se deosebea de celelalte, și mi-am luat unul din partea stângă, care era leit celorlalte. Ia un scaun, Velail! Dacă mă inviți... Încăperea nu mai era atât de plină. Mai erau șase elevi răsfirați în jurul mesei, Velail în dreapta mea, eu în capul mesei și încă cinci elevi care stăteau în picioare în spatele celor de pe scaune. Gălăgia de pe sală se stinse în depărtare. Velail părea mulțumit de felul în care s-au desfășurat până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vor putea oricând să se prăvălească peste noi. Încăperea în care ne aflam avea un stil clasic, spartan, dar totuși futurist și trainic. Era incredibil... Eram aproape optzeci de oameni în acea imensă încăpere, și alții erau pe drum. Eram răsfirați și răspândiți pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda timpului și a distanțelor. Și, ca atare, să mă simt obligat să fac ceea ce avea să-mi ceară. Dar În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atât de aproape încât una dintre pulpele lui ajunsese între picioarele mele. Practic, sub fusta mea, am observat eu alarmată. Ce naiba făcea? I-am urmărit mișcările cu teamă, în timp ce el și-a apropiat mâna de fața mea, iar degetele sale răsfirate mi-au cuprins bărbia. Voia să mă lovească? Pentru câteva secunde care s-au întins pe câteva ore, fața mea s-a odihnit în căușul palmei lui. Sau voia să mă sărute? Când și-a apropiat capul de al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat cealaltă. Nu, am zis eu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil să mă împotrivesc celui mai firav îndemn. În pustietatea mea sufletească eram disponibil, la îndemîna oricui. Sala cinematografului, tristă, aproape goală. Câteva perechi răsfirate îci și colo. Ne-am așezat în fund, pe ultimul rând, lângă perete, lipindu-ne unul de altul, ca un singur trup. Ea m-a sărutat în întuneric. Am lăsat-o, n-avea decât să facă ce voia cu un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după altul, sub acțiunea dură a drujbarului. Am continuat să privesc și mi-am îndreptat ochii în sus, spre vârful copacilor care erau încă în picioare, și am observat că ei strigă să rămână în viață cu ramurile către cer răsfirate. Iepurii și căprioarele după hrană umblau, păsările pe la dosuri sporovăiau și la stele se rugau, dar acestea n-aveau cum ajutor să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Glastrele mici, cu floricele roșii, n-au căzut. Atât doar că le-am schimbat destinația: nu mai țin în ele flori, ci creioane colorate, pixuri, o pană de gâscă pe care nici nu-mi amintesc pe unde am găsit-o. Răsfirate cum stau, toate acele obiecte arată foarte bine, la fel de bine ca și florile. Am avut dintotdeauna o pasiune pentru pene, dacă-ți amintești. O pană de porumbel am găsit-o în balcon după o zburătăceală printre cearșafurile întinse la uscat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți la înfățișare, care dețineau puterea dreptei judecăți, grații și virtuți care îi făceau încă oarecum bizari, greu de acceptat și neplăcuți de niște ultime și răsfirate elemente antisociale pământene. Cât despre români, ei trăiau după singurele două legi pe care le aveau, de a iubi cât mai mult formele de viață și apoi de a cânta necontenit, fiecare cetățean fiind obligat să scoată în timpul vieții minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură, iar când mi-am pus-o, atunci brusc mi-am dat seama de ce-o să urmeze, fiindcă văzusem așa ceva odată, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile mele, așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai devreme sau mai târziu, Remus tot o să nimerească vreunul, simțeam cum pe tot brațul, până la umăr, mi se face pielea de găină, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Doar știm cu toții că așa e. Și-acum, ce? Cuțitul reprezenta o problemă serioasă. Singura serioasă. În regulă, puștiule, am spus. Acum e rândul meu. Care-i necazul? — Taci, spuse Martina. — Etajul. Etajul, etajul. Tipul apăsă pe buton cu mâna răsfirată. Cutia s-a oprit, apoi a pornit iar. — Bani, spuse Martina Twain. Vrei bani. O să-ți dau. Am șaptezeci de dolari la mine. Ia-i. Poți să-i iei. Îi oferi geanta, ținând-o de curea. Apoi își ridică palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că era foarte palid, așa cum îl văzuse Julius Caesar pe Brutus, însă nu se gândi la nimic rău. Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Izvoare Codrene, Revista Singur, Revista Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dreaptă înainte, îndreptând palma în față pe măsură ce vă întoarceți. Continuați să împingeți mâna dreaptă înainte sub un unghi ascendent față de șolduri, până când mâna este perfect întinsă în fața dumneavoastră la nivelul gâtului, cu interiorul cotului în sus și cu degetele ușor răsfirate, ca în figura 4.21 (stânga). Apoi, trageți înapoi brațul întins în poziția inițială de lângă șold, îndreptând palma în sus și răsucind șoldurile și trunchiul spre dreapta, în același timp împingând și mâna stângă în sus și înainte, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise lângă mine și mă privea. Stăteam întinsă pe spate, cu mâinile și picioarele răsfirate ca spițele unei roți și cu goliciunea acoperită de cea mai bună pătură a mamei. Moașa m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-a dus într-un colț ferit al cortului roșu, acolo unde celelalte femei încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și-i închidă, și i-a ținut așa, cu degetele răsfirate, la colțurile pleoapelor de forma unui porumbar. Pentru că Virgil n-a schițat nici o mișcare, ea i-a luat mâna într-a ei și i-a așezat-o pe sân. încet, mâna a început să se miște. Fii liniștit, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer atipic, dezordonat, făcându-l să pară caraghios și oarecum inofensiv. Ei, ce spuneți, Îl auzii din nou, sunteți de acord
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere accidentală și trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere accidentală și trecătoare: o apăsare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]