2,809 matches
-
bine, ca toți să priceapă rostul Învierii Mântuitorului și fiecare să poată striga cu glas de bucurie: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, III, 4 1936, p. 1) "Veniți de primiți lumină" E noaptea sfântă a Învierii Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ale cunoștințelor, sau credințelor, sau superstițiilor care au precedat-o prin forța evidențelor și demonstrațiilor sale, a "dovezilor" sale, și în același timp prin rezultatele extraordinare la care a ajuns, și care bulversează fața pământului. Din nefericire, această bulversare se răsfrânge asupra omului însuși. Dacă, neîndoielnic, cunoașterea din ce în ce mai comprehensivă a universului este un lucru bun, de ce merge ea mână-n mână cu prăbușirea tuturor celorlalte valori, o prăbușire atât de accentuată încât pune sub semnul întrebării însăși existența noastră? Căci, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a culturii, a caracterului său "binefăcător", decât menținând cu strictețe conceptul de cultură așa cum a fost elaborat acesta, adică interpretarea culturii ca acțiune, ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând în imaginare, constă în ultimă instanță în auto-sporirea subiectivității și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
temei pentru culpabilizarea părintelui singur (acesta apare ca o persoană care nu-și gestionează bine resursele, declanșează obligații pe care nu le poate onora, cum sunt cele care decurg din situația de părinte). Conservatorismul recunoscut la nivelul instituțiilor statului se răsfrânge asupra modului în care se realizează politicile publice. Dacă, de pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rămâne pentru totdeauna (G. Steinem, 2001, p. 13). Discuția de față nu se dorește a fi una de metodologie sau de epistemologie. Vrea doar să atragă atenția asupra faptului că experiențele de viață obișnuite de care au parte indivizii se răsfrâng asupra a ceea ce gândesc, ce scriu și asupra familiei pe care ei o formează. Abordarea experienței devine cu atât mai complicată cu cât nu este vorba strict despre ceea ce trăiesc, mai mult sau mai puțin conștient, persoanele ca atare, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
scenă la acesta din urmă, care era de asemenea favoritul regelui stăpânul nostru, mare amator de teatru ca și soția sa, regina, doña Isabel de Bourbon. Treaba e că iubirea de teatru a monarhului nostru, ahtiat după aventuri tinerești, se răsfrângea - clandestin - și asupra celor mai frumoase actrițe ale acelei perioade, cum a fost cazul Mariei Calderón, La Calderona, care i-a dăruit și un fiu, numit tot don Juan de Austria ca și predecesorul lui celebru, copilul din flori al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
este pus aici în serviciul apărării mediului de viață. Acesta este unul dintre rezultatele cele mai paradoxale ale economiei publice moderne. 2.2. Prețul serviciilor publice Prețul este o categorie economică centrală, un punct nodal al ori-cărei economii, adunînd și răsfrîngînd influențe în toate sferele vieții economico-sociale. Prețurile pot conduce la o alocare optimă a resurselor sau pot gripa funcționarea unei economii. Stabilirea corectă a prețurilor este o chestiune extrem de delicată. În economia privată, el rezultă din confruntarea cererii cu oferta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
excludă, un fenomen care ține de creația simbolică. Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu etc., pentru că tot i-am amintit, și încă mulți alții care se bucură la noi de un statut cvasimitologic, în exterior sînt prezențe neglijabile. Această realitate se răsfrînge extrem de prost asupra capacității noastre de a convinge prin cultură, chiar dacă ne batem și acum cu pumnul în piept că prin cultură suntem deja europeni. S-au creat, astfel, niște situații absolut aberante: dacă în România un pictor ca N.
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
el atît pe tine, cît și pe unchiul tău C.N. Negoiță, despre care vorbea ca despre unul dintre cei mai buni profesori de română din țară. Dat fiind că rezultatele se vedeau pe fostul său elev, prestigiul profesorului s-a răsfrînt în ochii mei și asupra ta, chiar înainte de a te cunoaște. Dar amintirea primei noastre întîlniri s-a pierdut în timp. Poate fiindcă la recitalul acela de la Filologie aproape toți vă cunoșteați între voi, pe cînd eu, care veneam de la
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
lucruri. Că se referă la domenii până acum neexplorate , ținute ascunse din cine știe ce motive, la autori cândva prohibiți, scoși acum la lumină, la forme clandestine (subversive?) de manifestare literară, de vor fi existat la noi, la felul cum s-a răsfrânt mișcarea literară în documente ale Securității, în dosare de urmărire, în note informative etc. Sau la ce? Criticul ne lămurește și nu prea atunci când ne spune în prefață că istoria sa "se vrea o alternativă a istoriilor actualității imediate", a
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
un bătrîn vînător, simțin-du-și moartea aproape, poruncește să fie scos din casă, așezat într-un jilț, ca să-și revadă calul și cîinii și să mai audă o dată glasul cornului de vînătoare: - "Cornul, Ródy, sună-l tare, Glasu-i munții l-or răsfrînge. Cornul meu putere n-are, Ci suspină doar și plînge." Stau în jurul lui hăitașii Pe durere nestăpîni. Chipul i-l privesc abrașii Cîini, și tineri și bătrîni. Doar un cîine orb, cuminte, Stînd pe iarbă, sur și blînd, Una cu
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
un act histrionic, fie ca o "magie" cu diabolică alură și cîtuși de puțin ca o abdicare de la sfredelitoarea-i luciditate de "lup singuratic" ce reamintea, excedat, că "pînă și o fiară poate obosi". Astfel demonia virulentă a epocii se răsfrîngea în textul lui Bulgakov ca și-n bizarul său demers sub chipul unor fantasmări engramatice. Fiu rătăcitor, rebel, al sistemului concentraționar, Bulgakov nu s-a plecat să sărute papucul tiranului, aidoma literaților de duzină, "realist-socialiști" ci și-a sancționat epoca
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
cum îmi plăcea să-i desemnez, le datoram aranjarea unei vizite la Emil Cioran, o alta la Mircea Eliade și, în general, o discretă "introducere" a mea în vechiul exil. Existau între ei și mine unele rezerve, care nu se răsfrângeau asupra relațiilor umane, mereu mulțumitoare. Ei îmi reproșau refuzul de a vorbi la posturile de radio combatante: Europa liberă, Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle, deși cunoșteau perfect motivul, adică necesitatea de a-mi proteja familia rămasă la București... Altminteri, până la
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor mierea, / floarea, spinii buchetelor din infinit" (ibidem). Nu fără dubiul firesc al ființei, nici fără scrupulul moral ce-i răsfrîng precaritatea: "ce moduri, ce mofturi, ce arătări, / arsuri și sudori, soartă de la un măr, // unul, din atîtea mere ..." (ibidem). Sau cu o accentuată notă a rezervei de sine, cu o umilitate grotescă: "soartă în soartă, uimire am fost / și-aș
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
pe Mircea Ivănescu, dezvăluindu-și iubirea și incursiunile în depărtări metafizice cu ajutorul pisicii: "...Să pleci dintr-un loc în care ai stat mult/ să pleci cu pisica în brațe, pisica/ privindu-te în vremea asta, cu frica/ ei de zăpadă răsfrângându-se pe chipul tău mult/ aplecat, să te aperi de vântul cu ace/ de gheață, care caută blana pisicii, mocnind/ de flăcările fluide și nevăzute ale ființei hieratice/ care acum a rămas în urmă, nemaifiind/ reală. - mergi prin ninsoarea zvâcnită
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
le-am cunoscut în astă lume în care-mi este dat să rămân veșnic singur: multiplu ca Universul FIUL RĂTĂCITOR în sfârșit am nins și eu ceea ce se poate înțelege din neauzita alunecare a schiurilor îngerilor ecoul căreia mi se răsfrânge în suflet dar cum de oare eu, Omătul, în astă iarnă am putut atâta timp să nu-ntreprind ceva? sau poate că eu însumi de mine aș fi uitat glisare fâșâită îngerii aleargă pe schiuri și Dumnezeu acolo sus trezit
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
aprofundat investigațiile de până acum în cartea sa despre Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești (2004) -, știu ce impact a avut în lumea noastră literară de început de veac XX acest program iconoclast și radical novator. Înainte de a se răsfrânge în practica literar-artistică locală, el s-a bucurat de timpuriu de relativ numeroase și consistente comentarii, într-un mediu intelectual informat la zi despre tot ce se întâmpla semnificativ în Europa momentului. De la Ovid Densusianu și Nicolae Davidescu, la Felix
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
tematiste ale lui Jean Pierre Richard". Lucian Raicu susține în repetate rânduri ideea foarte răspândită (dar nu de toți admisă) a criticii creatoare, numai că el împinge lucrurile pe un drum al său, nu prea mult bătut, fapt care se răsfrânge, într-un fel special, chiar în exercițiile sale de lectură. El se socotește - și pe drept cuvânt - scriitor: Neprevăzut, luând totul de la început, renunțând la trecut și la toată știința sa, se așează Ťcreatorulť la masa sa de lucru. Nu
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
inalterate. Nimic incandescent, fantasmagoric, monstruos, ireal. Dar nici nu-l turtește, cu lovituri de realism brutal. O calmă binecuvântare a luminei înnobilează fața Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
care ședea, ca un tron scăpărând, Lucea pe marmură, unde sticla Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
insolitul epicii științifice. Prima propune, în spatele unui raționament care corijează percepția simțului comun asupra clonării, nici mai mult, nici mai puțin decât o apocalipsă la minut. Cea de-a doua continuă implicit firele lăsate în suspensie de precedenta. Catastrofismul e răsfrânt dinspre referință spre limbaj. Încheierea e superficială și delicioasă, ca orice căutare pe net: "Cum terminarea hidrogenului din Soare (215 000 de rezultate) ar transforma steaua într-o gigantă roșie care ar înghiți Pământul în expansiunea ei. Cum miliardul de
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
perioadă în care Tania îl bombarda cu sms-uri încercând să-l înduplece să revină în brațele ei șI cu avertismente că se va sinucide, scrie cancan. Așadar, strategiile Taniei de recuceri bărbații pe care și-i dorește s-ar putea răsfrânge șI asupra lui Cristea, fotbalistul cu care blonda trăiește o poveste de amor încurcată șI care în paralele îi declară dragostea Biancăi Drăgușanu, fosta lui iubită. Invitat în platoul CANCAN TV, Lucian Viziru a vorbit despre "relația" lui cu Tania
Lucian Viziru despre preferințele sexuale ale Taniei Budi () [Corola-journal/Journalistic/73271_a_74596]