550 matches
-
doi cu filozofia kantiană. Mai întâi observăm că Schnädelbach echivalează primul stadiu al istorismului cu ceea ce Droysen numea Historik (vezi II, nota 1). Istoria este chemată să se substituie rațiunii, devenite insuficiente. Acest imperativ e subliniat de Droysen, care afirmă răspicat: "Etica și istoria (Historik) sunt, într-un fel, coordonatele. Fiindcă istoria (Geschichte) generează postulatul rațiunii practice, care a rămas de negăsit pentru rațiunea pură"24. Schnädelbach consideră că aici Droysen "formulează un principiu al filozofiei implicite a istoriei, promovate de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și ajungând la "edificarea" științelor spiritului, fundamentate pe experiența de viață. În acest scop ne vom referi la corelațiile trăirii, ale expresiei și comprehensiunii 31. La drept vorbind, științele spiritului se constituie tocmai pe baza acestor corelații. Dilthey însuși afirmă răspicat acest lucru: "O știință aparține științelor spiritului numai dacă obiectul ei ne este accesibil prin comportamentul fundat în corelația vieții, expresiei și comprehensiunii"32, ceea ce îl face pe Schnädelbach să considere că "teza centrală a lui Dilthey" e tocmai această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea cel mai mult de lipsa de viitor a prezentei cacofonii social-poltice generalizate: toți au ceva de spus, haotic, impur ca într-o ireversibilă disoluție. Condiția de "acrobat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru unele femei. Odată cu aceste descoperiri, s-a conturat conceptul de orgasm profund sau major. Însuși Freud considera că femeile mature au orgasm profund, iar cele infantile au doar orgasm superficial, clitoridian. Masters și Joh nson au spus-o însă răspicat: există un singur tip de or gasm, iar acesta se desfășoară dinspre suprafață către profunzime. Zone de gradul I Am vorbit deja de mai multe ori despre clitoris ca despre un punct cardinal al plăcerii (v. Repetiție generală cu Mister
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă lucrarea artistică trebuie să-și arate întreaga splendoare. O splendoare, s-o spunem răspicat, devenită indiferentă la scurgerea timpului. Destule secvențe din acest Epilog II denotă o încremenire în timp a evenimentelor sau, după cum ar spune Georges Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată, de exemplu, un fragment al timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-na T. Gestul e semnificativ și pledează în favoarea considerării poetului ca erou donquijotesc, fiindcă celebrul hidalgo trăiește irațional, dar sfârșește ca un ins cu o gândire limpede, sănătoasă. O spune răspicat Tudor Vianu: "O importantă semnificație se leagă de episodul final al povestirii lui Cervantes. Don Quijote trăiește ca un nebun și moare ca un om cu mintea sănătoasă, recunoscând îndelungata lui eroare și rătăcire. Revenirea lui la bunul-simț se întâmpă numai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precise, care urmează o anumită logică, fie inductivă, fie deductivă, fie inductivo- deductivă. Pe parcursul derulării momentului, prevalentă este metoda conversației examinatorii, dar pot apare situații în care se folosește demonstrația, exercițiul etc. Fiecare întrebare se formulează cu glas tare, răspicat și se adresează întregii clase; apoi se așteaptă câteva secunde, ca elevii să-și formuleze răspunsurile în minte (în gând); după care se numește un elev să răspundă. Se recomandă ca după fiecare răspuns să fie consultată clasa: “este bun
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
de lecție. Sunt verigi comune cu ale unei lecții combinate, presupunând activități didactice similare, precum se vede, momentul organizatoric și îndrumările suplimentare. Celelalte verigi au un anumit specific. Să le examinăm pe rând. Enunțarea subiectului lecției se face cu glas răspicat și eventual se scrie pe tablă; totodată profesorul explică elevilor scopul și importanța lucrării anunțate; totul trebuie să se termine în 1-2 minute. Introducerea elevilor în lecție durează 5-10 minute și presupune următoarele activități didactice: - organizarea locurilor de aplicație (pentru
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
ele sunt numai în sufletul nostru" (Eminescu: 2011, II, 34). Ideea este aceeași, dar nuanțele ce diferențiază nu lipsesc. Ca orice filosof, Kant își pune întrebări. Sau, cel puțin, așa lasă impresia. În schimb, naratorul are un ton asertiv și răspicat. După ce îl vom vedea pe Dan punând în operă teoriile despre accelerație și legile mișcării traduse în ms. 2267, vom înțelege de ce. Înțelegem prin unificare (André Topia, vezi supra capitolul introductiv, istoricul conceptului intertext) situația intertextuală în care, deși îl
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Antologia Penguin de poezie britanică actuală. A protestat sonor, scriind cîteva versuri elocvente: "Be advised, my passport's green/No glass of ours was ever raised to toast the Queen" (într-o traducere rapidă: "Pașaportu-mi este verde, o voi spune răspicat/ Niciunul dintre-ai noștri, în cinstea Reginei, n-a băut vreodat'"). În mod cert, Seamus Heaney a vrut să fie crezut pe cuvînt. Bibliografie Seamus Heaney Țara mlaștină și alte poeme. Tradu cere de Dan Sociu. Ilustrații de Tudor Jebeleanu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
armată și administrația provizorie a țării exercitate pe durata lucrărilor, ca și prin statutul asumat de putere protectoare) în procesul elaborării, finalizării și aplicării Regulamentului 15. Opoziția antiregulamentară a "beneficiarilor" pământeni, devenită aproape sinonimă cu opoziția antirusească, exprimată prin protestul răspicat al Adunării muntene față de introducerea articolului adițional și, mai cu seamă, prin "ceremonia" incinerării din 6 septembrie 1848 a celor două simboluri ale oprimării naționale și sociale, Regulamentul și Arhondologia 16, pare să fi influențat decisiv și unilateral discursul istoriografic
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
atât de asemănători prin soarta ce le-a fost dată, să respire același aer pestilențial al României proletare, Într-o societate multilateral dezvoltată În centrul căreia nu se afla omul, ci grija pentru om. Este vorba de răspunsul clar și răspicat al domnului Nicolae Breban la tentativa nerușinată a pletorei jurnalistice de a-l defăima „pe surse” și textul de o candoare adolescentină a domnului Ovidiu Creangă: ”Am fost controlor economic”, postat pe Rețeaua Literară. Nu voi comenta mai mult aceste
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
Pavel Petrovici pronunța cuvântul moale, franțuzește, Arcadie, dimpotrivă, spunea prințâp, apăsând pe prima silabă) credem că fără principii luate drept credințe, cum spui tu, nu poți face un pas măcar, nu poți respira. (...) Cum Dumnezeu vă zice? Nihiliști, rosti Arcadie răspicat. Da... Pe vremuri erau hegeliștii, acum sunt nihiliștii. Să vedem și noi cum veți putea trăi în pustiu, într-o întindere fără aer16. În aceste câteva replici spirituale se condensează tensiunea care animă narațiunea lui Turgheniev și care determină fractura
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în acest exemplu din Giton et Phédon de La Bruyère (deja citat la pagina 138): (29') [Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît.] Vorbește răspicat; îi cere să repete celui care îi adresează cuvîntul și nu gustă mai niciodată ceea ce i se spune. Își scoate batista și își suflă nasul cu zgomot; scuipă foarte departe și cască foarte tare. Doarme ziua, doarme noaptea și încă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să nu-l întrebe în ce anume constă aceasta: scrierea acelei Arte stupide (stultam Arte), nu-i permite să aibă mâinile curate. Neve rogis quid sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să știi și tu ce e munca. În viață nu-ți dă nimeni un blid de mâncare pe gratis. N-am spus nimic, am ieșit pe ușă și m-am aciuat în stejarul meu cel secular. Mi-o spusese tata răspicat, dar la spart piatră nu m-a mai trimis. În toamna aceea, când a trebuit să merg la școală, aveam ghete noi în picioare și o hăiniță deasemenea nouă. Niște pantaloni de la un frate mai mare, prefăcuți de mama la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți de binecuvântarea noastră și de o icoană cu chipul sfântului al cărui nume îl poartă sau al Maicii Domnului sau al Mântuitorului. Avem icoane gata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Lui să-I slujiți și Lui să vă închinați. Și să vă iubiți unul pre altul, lăcuind într-o dragoste frățească după cum este zis: unde sunt frați adunați în numele Meu acolo sunt Eu în mijlocul lor...” Preotul citea rar și răspicat. Constantin Brâncoveanu se așezase în jilțul lui, nu mai privea pe fereastră spre piersicii înfloriți, dar gândul tot aiurea îi umbla. Tonul doamnei Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma padihșahului călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh că nu va mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan Brâncoveanul. Trimisul se plecă și înmână scrisoarea. Ștefan o cercetă atent, era pecetea patriarhului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau domniilor lor beizadelelor Constantin sau Ștefan. Căpitanul Totoescu, arătând spre prinț, spuse răspicat: — Domnia sa, beizadea Ștefan Brâncoveanul. Trimisul se plecă și înmână scrisoarea. Ștefan o cercetă atent, era pecetea patriarhului Ierusalimului și întrebă sec: — Cine ți-a dat-o? Când? — A venit de la Stambul cu un arbănaș. Mi-a dat-o aseară la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voievodul se simți nehotărât, dar când Ștefan aproape imperceptibil dădu afirmativ din cap ca imediat apoi să se întoarcă distrat spre fereastra pe care intra lumina dimineții însorite, Brâncoveanu înțelese că toată greutatea hotărârii rămâne a lui. — Mă miră, începu răspicat și oarecum solemn să comenteze vodă vestea, repet, mă miră ca asemenea știre să primim de la credinciosul nostru prieten doftorul Anton Corai. Aceeași nedumerire o avem și față de împrejurarea că preafericirea sa Hrisant a mijlocit ajungerea la noi a scrisorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din cele mai încărcate de povara veacului. Prietenie, iubire, căsătorie sunt abordate fără a ocoli teme precum iubire și senzualitate sau femeia dincolo de relația ei strict trupească. La fel și căsătoria de probă, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
revelații spirituale profunde, ci pentru că acest lucru este în beneficiul celor dintâi. Ar trebui, prin urmare, ca factorii de decizie să încerce să separe religia de viața publică? Așa cum afirmă și Madeleine Albright, răspunsul la această întrebare este un "nu" răspicat. N-ar trebui să facem acest lucru, și chiar dacă am încerca, nu am reuși. Convingerile religioase, dacă sunt cu adevărat convingeri, nu pot fi scoase și puse la loc ca o pereche de ghete. Ele ne însoțesc peste tot, iar
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]