163,370 matches
-
doar atît." La scurt timp, am primit o scrisoare de la el. Am citit-o, i-am citit-o și prietenei mele... D.T.: - Ne citiți și nouă pasaje? M.P.I.: - Da... Și nu știam ce să-i răspund... și nu i-am răspuns o lună de zile, pînă cînd i-am trimis o telegramă: "Te aștept la București". Și imediat, a doua zi, a venit la București. Uite, fotografia asta: Panait pe peronul gării. De cîte ori o privesc, retrăiesc parcă acele scene
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
perspectivă nu te înspăimîntă?" (Din scrisoarea adresată Margaretei Izescu, 6 nov. 1930, n.r.). D.T.: - Și ați fost în stare s-o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și era îngrijorat. Mult mai tîrziu am aflat. Îi scrisese unui prieten: "După ce a citit scrisoarea, Marga a reflectat timp de-o lună, și nu mi-a răspuns. Am crezut-o pierdută pentru mine. Dar, nu
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și era îngrijorat. Mult mai tîrziu am aflat. Îi scrisese unui prieten: "După ce a citit scrisoarea, Marga a reflectat timp de-o lună, și nu mi-a răspuns. Am crezut-o pierdută pentru mine. Dar, nu... De Crăciun, venind să-și petreacă vacanța la Brăila, am devenit prieteni-amanți, din prima zi. M-am căsătorit cu ea, în aprilie trecut, după un voiaj magnific la Paris și pe Coasta
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
putut închipui un astfel de om, nici în momentele mele cele mai roze. D.T.: - Ce amintiri mai aveți despre cel căruia, în decembrie 1922, Romain Rolland îi scria: "Dragă prietene, nu mai aștept să-mi găsesc timpul necesar ca să-ți răspund... Nu mai pot aștepta, după ce am devorat "Chira Chiralina", în toiul nopții... Trebuie să-ți spun, numaidecît: e formidabilă!"? M.P.I.: - Acum, scriu tot ce știu despre el. Însemnări, nu pentru publicare, ci pentru cei ce vor să se informeze, să
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
afirmațiile greșite ale unei publicații timișorene, care nu auzise de Lugoj. Scuzabil - nici eu, la școală, nu prea îi cunoșteam pe cei din clasele mai mici, dar îi știam pe toți cei din clasele mai mari. Acum vreau să-i răspund dlui Mihail Rădulescu din Caransebeș. În România literară nr. 6 afirma: "Orașul în care locuiesc, a fost, după Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism." Deși, după cum combate printre rîndurile ce cu generozitate i-au fost
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii soției T, unde-și petrec vacanțele, la vîrsta copilăriei, fiicele Corina și Alexandra, în vremurile studenției și ale armatei. Pentru cititorii lui Livius Ciocârlie, sînt locuri
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Prea mic pentru un război atât de mare aproape că nu are subtitrare. Privești mai mult la ceea ce apare pe ecran, iar cuvintele înseamnă foarte, foarte puțin. Singurele cuvinte apar atunci când acel bărbat întreabă unde sunt barăcile. Și i se răspunde: "Te duc eu acolo". Iar primele 30 de minute trec fără un dialog real; un soldat dă niște comenzi, dar poți să vezi și fără asta ce face soldatul. În fapt, filmul se povestește prin imagini. Îmi amintesc când am
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
să mergem la un restaurant... Dar eu văzusem deja că la teatrul din apropiere se joacă o piesă de Cehov. Bine, mi-au spus ei, dar ai nevoie de un translator, așa că vom merge cu tine. Nu, nu, le-am răspuns, traducătorul ar strica totul. Și apoi, eu cunosc piesa. Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre regizorii sau filmele românești? - Da. Mă gândesc la Pintilie. Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
uită, tot aici, la sfîrșit, a ne spune: «Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea»". În eventualitatea că unor cititori o atare preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde la întrebarea "cînd avem nevoie de poezie" apelînd la cîteva propoziții ale lui Cioran, interesant consubstanțiale cu constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
funcția de director al muzicii în Arts Council din Marea Britanie (un fel de secretar de stat în Ministerul Culturii). Știind câte baricade sunt la noi între demnitari și artiști, am întrebat-o cum se înțelege ministrul cu muzicianul? Mi-a răspuns simplu, fără să se gândească: "eu sunt ministru doar câțiva ani; el este compozitor toată viața".
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
are nici o putere de viață proprie, împiedicînd prin aceasta dezvoltarea adevărată a elementelor vitale de artă, multe-puține, de cari dispune în acest moment țara noastră." Un fragment din articolul Instituțiile de artă, din Epoca, 1897, articol în care Caragiale îi răspundea domnului Harit, ministrul Instrucției publice. Într-un interviu pe care Mihail Sebastian i-l ia lui Liviu Rebreanu în 1935, în Rampa - pe care l-am citit în recentul volum de convorbiri realizate de Sebastian, publicat sub îngrijirea lui Geo
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Parisului, de-a lungul perifericului luminat, într-o mașină numită Remember. Despre ultimul său roman, despre tigri de tot felul, dar în special de hârtie, pe hârtie, despre diverse detalii ale genezei operei, Olivier Rolin a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări pentru cititorii României literare. Pe scurt, în zorii acelei zile, la ora când Parisul se scoală, ceas cumplit când proletarii merg la caznă, noi eram cam afumați și, în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care sunt scriitorul și cărțile lui, căci, la întrebarea dacă se recunoaște ca istoric al literaturii din secolul XX, se răspunde așa: "nu m-am considerat niciodată un istoric. Sunt un jurnalist, jurnalist literar, critic care s-a interesat de anumiți autori, anumite mișcări, și care a simțit nevoia să scrie despre ele". Până și despre o lucrare devenită de referință
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și metodologice puse la bătaie de filosoful - "nemilos biograf", pentru care marele prozator ar merita să fie mai degrabă condamnat: e un exemplu, foarte bine argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își schimbă figurile în așa măsură încât nu mai știi
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
condiții de lectură. Doar bani, care pe vremea aceea se mai dădeau pentru cultură. BAR tocmai își prelua noul sediu, care e și cel de azi. Perpessicius s-a dus la Prezidiul Academiei cu propuneri concrete. Nimeni nu i-a răspuns. Și atunci venerabilul domn a demisionat. Din ultimul salariu, și-a cumpărat un palton amărît. Cu MLR a avut mai mult noroc. Rugîndu-l pe Arghezi să intervină pentru un sediu (evacuat în 1967 din strada Zambaccian nr. 15, MLR își
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
ale celor șapte departamente contribuie în mod hotărîtor la progresul acestei discipline. Cred că Luvrul nu va publica niciodată îndeajuns în domeniul istoriei artei. La un moment dat, chiar dvs. ați formulat o întrebare, la care v-aș ruga să răspundeți indicînd cîteva repere: "Ce fel de istorie a artei așteptăm din partea muzeelor, a celor ce sînt răspunzători de ele și se mîndresc cu titlul de conservator?" Abordarea de pînă acum nu este suficient de tehnică, de științifică? Mă gîndesc la
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
pe care i-o dădea apropierea morții. D-na Gabriela Omăt reproduce o scrisoare către Ț. Arghezi din primăvară lui 1943. Este unul din lucrurile cele mai tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de cînd e bolnav i-au zguduit din temelii universul moral, Lovinescu încheie așa: .Scrisoarea d-tale m-a găsit într-o astfel de stare sufletească de lichidare
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
transmis ce a spus Constantinescu-Iași, iar tata a replicat: "E un prost!" Fața bisericească a trebuit să pară ușor scandalizată și a reacționat:"Cum puteți spune asta despre tovarășul ministru?". "Capul meu face doar 600 de lei pe lună?", a răspuns tata. - Dar cum a scăpat de destinul nefericit al atâtor prieteni, colegi? - Numai prin ajutor Dumnezeesc! O spun fără să mă sclifosesc. De ce n-a fost închis tata? Presupun (e doar o supoziție) că datorită simpatiilor evreiești. Evreii erau foarte
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
la congresul al XIV-lea al PCR, iar la procesul public ce i-a fost instrumentat de Securitate în combinație cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Vrancea și Cenaclul Uniunii Scriitorilor Focșani a răspuns demn, cu un argument desprins parcă din teoria identificărilor în lanț a lui Raymond Aron: "Știți cu toții că a avut loc, la sfîrșitul lunii noiembrie, un congres al PCR, nu al întregului popor român, ci al membrilor PCR! În cel
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
mănînce. Dar în mai puțin de o lună a învățat telegrafia, care pe atunci era o profesie foarte bună, mai ales în Aracataca. - Și eu trăiesc din ce scriu pe la ziare, i-am zis. - Spui asta ca să nu mă necăjești, răspunse ea. Dar se vede de la o poștă că o duci rău. Pînă într-atît, încît văzîndu-te în librărie nici nu te-am recunoscut. - Nici eu nu te-am recunoscut pe dumneata, i-am spus. - Dar nu din același motiv, spuse ea
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
De puțină demnitate, a zis ea. Însă și-a îndulcit îndată spusele, schimbînd tonul: Ți-o spun fiindcă te îndrăgim mult. - Știu, i-am zis. Dar spune-mi ceva: dumneata în locul meu n-ai face la fel? - N-aș face, răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Ioana Scoruș IOANA SCORUȘ: De curând, "Observator cultural" a inițiat o anchetă în care au fost invitați să răspundă cei mai promițători dintre tinerii critici literari. Te-ai simțit frustrat că nu ai fost invitat? DANIEL CRISTEA-ENACHE: Bineînțeles... Faptul că revista "Observator cultural" nu m-a invitat să răspund la o anchetă, neconsiderându-mă un tânăr critic promițător, m-
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
a inițiat o anchetă în care au fost invitați să răspundă cei mai promițători dintre tinerii critici literari. Te-ai simțit frustrat că nu ai fost invitat? DANIEL CRISTEA-ENACHE: Bineînțeles... Faptul că revista "Observator cultural" nu m-a invitat să răspund la o anchetă, neconsiderându-mă un tânăr critic promițător, m-a făcut din om - neom. N-am mai putut dormi noaptea, m-am perpelit teribil, m-am întors de pe o parte pe alta, am fiert, cum se zice, în sucul
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
pe prețuirea criticului. Disocierile sunt însă întotdeauna necesare, pentru că altfel planurile se confundă și judecata de valoare e perturbată. De Paul Cernat, tocmai asta îți spuneam: că fac o distincție între el și spiritul încarnat de directorul său. Căci fiecare răspunde pentru ceea ce face el. Numai că alții s-au mai și săturat de asemenea disocieri; când publicația respectivă procedează cum procedează, reacțiile din jur nu mai sunt, chiar toate, foarte nuanțate. Și acum e rândul tău, cu alte întrebări provocatoare
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]