889 matches
-
care se întoarce la viață, după trei zile de la înmormântare, părăsind mormântul precum puiul, găoacea... Mai târziu, când deja mai crescusem, am auzit o poveste a ouălor roșii: Se spunea că atunci când Fecioara Maria a venit să-și vadă Fiul răstignit, avea asupra ei un coș plin cu ouă. În momentul când a început a se închina și ruga, plângându-și mult preaiubitul Fiu, a așezat coșul la picioarele Crucii. Sângele scurs din rănile lui Iisus a înroșit ouăle. De atunci
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344702_a_346031]
-
întrebau desigur pentru ce fuseseră chemați, căci ceea ce doriseră cu toții se făcuse deja. Iisus din Nazaret știau cu toții, era mort, văzuseră asta toți cei care fuseseră acolo pe Golgota, când centurionul roman îl împunsese în coastă cu sulița pe cel răstignit. Lovitura fusese dată cu atâta forță și lancea intrase atât de adânc în trupul condamnatului încât nici un om care ar mai fi trăit câtuși de puțin nu ar fi suportat acea durere îngrozitoare și ar fi murit pe dată. Unii
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
din coasta împunsă ieșise sânge și apă și știau cu toții că dintr-un mort nu mai curge sânge, cu atât mai puțin apă. Dar nu mai era nici o îndoială că acela murise. Pentru ei, era încă o dovadă că cel răstignit era un vrăjitor și nimic mai mult. Apoi cutremurul și ploaia ce se pornise atunci de îndată fusese în opinia iudeilor ultimul lucru malefic pe care îl făcuse acel uzurpator al legii care se numise pe sine fiu al lui
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
sufletești. Perioada acumulărilor s-a scurs, poetul s-a încărcat cu toate informațiile și simțămintele lumii și acum se revarsă preaplinul, spre oameni. Remarcăm și aici, asociații suprinzătoare de idei, metafore proaspete precum: “timpul ca durere infinită”, “timpul ca metamorfoză răstignită”, Un foarte interesant poem de dragoste este: “Tot în banalul sens giratoriu din labirint ... : Sunt parte din Sacrul Tău Întreg,/ Dumnezeule al Cogaionului ... Totemul acesta, sculptat / în lemnul, în fibrele de mesteacăn, / parc-ai fi tu, iubita mea ... ! / Mă-nchin
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
tuturor apelor, de sub pământ, de pe fața pământului sau de deasupra. Sub atracția cerului, se poate înălța, ca în episodul șarpelui de aramă ridicat de Moise în pustiu. Așa a dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
l-a coborât pe Iisus în celulă”, în care exprimă o stare comună deținuților, aceea de a fi fost vizitați și întăriți sufletește de chiar Fiul lui Dumnezeu, care cu două mii de ani în urmă, a fost arestat, torturat și răstignit fără să fie vinovat, în a cărui fraternitate întru suferință își găseau refugiu, puterea interioară și alinarea că îl urmau întru mântuirea sufletului. Redau un fragment din această impresionantă poezie: ”Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
iconar Te arată astfel nouă./ Străpunsă ești și Tu de răni. Pe frunte,/ și Ție spini-Ți împletesc cunună,/ mulțimea și asupra Ta, Prea Bună,/ aruncă glodul greu, de vorbe crunte./ Cum stai între femei înlăcrimată/ pe Tine Maica celui Răstignit,/ Te-a arătat ducând, abia simțit,/ spre Golgota, o Cruce luminată.(Spre Gogota). Un amestec de arome s-a contopit pe chipul ei de Doină, învăluindu-i mirarea în bulgării din zori (Zorica). Vibrarea a pus rămășag pe mirajul luminii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
făcut din voi icoane/ și vă purtăm pe frunți cununi./ Nu plângem lacrimă de sânge,/ ci ne mândrim cu-atâți eroi./ Nu, Neamul nostru nu vă plânge,/ ci se cuminecă prin voi.( Imn morților). Andrei Ciurunga, Voievodul liric al Basarabiei răstignite, ilustru poet al Crucii, a fost condamnat pentru poezia sa martirică. „Cântecele sale de dor și de război”, adunate într-un volum în Februarie 1950, la Chișinău, i-au adus 4 ani de condamnare politică și interdicția de a nu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Șoaptă de vioară, inima-i purcede ca jertfa să-și suie peste Carul Mare. Din șuvoiul regal al Danubiului și-a împletit lacrimile sale pentru Basarabia. O, de-ar mai trece Dumnezeu prin țară/ să ne citească sufletul afund,/ cel răstignit a nu știu câta oară/ pentru îndrăzneala de-a se vrea rotund,/ ar da de mari palate-mpestrițate/ și de bordeie-ascunse sub pământ,/ dar niciodată, Doamne, ferecate/ la-nfățișarea Oaspetului Sfânt./ O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ cu barba Lui
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
pe la ei. * Pentru ce i-a muncit pe iarnă, Tanea i-a dat lui Trifu macaturile, pernele și rogojinile care nu-i mai trebuiau, că bani n-avea. I-a mai dat și o icoană, frumos înrămată cu Isus Cristos răstignit, la care să se închine când o avea casa nouă. Icoana i-a plăcut mult lui Trifu de când a văzut-o la ea. Tanea o avea de la socru-su. Avea tot felul de icoane și candele aduse de la biserica batjocorită
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului *ÎNGER RĂSTIGNIT (poeme șoptite) de Vasile BURLUI Casa editorială DEMIURG, Editura APOLLONIA, Iași, 2012 Avem de-a face, în acest superb volum, cu o poezie a eurilor sfărâmate, rătăcite și fărâmițate de ineluctabil, de situația fără ieșire care este soarta omului. În
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
ceea ce El spunea, anume că, credincioșii trăiesc de acum prin acest Sânge Sfânt viața în Hristos, că depind în mod real de acest Cap și că sunt îmbrăcați cu acest Trup prea Sfânt” . Prin Împărtășanie, Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat, Răstignit, Înviat și Înălțat cu Trupul la cer, intră în mod concret în cea mai strânsă unitate cu fiecare om care crede în adevărul Întrupării, Răstignirii și Înălțării Lui cu Trupul la cer. „Sângele lui Hristos are puterea să ne curățească
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
prizonierii ispitelor din lanțuri, Să curăț vina oarbă ce-apasă peste lume, Să deschid omenirii ale iubirii glasuri, Ceasornicul vieții să bată lin în inimi. Privesc trupu-i rănit și vărs lacrimi amare, Mă reazem de-a Lui cruce unde stă răstignit, Cuprind în palme cerul și strig: Ai îndurare! Îndură-te, Părinte, de Fiul tău iubit! Mă mistuie tristețea, din zări înnegurate... Îmi zdrențuie ființa cu limbi roșii de foc, M-aruncă în abisul durerii necurmate, Mi-acoperă retina cu scrum
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
cu parfum de vară, La adăpost. Toamnă i-a ales ciorchinii. A câtă oară? A câtă oară! Durerile viei transfera licorile trandafirii ... în pahare - Balans al verii aurii în dânsul de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
zi, de zeci de ori. Apoi am scris-o, cutremurat. Era o altă evanghelie: Evanghelia după români. Maica Domnului este Zeița Cerului și Pământului, care i-a dat Fiului ei putere. Iisus a plecat în lume și s-a lăsat răstignit, insă Maica nu mai știe nimic de El. Într-o zi, uitându-se peste pământ, îl zărește pe Ion Sântion, o divinitate care vede tot cuprinsul pământului, asimilată Sf. Ioan Botezătorul. Acesta însă nu îl știe pe Hristos, totuși îl
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
ori măr pădureț, de care cresc pe marginea drumului! Să nu fie nici prea mare nici prea mic la chip, da lat în umeri și cu ochi neapărat privind la noi, spre pământ. Io, așa cred că o fost Iisus răstignit! Să-i faci și păsările-n culori moi, ca-n Rai, nu ca aici, pe la noi. Cleștii, ciocanul, să fie mici-mici daslova să fie de un deșt, s-arate limpede, clară, de tăt orbu să poată citi:Iisus Nazarineanu
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
punct de inițiere unde nu există pulsul cavei nici inimă de lemn obligată să bată golul pe care îl simți în piept am experimentat trezirea bruscă din înțelegerea trăită a unui strop de viață și am tradus amintirile din vocea răstignitului într-un așternut de frunze ca un dor de firescul copilăriei Referință Bibliografică: siluirea din vocea copacului alb / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate
SILUIREA DIN VOCEA COPACULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340830_a_342159]
-
Lângă stânca de argint. Cerul își deschide gândul Peste golful adormit. CHIPUL DE LUMINĂ În castelul de lumină Și în flori de mărgărit Este chip de-argint topit. Și în crucile de piatră Și în crucea de pământ Este Chipul răstignit. Se revarsă luna-n straturi Peste luciul de argint. Luminează-n întuneric Al Măicuței Fiu iubit. ARMONIE COSMICĂ Scânteioare de la soare Se aprind înspre păduri. Glasul lunii se coboară În luminile de crin. În bujori se varsă cupa Inimii ce
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
ce te minte Că-n mine sunt albastre regrete ce nu pier. Și prinde-mă de albul ce-n mine se topește În valurile toamnei ce-mi stinge dimineți! Eu sunt minunea lumii ce plânge și iubește Nemărginirea nopții din răstignite vieți În care mă mai naște o rază de speranță Că ploile spăla-vor însemnele durerii; Atinge-mă cu toamna pictată-n dezolanță Doar toamna lumii tale și vinde-mă tăcerii... Referință Bibliografică: Vinde-mă tăcerii / Violetta Petre : Confluențe Literare
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]
-
Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Îți scriu acum pe umbre, să nu te plouă iar Și un sărut de vară îți las pe sub ferestre; O clipă de tăcere mai strigă-n calendar Secunda răstignită mi-e lacrimă și zestre. Ascultă-mă-n pădurea în care verde, mori Și-n firul de durere din iarba fără glas! E-acolo printre ramuri, ce nu mai râd în zori Un strop de cer albastru și-un loc
NEBUNUL MEU DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341287_a_342616]
-
Tăpșanul vostru strămoșesc Și blana de pe voi, pe voi Silindu-vă să transhumați Printre străini, flămânzi și goi: Exod de miei sacrificați! Iar cei rămași acasă, duși Cu voi și cu Păstoru-n gând, Sunteți o turmă de Iisuși Pe cruce răstigniți plângând. Crăciunul fi-vă tuturor, Sărmani români, azi și mereu, Cât mai ușor și dor cu dor Sperați în voi și-n Dumnezeu! Referință Bibliografică: Fi-vă Crăciunul fericit / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 724, Anul II
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
nivelurile. Pătrunderea în miezul „Poeziei Tăcerii”este posibilă numai intuind plurivalența simbolurilor și decriptându-le în contextul în care apar: „Acolo sus, neinventat încă,/ Poetul e glonțul de zăpadă al Cântecului!/ Feriți-vă!/ Devenit sunet e atât de aproape,/ un zeu răstignit,/ în scoica sidefată a mării,/ Apocalips al silabelor,/ între care lumina furtunii alege,/ pentru ospățul de taină,/ pe țărmuri,/ una...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic dens și
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Ce crimă rece, calculată”, își spuse ea cu indignare, gândindu-se cu nostalgie la Cela care-ntâia oară făcut-a morții să învie. “Sunt terminată și-s pe ducă când vrerea mea e afectată: ba morți sustrași și înviați, ba răstigniți și fără pată. Te rog, de-aceea, bun Părinte, să mă dezlegi de ce-s legată, iar sarcinile mele ia-le cu nemurirea deodată. Nu munți de vreme mă apasă, știut fiind că-s peste timpuri, căci tatăl meu se cheamă
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
Acasă > Orizont > Selecții > RĂSTIGNITA PE CRUCEA TIMPULUI Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua de ieri m-a aruncat năvalnic spre astăzi și mă împinge violent către mâine ieri m-am zbătut înotând contra valului
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
curenților tăi spre mâine învăț să îngrop trecutul sub un colț de stea căzătoare apoi îți presar surâzând pulbere de vise peste răni pe chipul meu nu a mai rămas decât mirarea născută din punctul semnului de întrebare Referință Bibliografica: Răstignita pe crucea timpului / Oana Radu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]