2,766 matches
-
ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare. Nu trebuie robinet nou, obărtain nou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care îi plăcuse micuțului în mod deosebit: "Bebel cel porcoșel, s-a cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi auzit?", se întrebă ea când, surpriză, îl văzu pe pacient cu ochii largi deschiși și cam speriat. "Dați-mi voie, vă rog!", îi ceru medicul studentei. Se aplecă și începu să-l studieze minuțios pe nea Vasile, dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu' doctor! Mă simt bine, nu mă mai doare nimica. Nimica-nimicuța, să-nlemnesc! Atâta că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi spre zare: "Moldova să se numească țara aiasta!". Iar voinicii, care or mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nevastă-sa lu' dom' Sandu?" Aceeași mișcare a bravilor mei gândaci îi dădu răspunsul. Da' de ce mi-ați făcut, nene, toate porcăriile astea?" "CA SĂ PLECI ODATĂ DE AICI CU AROGANȚA ȘI POTLOGĂRIILE TALE." Căzu pe gânduri un timp. După un răstimp întrebă, încercând un râs forțat: "V-ați șucărit pe chestia cu dezinsecția?" Nu i-am dat niciun răspuns. Miji ochii și încercă să se arate ferm pe poziții: "Și dacă nu vreau să plec? Ă? Ce pușca mea o să-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai întâlnisem niciodată atâta sinceritate pe metrul pătrat. Era și firesc să fie sinceră. Nu mai avea ce pierde, vorba ei. Confesiunea Monei era, pentru ea, ca o ședință de terapeutică. Povestind cu mine, se descărca repede. În tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
referă ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui Mihai de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel mai vechi în această unitate, ca salariat, ar trebui să le știu pe toate, nu? Și Valy le explică pe scurt, pentru ce fusese destinată fosa și pe unde-și scotea capul, suflerul, în timpurile bune. În tot acest răstimp, lui Gerard îi fugi gândul la ultima discuție despre piesa de teatru . Întruna din zilele care urmaseră cutremurului, când Sima părea mai pornit ca oricând împotriva scenetei, o numise gunoi. Era convins că și Regizorul și toată lumea îi vor susține
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală, Reli se străduiește și acuma să pară cât mai afectivă și deci cât mai feminină. Fără să mă privească și fără ca eu să întorc capul s-o privesc, ea îmi strânge în răstimpuri mâna la piept, lăsând să se înțeleagă că gestul ei ar fi unul mai mult necontrolat. Mai apoi, același gest pare o formă de comunicare intenționat intimă. Cu fiecare strângere de-a ei, parcă ar spune: Gerard, ești al meu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În institutoare, iar soldații, În copii aflați În excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care ar fi trebuit să atace, simultan și prin surprindere, flancurile unui divizion de betoniere, numai că, din motive nicicând elucidate, grupurile nu s-au abătut În același timp asupra inamicului, ci au apărut la o diferență de câteva minute, răstimp suficient pentru ca bravii noștri luptători să fie tasați, nivelați și făcuți una cu pământul. Să se fi Îndreptat ei atunci ca niște lemingi spre ocean, nemaisuportând gura femeii? Să fi scăpat din vedere gestul reflex al complotiștilor de pe toate meridianele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mult - de obicei, cam șapte - până când Își făcea simțită prezența o săptămână, apoi luna bătea la ușă și - e drept, mai rar - ne trezeam cu un an apărând printre noi, ca o rudă venită de departe. Iar În tot acest răstimp, afară Încă nu bătuse o secundă, cea În care conturile noastre ar fi trebuit verificate, iar sentința de CTRL-ALT-DELETE supusă recursului, Însă când timpul băltește, omul, asemenea unui hard-disk, Își pierde Încet memoria, ceva se petrece În sectoarele avariate și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
târâș, cu oarecare precauții, coridorul principal, și, după ce a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
protecția animalelor, operația se desfășoară prin cezariană. A doua zi, puii sunt adoptați de KFC. Două zile și jumătate curge șuvoiul de meduze artificiale, strângându-se În golful din Long Beach, unde râul se varsă În Pacific. În tot acest răstimp, În Congres se poartă discuții aprinse dacă reziduurile ar trebui sau nu distruse. Activiștii multiculturali susțin că ele reprezintă o parte importantă a trecutului și un semn al modului de viață american, iar faptul că toate componentele gelatinoase, indiferent de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu obișnuința de-a rostogoli vocalele și de-a prelungi cuvintele, cântându-le parcă. Pe bunica nu mi-o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner PET, de aici și felul său de-a fi, curios și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cîmpia nesfîrșită, al cărei spațiu imens Îl Împiedica pe general să ajungă la lucruri, colonelul era galben la față și avea capul bandajat cu o fașă de culoare gri, care Îi proteja gîndurile, din clădirea Statului-major, soldatul inamic trăgea la răstimpuri rafale de armă automată, Împușcînd numai vrăbii etc. Maiorul deschise ochii. Se trezise, dar Încă mai dormea. Din cauza storurilor trase, nu-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
căzut leșinată în bucătărie. Mai târziu, despre ghipsul lui Heshie s-a spus că a fost „paiul care a frânt spinarea cămilei“, dar numai ei știau ce voiau să spună cu asta. Pentru mine, Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vest care candidează la West Point. Sub masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în mână, cu care se bate în răstimpuri peste omoplați, se plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe tema asta, ca și despre tot binele ce îl poate face voința atunci când se răzvrătește împotriva împilării morale, pe care o ura cu aceeași înverșunare cu care, peste câțiva ani, am ajuns să ne urâm unul pe celălalt. În răstimpul ce-mi rămânea la dispoziție la sfârșitul zilei de lucru - înainte să dau fuga la cursurile serale despre Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]