368 matches
-
mai mult. Poate că aceste beri pe care leam dat pe gât ar putea ajuta la crearea iluziei, dar iluzia nu devine realitate, nici chiar într-o zi cu ploaie teribilă. Vocea interioară nu se lasă intimidată de vorbele sale răstite, scuipate din gură precum cojile unor semințe. - Măcar trebuie satisfăcută cu-ri-o-zi-ta-tea. Și ce dacă ai fost luat peste picior? N-ar fi pentru prima oară. Se termină spectacolul, gata, trageți cortina, stingeți reflectoarele, vine Lucia, poate vine și actorașul ratat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-am spus eu oamenilor înainte de a porni încoace, dar n-au crezut. Acu, iată, să bage la cap! Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. Zise răstit: ― Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie!... Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede o mulțime de oameni și femei. Toți vorbeau răstit și pe toate fețele era incrustată o desperare aprigă. Întrebările se ciocneau într-un vîrtej: ― De ce mai vine armata?... Să ne omoare pe noi?... Ce le-am făcut noi lor?... Câini suntem ori oameni, de nu ne lasă să trăim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune în el mai târziu micul portret ce avea să vie. Medalionul era gol și așa avea să rămână. — De unde îl ai ? îl întrebă răstit și, tocmai de aceea, o auzi. Sau poate că nu auzise, dar, oricum, se așteptase la întrebare. — De la dumneata, răspunse el. Ți l-am smuls de la gât... — Și ce-ai mai făcut ? — Eu am fost primul care te-a lovit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privi pe cei de la mese, ceea ce nu-i luă prea mult timp, căci, afară de ei trei, mai erau doar doi mușterii care se uitau, cu ochi tulburi, în paharele de votcă. — Mai e altcineva pe aici ? întrebă polițistul, cu voce răstită, ținându-și mâna dreaptă la șold, aproape de pistol. Coropciuc clătină din cap. Dar îl privea într-un fel care îi întoarse întrebarea. Polițistul mai înaintă câțiva pași, în urma lui veniră un bărbat în haină de piele și un alt polițist
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
porcăriile pe care le face, le face sub semnul lui "nu se putea altfel". Gh. P. unu: Da se putea altfel? Gh. P. doi: Poate că s-ar fi putut... Gh. P. unu: Și-atunci, de ce, fiule... Gh. P. doi: (răstit) Pentru că, părinte, nu mai știam ce e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit. Și-apoi în codru trece și cîntî doina dragă Sălbatic este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codru verde, în lumea lui întreagă, Albele ei picioare îndoaie flori pe jos. Ea cîntă și pocnește în crengi c-o varga lungă O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur roș și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de a separa interiorul de exterior. Bebelușul care mușcă sânul, copilul ce maltratează o jucărie, adolescentul care îi răspunde răstit părintelui sunt manifestări ale acestei puneri la încercare prin agresivitate. Este vorba de individualizare, de emancipare, de a deveni noi înșine. Turbarea, în schimb, exprimă faptul de a fi depășit, copleșit de emoții ostile sau de ură. Devine, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fugă peste deal. O fetiță a locului, mica ei prietenă, îi strigă : „Nu acolo !”. Neli dispare după creastă, se aude un țipăt și toți nuntașii fug într-acolo. Trupul lui Neli, inert, într-o râpă. Secretarul de partid care cheamă răstit Aviasanul la telefon. Avionul sanitar aterizând. Tăietură de montaj. Dr. George, stând lângă o piatră în care e încastrat portretul lui Neli. O femeie se oprește lângă doctor și îi spune : „Sunt învățătoarea pe care ați salvat- o de la înec
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are nevoie de un aragaz. Coman îi face rost de aragaz prin intervenție personală, face rost și de pânză pentru căminul de copii („Le spui că am spus eu că se poate”), repornește ventilatoarele oprite pentru economie, totul prin ordine răstite, insulte („Du-te dracului !”, „Ești prost !”) și destituiri pe loc. Contabilii, funcționarii, gestionarii sunt prin definiție vinovați, niște șobolani de birou care nu înțeleg cute zanța. Ca să nu încapă vreo umbră de îndoială în legătură cu mesajul filmului, discuția hotărâtoare dintre Coman
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana, Voi plăti cinstit, cucoana, Cu dobânzi, cu tot ce vrei!.... Dar furnică, harnica Are un ponos al ei: Nu-i din fire darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru mine, pentru toți.... Joacă astăzi dacă poți! (La Fontaine) 112 BIBLIOGRAFIE 1. Adler A., 1995 „Psihologia școlarului greu educabil”, Ed. IRI, București; 2. Ajuriaguerra
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Copilul poate cere ca atunci când iese la joacă să ia anumite jucării. Părintele fie din grabă, fie din plictis, fie din calcule economice (iar va pierde jucăria!) nu ține seama de dorința copilului putând ajunge chiar la un refuz agresiv, răstit. în acel moment, ceea ce putea fi o mare bucurie, mersul la joacă, devine prilej de supărare. Exemplul dat este unul obișnuit și probabil larg cunoscut, cu mici modificări, de către majoritatea părinților. Această atitudine care ține de mentalitatea noastră în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce într-o lume tot mai răstită, iar hecatomba din 11 septembrie trecut nu e decît începutul unei istorii imprevizibile, cu un singur vector: agresivitatea. În ce ne privește, dacă dictatura comunistă ea însăși agresivă a reușit, prin teroare, să țină sub preș gunoaiele violenței, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
porcăriile pe care le face, le face sub semnul lui "nu se putea altfel". Gh. P. unu: Da se putea altfel? Gh. P. doi: Poate că s-ar fi putut... Gh. P. unu: Și-atunci, de ce, fiule... Gh. P. doi: (răstit) Pentru că, părinte, nu mai știam ce e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
apelor, Cum e drag voinicului. UN OSTAȘ DE-AL LUI ȚEPEȘ În timpul luptelor de hărțuială pe care le purta Țepeș cu turcii, conduși de Însuși sultanul Mahomed, un soldat român căzu prizonier și fu adus Înaintea sultanului. Acesta Îl Întrebă răstit: Spune, ghiuare, pe unde se ascunde domnul vostru ? Pretutindeni și nicăieri, iar dacă vrei să-l găsești, du-te de-l caută ! Uimit de răspunsul și Îndrăzneala soldatului, Îl Întreabă iarăși : Câți soldați are el, cu toții ? Mai puțin cu unul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
kilograme de orez În vederea decorticării. Puțin mai Încolo, o bătrână vântură Într-un ciur orezul, pe care apoi Îl pune Într-un paner de bambus. O pisică cu coada pe jumătate tăiată se suie rapid Într-un stâlp la hămăitul răstit al unui câine costeliv. Câțiva puradei se joacă cu mingea În țărnă. Deodată norii se adună pe cer, se văd primele fulgere și se aud bubuiturile tunetelor. În curând Începe să plouă torențial și Întreaga suflare se adăpostește sub streșină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Și toate la un loc, hrănindu-se mai bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de același soare, înmulțindu-se în timp, rămânând fiecare cu individualitatea și soarta sa. Și toate vorbeau românește: mai răstit, mai duios, mai înțelept, mai cețos, mai spurcat, mai anapoda și-n câte alte feluri că deh! mare-i grădina Domnului - și apoi, nu-i așa? nici într-o familie, cât de mică, adeseori nu vorbesc toți aceeași limbă. Ba
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]