2,464 matches
-
un fel grav și profund personal, Într-un mod nepotrivit cu tinerețea și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care pîndea din beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă de tavernă portuară - să cînte, cu grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el Încerca să-i facă rău, cît mai mult cu putință. - Te rog! Îl imploră ea, Învinsă. Te rog! Dar Oberlus continuă pînă Își dădu drumul În ea și se Întinse pe spate, mușcînd-o de gît. După cîteva clipe, recăpătîndu-și răsuflarea, Îi șopti la ureche: - Ai spus „te rog”? Ea Încuviință În tăcere. - Asta-mi place admise el. A sosit clipa să te hotărăști să vorbești și să-mi ceri lucrurile ca unui om... Sau Încă nu ți-ai dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi. Având pe ea rochia gata-gata să plesnească și stând complet nemișcată, Brandy zice: — Știi, de la șaișpe ani am fost mai mult pe cont propriu. Cu fiecare răsuflare, chiar și gurile alea de aer mici și slabe induse de supradoza de Darvon, Brandy se crispează. Zice: — A avut loc un accident când aveam cinșpe ani și, la spital, poliția l-a acuzat pe tata că a abuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toată perioada tinereții lui timpurii condensată Într‑un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cât de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gravă: Suntem o mică și pașnică insula, căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți. Povestirea asta ar trebui să dureze cam cât ești în stare să-ți ții răsuflarea, și încă puțin după aia. Așa că ascultă cât de repede poți. Pe la treisprezece ani, un prieten de-al meu a auzit de „țepușcă”. Asta-i atunci când un tip o ia în cur cu un vibrator. A auzit zvonul că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul de chestie pe care vrei să i-o spui prietenei tale la prima întâlnire. Cel puțin dacă te-aștepți să te sărute la despărțire. Dacă ți-aș spune ce gust a avut, n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O poveste care să ne salveze de toate poveștile din trecutul nostru. În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zice: — Hai pe zece dolari... Dar oamenii tot nu se-nghesuie, caută feluri mai bune să-și cheltuiască banii. Atunci Webber se duce la tonomat. Bagă o fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
modernă de control economic și intelectual... Din a oftat, iar oftatul lui a părut foarte zgomotos În tăcerea nenaturală din jur. — De câte ori am mai auzit noi asta? i-a suflat lui Adam la ureche. Instinctiv, Adam s-a Îndepărtat de răsuflarea lui acră și fierbinte. În acele câteva clipe, pierduse șirul spuselor, așa că și lui i s-a părut că Din ar face mai bine să tacă. — ...Revoluția Indoneziană a devenit un vulcan care scuipă foc În sprijinul luptei duse de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trezit atât de obosit, de parcă nici nu Închisese ochii. Îl dureau coastele de când fusese călcat În picioare În Învălmășeală, iar fiecare respirație făcea și mai greu de suportat durerea surdă din dreapta pieptului, care nu se liniștea decât dacă Își ținea răsuflarea. Avusese parte de o noapte zbuciumată și fără vise, iar de vreo două ori sărise din somn, și cufundat În beznă, avusese senzația că era acasă, În patul lui Îngust, dar moale, aștep tând să audă pașii lui Karl În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un târziu. Adam. Numele lui e Adam. Adam și Johan. Se potrivește foarte bine. E-așa de multă vreme de când n-am mai auzit pe cineva ros tindu-i numele, a spus el râzând, iar Farah i-a simțit din nou răsuflarea pe gât. Nu-i mai era așa de frig. N aș vrea să pleci, i-a spus. Nu vreau să pleci! Trebuie să plec. Nu-i nimic altceva de făcut. Îmi pare rău. și-a clătinat capul, iar ea n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mă va mai cunoaște, ei vezi? vezi că-ți dau bună dimineața, spune el, dar normal, ești în pat cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Redactorul încheie convorbirea telefonică și anunță: „Dacă ascultați postul nostru, avem confirmarea oficială a faptului că prințesa de Wales a încetat din viață la un spital din Paris azi-dimineață, la ora patru, de pe urma rănilor...“ Fanny simți că i se taie răsuflarea și, cu un gest reflex, apucă brațul lui Creighton, făcând ca mașina să derapeze scurt. — Diana a încetat din viață? Nu pot să cred una că asta! — Ssst! spuse el. Și dă-mi drumul. Ascultară cu atenție rezumatul știrilor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe buze. Poate că totuși n-a murit... Ce te legeni, inima mea, fără vânt și fără ploaie... Parcă nu mai departe se mai aude cornul sunând, departe, departe, departe... Pământul respiră adânc uneori și dacă asculți atent, e-n răsuflarea lui freamăt de bătălie și ,,călăreții împlu câmpul” și ,,pe copite iau în fugă față negrului pământ”. Și dacă asculți atent e-n pacea lui o adiere de cântec: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...” Și dacă asculți atent
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care scrutează orizonturile, drumul fără pulbere al Dunării, tainicul ținut al Deltei. Dar spectacolul cel mai încântător oferit de natură mi s-a părut a fi răsăritul soarelui. Ieșeam pe plajă ,,cu noaptea-n cap”. Mi se părea că aud răsuflarea răcoroasă a dimineții care urca din greu, gâfâind ca o uriașă gânganie pe spinarea încovoiată a pământului. Noaptea își aduna valurile ei cenușii, luându-și rămas bun și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-o haină verde, presărată ici, colo cu diverse culori ce străluceau în lumina soarelui. Blocurile erau înalte și frumos construite. Aerul proaspăt te împresura din toate părțile. Boarea florilor se răspândea în întregul oraș. Adierea aceea catifelată era poate răsuflarea cu care acestea doreau să farmece pe admiratori. Străzile erau pline de oameni care vorbeau frumos între ei, se salutau șu se respectau. Orașul era aerat, nici o hârtie nu se zărea pe jos. În ceea ce privește raporturile familiale, totul era normal. Copiii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]