8,590 matches
-
nostalgia departelui. De această geografie interioară al cărei reper esențial rămâne sudul solar al Mării Egee, se leagă tema balcanismului, atât de prezentă, de aproape două secole, în cultura noastră: poetul e un vagabond oriental (asemeni lui Kazantzakis și Panait Istrati), rătăcind printre insule, visând la căile balenei și ale nordului înghețat, la dunele sărate călcate de greci și fenicieni, dansând sirtaki, căutând leneș mirodenii în târgul oriental „cu oameni, mașini, numeroase tarabe“, alteori, venind acolo „ca o bombardă/ aruncată/ dintre meterezele
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
o „zeiță chtoniană“, dar și mater genitrix și Beatrice, creația și erosul; stânca și valul, cum se numește chiar prima secțiune a volumului, sunt principiile feminin și masculin ale genezei (Yin și Yiang, într-o altă mitologie); nimfele apelor dulci rătăcesc prin umbra Partenonului, Orfeu, Poseidon și Helios sunt convocați să cheme vântul „din largul plin de insule“ și să trimită razele lungi peste ochii posomorâți ai oamenilor, vorbindu-le despre dragoste, despre locul în care începe lumea, al îndrăgostiților „din
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
și 1655, și lui Ali, aga spahiilor din Lipova. De lotri pomenește și F. Griselini, în cartea sa „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” (Editura „Facla”, 1984). În 1738, un prinț și un mare duce austriac se rătăcesc la o partidă de vânătoare într-o mlaștină. Acolo dau de o ceată de oameni înarmați. „Erau români care, pe socoteala turcilor și îmbrăcați ca aceștia, comiteau tâlhării și omoruri. Numai că imperialii vor fi ajutați de căpetenia acestora (harambașa
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
modestie - cu mult, mult noroc, fac din Dunca un campion. Și nu unul oarecare, ci campionul nostru. Jocul cu moartea Raliul Paris-Dakar și-a câștigat binemeritat trista faimă de cursă a morții. Epuizarea, defecțiunile tehnice, condițiile atmosferice sau a te rătăci în deșert nu sunt decât cele mai mici rele care ți se pot întâmpla. Anul trecut, două etape au fost anulate după ce autoritățile au dejucat un atac terorist pus la cale de extremiștii arabi. Nivelul de risc maxim al competiției
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
iar la adăpost, pentru că are să mai fie frig și iarnă lungă, până târziu, în primăvară“. Este interesantă atitudinea, oarecum pe dos a ursului, care, dacă nu poate să-și vadă umbra din cauza cerului acoperit, își distruge coliba și începe să rătăcească „așa, prin pădure”. Semnificația acestui comportament contradictoriu semnifică în tradiția populară timpul schimbător și capricios al lunilor februarie și martie - la Stretenie „se întâlnesc pentru prima dată, ochi în ochi, vara cu iarna și se iau la luptă, vara spune
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
arte și literatură, va întreține o uriașă bibliotecă - pentru sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX -, care-l va uimi pe George Enescu, venit în vizită pentru prima oară la Tescani, prin anii 1909-1910 și-i va smulge exclamația: "M-am rătăcit în biblioteca Rosetteștilor!". Într-adevăr, biblioteca număra peste douăsprezece mii de volume inventariate și clasate de Dumitru. Erau incluse aici circa cinci mii de volume din domeniul filosofiei, dăruite lui Dumitru de Vasile Conta, în semn de amiciție și recunoștință
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
identificată apoi ca victimă a unui tragic accident în primăvara acestui an -, conducerea S.R.A. Timișoara a decis să elibereze în scurt timp legitimații de identificare pentru membrii filialei, astfel încât aceștia să fie conduși la domiciliu în cazul în care se rătăcesc. Legitimația de culoare albastră se va afla la vedere și va cuprinde adresa, numerele de telefon ale familiei și ale Centrului Alzheimer. De asemenea, va mai conține și un apel sincer și emoționant pentru cei din jur: „Sufăr de boala
Agenda2004-39-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282905_a_284234]
-
Irving Baxter. Acesta a triumfat în schimb la săritura în înălțime și la săritura cu prăjina (profitând la rândul lui de absența de la startul probei a trei contracandidați), fiind primul și până în prezent singurul campion olimpic la ambele probe. Străini rătăciți La proba de 4 + 1 rame au existat două ambarcațiuni învingătoare, deoarece în finală trei echipaje au întârziat la start, iar organizatorii au hotărât să se desfășoare și o a doua finală, pe care și-a adjudecat-o echipajul de la
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
Germania, Hamburg. În timp ce înotătorii își disputau în Marne primele locuri, competitorii de la probele nautice cu vele așteptau pe Sena, de cele mai multe ori în zadar, să bată vântul. Singurul lucru care îi avantaja era faptul că pe Sena nu se puteau rătăci, așa cum li s-a întâmplat maratoniștilor, favoriții probei, americanii, reclamând că au fost îndrumați de mai multe ori pe un traseu greșit. Învingător a ieșit francezul Michel Theato, care, parizian fiind, n-a avut nici o problemă cu traseul din centrul
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
Într-adevăr, fiecărei străzi de la suprafață îi corespundea un canal în subteran. Rețeaua de tuneluri o imita astfel pe cea stradală de deasupra; existau în adâncuri - și mai există încă - plăcuțe indicatoare cu numele și chiar numerele străzilor. A te rătăci în acest adevărat oraș în oglindă devenea astfel aproape imposibil. Exploatată cu sârg în trecut de vagabonzi, răufăcători și în general de toți membrii „faunei” pariziene, facilitatea oferită de sistemul lui Haussmann este folosită astăzi de instalatori sau de angajații
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
Andreea Deciu Sînt o cititoare pasionată a romanelor lui Bernard Malamud. O anumita viziune asupra ființei umane, ca ins rătăcit într-un univers aparent cumsecade, în realitate nici macar ostil, ci pur și simplu cinic de indiferent, combinată cu un umor dincolo de care se întrezărește limpede tristețea, o suferință și o dezamăgire asumate fără amărăciune, doar cu o resemnare demnă, mi
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
să tragă de limbă și-un mut. Preotelul, vorbindu-i reporterului de oamenii satului sau, îi prezentase astfel, habar n-avînd că ăla pe ascuns îl înregistra. Zisese așa. Că el avea menirea să păzească oile sale, credincioșii, să nu se rătăcească. Dar nici dacă nu s-ar fi rătăcit deloc, n-ar fi fost bine, că n-ar fi avut experiență și cunoașterea trebuincioasa vieții, spre a ne apară de rău și de dușman. Nici să mănînce lupul oițele cînd vrea
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
vorbindu-i reporterului de oamenii satului sau, îi prezentase astfel, habar n-avînd că ăla pe ascuns îl înregistra. Zisese așa. Că el avea menirea să păzească oile sale, credincioșii, să nu se rătăcească. Dar nici dacă nu s-ar fi rătăcit deloc, n-ar fi fost bine, că n-ar fi avut experiență și cunoașterea trebuincioasa vieții, spre a ne apară de rău și de dușman. Nici să mănînce lupul oițele cînd vrea el n-ar fi fost bine. Așa și
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
prima oară. Mi-au mărturisit că le fusese teamă să iasă din campus. Traseele autobuzelor li se păreau la fel de complicate și de misterioase precum Calea Lactee. Erau convinși că n-ar mai fi găsit niciodată drumul de întoarcere și ar fi rătăcit în eternitate prin burtă chitului american. Modul în care i-am condus și readus "acasă" (cred că s-au simțit mai acasă decît la Cluj, după odiseea unei întregi zile, asemănătoare cu a lui Bloom prin Dublinul lui Joyce) i-
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
a lui Bloom prin Dublinul lui Joyce) i-a uimit. Toată seară nu mi-au vorbit decît despre asta. Și de unde, de fiecare dată cînd îi părăseam ca să mă duc la hotel, se arătau îngrijorați (ai să nimerești? dacă te rătăcești?), în seara cu pricina, ultima de altfel, erau cu desăvîrșire calmi, siguri că voi ajunge la hotel. Din infinitatea de moduri ale plasei care e viața noastră, iată, unul, care mi-a revenit în minte, ca o simplă amintire, cînd
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
aspre. Dar la noi se pare că prea puțină lume a priceput că epoca dirijismului a apus demult. Am văzut ce-a știut să facă statul cu întreprinderile și simțim pe propria piele efectele bunăstării de tip socialist. Numai un rătăcit în economia de piață precum Ion Iliescu (și acoliții săi) își permite să dea sfaturi și să intervină în acțiunile unui patron. A, dacă s-a încălcat legea, fără îndoială, trebuie luate măsuri! Dar de către justiție, nu de către băgătorii de
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o grupare literară, era o grupare prieteneasca: "La Sibiu, noi nu eram un cerc literar cu statute: nu există președinte, nu există secretar, - eram un grup de prieteni care ne întâlneam zilnic, care rătăceam nopțile prin orașul de jos sau făceam plimbări de ore întregi prin Dumbrava. Între noi s-a cimentat o legatura și-o amiciție care depășea planul strict al activității noastre literare, și dacă cineva nu se putea încadra psihic în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
mai merg puțin și să mă întorc la piață, în drumul spre casă. Am mai mers poate 15 minute și m-am întors la locul știut, dar ce să vezi? Nici urmă de piață. Nu este posibil, nu m-am rătăcit. Să fie diferența de fus orar și poate că am visat? Ciudat de tot. ? Unde este o piață pe aici? am întrebat în dreapta și în stânga, până când o fată tânără, subțire ca o trestie, cu o umbrelă de soare cam ponosită
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
Nu am tendința de a ma însingura de dragul singurătății. Totuși, dacă stau și mă gîndesc, în exil m-am simțit cumplit de singur. Nu mai sînt în mediul meu. Pînă și în pușcărie era "mediul meu". Aici rămîn, totuși, un rătăcit printre străini. - Au funcționat și la München organizații, comitete ale diasporei românești? - Au existat tot felul de organizații, am primit invitații să particip la tot soiul de adunări. N-am intrat în nici un fel de organziatie. Am încercat să aflu
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea rătăcește în jurul lor fără spor. Prin neostenită repetare capătă însă o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior al vieții - creează structuri verbale personale destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd noaptea se coboară cu șoapte fericite/ Pe patul tău odihna și
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
într-un fel, surprinzătoare. După mai bine de zece ani, lui Ovidiu Moldovan i s-a încredințat un rol de primă linie. A simțit vibrațiile acestui personaj și a rezonat cu el. Alexandru Georgescu alternează forța intempestivă a unui marinar rătăcit în pustiu cu spiritul ludic salvator, modelator al situațiilor. O zi din viața lui Robinson Crusoe este un spectacol cu farmec, simplu, curat și onest, care merită a fi văzut, deși se pare, că teatrul nu se prea mîndrește cu
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea te aruncă în secolul al 19-lea al marilor exploratori în Arctica și Antarctica, - norvegienii Amundsen, ...Nansen, ...englezul Scott... Acesta, mort de foame și frig la 17 km. numai de baza de aprovizionare, rătăcit în mijlocul unor viscole năpraznice, dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal scris cu ultimele puteri pînă în ultima clipă. Nu existau pe vremea aceea helicoptere, sateliți, aparate complexe de orientare pe orice fel de timp... Nu o spunem ca să micșorăm fapta
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă întru sine/ și Balauri o mulțime/ care pot să ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi". În sfîrșit Ekstaza notifică drumul de la alienare la regăsire, prin reîntoarcerea eului rătăcit în mediul dragostei divine: "!mă-așteptați cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]