4,549 matches
-
târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Spionezi, hai? Spionezi forța publică? Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându-i-se frică, și o năuci presimțirea că ceva nu-i cum trebuie cu Miluță. Va să zică așa, hai? continuă s-o toace la cap plutonierul, numai din răutate, s-o sperie, să râdă de ea. Sari cu gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul. O găsi cum se și aștepta: cu cenușa nopții așternută pe față, nedormită, aprigă, cu ochii arzându-i în cap și buzele strânse cu răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai? întrebă dând glasului toată limpezimea și dulceața nepăsătoare de care era-n stare. Nu te-așteptam, fată, îi răspunse bătrâna, și nici un nor din vocea ei nu prevestea furtună. N-am avut somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerceta ! și nu mai aduceți răul și nenorocirile pe capul oamenilor nevinovați, pentru că există un echilibru universal pe care nimeni nu are voie să-l atingă fără să plătească. Vă rog, deci, pe toți cei care vreți să auziți, lăsați răutățile și faptele și gândurile rele, pentru că toate se pot întoarce la voi. Vă rog să emiteți prin fapte și gânduri numai energie pozitivă, pentru ca ea să se întoarcă multiplicat la fiecare din voi și să vă aducă Lumina , Fericirea, Împlinirea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am trăit împreună, casa aceea a devenit, pentru mine, cea mai frumoasă din lume. Casa din care n-aș mai fi plecat niciodată. Un castel. Un castel al poveștilor cu happy-end, inundat de frumos, unde nu există niciun strop de răutate. Zâmbești? Îți dau voie. Pentru că mi-ai intrat în suflet. Definitiv. Ai toate calitățile din lume, de care aveam nevoie. Tandrețe. Înțelegere. Frumusețe interioară. Dar și a trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul în care s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parcă — n-am fost noi „în calea răutăților“? A reușit vreo invazie să-și impună stilul și credințele aici? În Consiliul de Miniștri am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creșterea populației, iar eu am fost de părere că românii trebuie să se înmulțească ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu putem schimba nimic. Pentru că depindem mult de el și mândria noastră e mai puternică, decât dorința de a încerca să schimbăm ceva. Și atunci ...așteptăm... așteptăm minunea. Sunt sentimentală, prea sentimentală, ca să pot opune rezistență acestei lumi pline de răutate. Sunt o persoană care are inimă și pe care o poți răni foarte ușor. Am încercat să schimb răul din jurul meu, să arăt că există multe lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind spre lucruri scumpe, dar fără valoare
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Cum, de ce-i spune așa?... Pentru că așa-i spune. Mare greu de priceput? Dealului Ursului de ce-i zice Dealul Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putut face, aproape că i-am dat dreptate Bărzăunului, care s-a exprimat la un moment dat în felul următor despre Nuțu: Noroc de el că-i bîlbîit, că altfel ar părea și mai prost! Bineînțeles că asta e-o răutate de-a Bărzăunului, cu care eu personal nu-s de acord întru totul și chiar nici n-am vrut s-o mai fac știută, dar, uite, m-a apucat și pe mine ciuda pe Nuțu. Auzi tu minte la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noi ? Vreți să ne-aprindem paie-n cap singuri și să ne punem rău cu tot satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și de ce oare?" Din clipa aceea nu mai putu fi atent la nimeni și la nimic altceva. Nu auzi nici cînd îl strigă Ilinca să-i ofere o bucată de plăcintă cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase milenii Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trebui să se retragă! Sau: Păi de unde știi tu, Lupino, că vizuina asta e mai potrivită decît celelalte? Că doar n-ai avut mamă și tată să-ți explice sau, acolo de unde vii tu, puii aterizează în lume gata învățați?! Răutățile lupilor tineri i se înfigeau drept în inimă, rănindu-l ca spinii veninoși. Altul poate că s-ar fi plîns sau ar fi reacționat într-un mod violent. Dar nu Lupino; el nu i-ar fi supărat cu nimic pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în care costumul său preferat se află la curățat. În fine, nu menționez nici localitatea de domiciliu deoarece, după cum mi-a spus, îi convine să fie flotant. Pare-se, mă cam bănuia de scriitor și, poate în glumă, poate din răutate, îmi răpea ocazia de a umple câteva pagini cu prezentarea amănunțită a orașului din punct de vedere istoric, geografic, comercial, arhitectural și așa mai departe. Nu știu dacă altora le-or fi jucat personajele asemenea feste, dar mie știu că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume lumină pe chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
șoptit că, fiind într-o deplasare, în București, l-a zărit pe ginere la o cafenea centrală făcând pe cocoșul între două utemiste. Este adevărat că în perioada aceea mersese în Capitală pentru aprobarea unui lot de echipament sportiv, dar răutatea oamenilor nu are margini! „Nu-i principial, tovarășe, să umbli cu vorbe!” l-a expediat fără multă vorbă, iar binevoitorul a plecat cu coada între picioare. O să aibă grijă de el... Și uite așa, lui Mircea Căpuștean îi merg toate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Vasile Șovăilă, care preferă să nu-l audă, conform dictonului sfânt: Nu mă bag, nu mă amestec!). Am și greșit, dar din greșeli am învățat...”. Cine să pună la îndoială vocația de „întemeietor” a tovarășului Perju, acest om intangibil la răutățile lumii, înălțat pe soclul faptelor mari și generoase? El va rămâne pururi în memoria subalternilor, a municipiului, a județului și a circumscripției Coarnele Caprei, unde a fost ales recent deputat. Tocmai se întorsese din Cuba, dintr-un schimb de experiență
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
îți displace total. - Poți mai mult de atât. De ce să te mulțumești cu nimic când tu ai toate calitățile să strălucești? - Parcă spuneai că te inspiră felul meu de a fi. Începi să te contrazici. - Puterea ta de a ierta răutățile, jignirile, ura celor din jurul tău e colosală. Foarte puțini oameni mai sunt ca tine în ziua de azi. Bunătatea ta, răbdarea cu care îi asculți pe fiecare în parte fără să judeci, sau să critici, faptul că te dedici celorlalți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când își face loc în cetate. Fericit cel ce știe să-și confecționeze singur jucăriile, acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori se vede prea puțin, nu ceea ce este
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai la bătrânețe aducându-ți zâmbitor aminte de inocența acelor ani te îmbeți înțelept cu libertatea gândului („libertate” însă destul de relativă!) Nu răspunde la provocările unora și altora; gândește-te la locul pe care-l ocupi, la meritele tale, la răutatea lor... Viața-i plină de surprize; cântăreș-te-le bine valoarea, dacă merită sau nu să le da-i curs, nu care-cumva să faci pasul greșit în vreo răspântie fără de întoarcere! Nu spune niciodată că ceva este imposibil de realizat, ca să nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fizionomia multora s-au întipărit patimile acestor vremuri. Cuviosul Nil Athonitul, Izvorâtorul de Mir, cu referire la oamenii vremurilor pe care le trăim, spunea cu durere: “Tulburările oamenilor vor fi acestea: osândirea aproapelui, invidia, ținerea de minte a răului, ura, răutatea, desfrâul, homosexualitatea, uitarea credinței, preacurvia, lauda dezmățului. Acest rău va fi hrana antihristului...” (Stareții - Despre vremurile din urmă - Mănăstirea “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” Petru Voda - 2007, pg. 366). În deplin acord cu Părintele Paisie Olaru, trebuie să recunoaștem că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 19). Este mai mult decât evident faptul că societatea românească este în prezent lovită de cumplitele plăgi ale zgomotului, violenței, corupției, inculturii, trufiei și a răutății, ca să le enumăr doar pe cele mai frecvente și care fac viața aproape de nesuportat celor puțini de care nimeni nu a auzit și pe care nimeni nu-i are în evidență decât statistic vorbind. Însă cel mai grav păcat care
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nimeni nu-i are în evidență decât statistic vorbind. Însă cel mai grav păcat care stăpânește societatea românească contemporană este imoralitatea, care, într-un anume fel, înglobează toate plăgile anterior menționate. Este păcatul de esență de la care pornesc toate celelalte răutăți. Fără morală nu există ordine într-o societate, oricât de bine ar fi organizată și oricât de eficient ar acționa autoritățile statului. Nu se poate vorbi de civilizație într-o societate în care individul nu-și respectă obligațiile. Nu poate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Minciuna, ca opus la adevărului, are efecte contrarii acestuia: dezbină oamenii și crează un sentiment de nesiguranță în viața lor. O imagine despre cum apar în fața lui Dumnezeu mincinoșii, sub diferitele lor chipuri, ne înfățișează Sfântul Nicodim Aghioritul: “Cea dintâi răutate pe care și-o pricinuiesc lor clevetitorii, vânzătorii, pârâtorii și martorii mincinoși, este a închipui în inima lor pe diavolul și de aceea se numesc fii ai diavolului, iar diavolul se numește tatăl lor. Și măcar că toți câți păcătuiesc și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în toate cazurile) imediat, prin mijloacele sale de coerciție. Privitor la cauza amărăciunilor pe care le provoacă acești indivizi, în societate, Părintele Arsenie Boca ne încredințează un mare adevăr: “Vremea de amărăciune ține atât timp cât ține mândria și celelalte păcate. Izvorul răutăților este păcatul, isprăviți cu păcatul și se isprăvesc și relele”. Din analiza capitolelor anterioare se observă faptul că legiuitorul român a incriminat în Codul penal în vigoare din data de 1 februarie 2014, un număr de 240 de infracțiuni. Toate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]