1,025 matches
-
Doamne, nici după 2000 de ani, Porunca Iubirii. Oamenii încă mai sunt însetați de sânge, de violență, de ură. Ștampilele încă mai pecetluiesc subiectiv viețile într-o ruletă rusească. Stiloul lasă urme pe pagina neplânsă, nesimțită, neiubită. Tulburare, frământare, inimi răvășite. Cruzime și securitate. Intrigi bizantine, diplomații apusene. Managementul situațiilor de criză între tradiție și postmodernitate. Analiza discursului și imaginea sistemului internațional contemporan. Protocol, lobby în toate domeniile. Strălucirea se termină cu primul strat de praf. Îmi țin cuvântul și vorbesc
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția de a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
lucru și cu termene precise. Dintru început, a restaurat Catedrala și Reședința Mitropolitană, precum și imobilele alăturate, care fuseseră ciuruite de gloanțe și de schije, încât rămăseseră fără geamuri, cu zidurile crăpate și cu găuri în acoperiș, dar și cu inventarul răvășit și în parte pierdut. Le-a refăcut pe toate, completând pe rând lipsurile existente, și le-a adus în bună stare de funcționare, inclusiv fabrica eparhială de lumânări, care aproape că își încetase activitatea în anii războiului. Totodată, a completat
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
alocuri rezonante elegiace. Apar astfel: magnoliile, malinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni, iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet - mister.” (Răvășire). Că amuleta - capabilă să ocrotească iubirea - se folosește trifoiul cu patru
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
pieisajele erau latino, pieptănăturile savant adaptate la tensiunea dramatică a fiecărui episod, o fată ieșea din baie coafată ca în Nekerman iar o distinsă doamnă de societate cobora din vreo mașină d-aia interminabilă ca un șarpe boa cu părul răvășit de credeai că a stat înghesuită cu capul în pernele banchetei tot drumul, săraca de ea. Sigur că vreo cameristă sărea imediat să-i aranjeze podoaba capilară, dar doamna era nervoasă cînd își dădea seama că fîșneața grijulie era mai
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
o cadență impusă de gleznele ei subțiri de căprioară sfioasă, de tremurul țîțelor ei abia încolțite și fragede, de trupul ei sfios care tremura de dorința de a fi zdrobită de viață, de incantația subtilă a tremurului din trupul ei răvășit de visuri mistuitoare și neînțelese. Bărbatul, pe care ea îl pîndea cu coada ochiului în serile tîrzii, cînd acesta se întorcea de la muncile zilnice, îi deșerta în simțuri mirosul instinctiv al gazelei pe care o vînează leopardul. Se temea de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
lor nu au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost niște luminițe colorate, pulsatorii, care s-au cutremurat de culorile vii, emoționante, ale vieții. Parcă trecuse un secol de cînd trupurile lor tremurau răvășite, vîntul foșnea molcom prin frunzulițele sălciilor, albinele bîzîiau prin flori, scufundîndu-se în oceanele de mirosuri și culori năucitoare, Mancuse o luase în brațe și o strîngea la pieptul lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
suferit mult în ultimii ani din cauza a tot felul de boli. Mulți ne miram cum de poate să reziste atâta un părinte atât de plăpând și aproape dintotdeauna suferind, în timp ce alții mai voinici se tot duceau. Pe birou, în parte răvășite, pe mijloc, în parte stivuit, pe la colțuri, se aflau numeroase cărți și hârtii. Cred că primea destul de multe scrisori. Mai târziu a apărut, la capul patului, și un aparat de radio, destul de bun pentru acea vreme, primit cadou de la vreun
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
o sticlă cu țuică de tescovină de anul trecut și o oală cu tulburel rozaliu de anul acesta. Făcea vin bun moș Constantin. Începeau să-i sosească oaspeții care din politețe mai întâi treceau să-i vadă mioarele. Doar era răvășitul oilor cum se numea această zi prin părțile lui de baștină. - Bună ziua Floareo și Constantine, spuse părintele Plutașu când intră pe poartă. - Sărut mâna părinte. Bine ați venit la noi. Poftiți, luați loc la masa de sub salcâm. - Lasă măi Floareo
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
tuturor neamurilor, aceste repere șterse din memoria secundei, ne sunt prezentate cu oarecare parcimonie, dar foarte distinct în peisajul paginii, pentru a ne oferi un prilej de introspecție în sine, fiecăruia: „oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ”. Lumina și umbra, dar în chip deosebit, umbra, devine reper fundamental și el
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
la o iubire interzisă. Cu frenezia specifică celor două vârste, cei doi se împreunară trupește, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peșterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunțit cercetată. Eleva răvășită, mușcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat. Emanuela simți o
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
un efort de memorie, pot spune pe unde l-am văzut, de-a lungul timpului. Aici, la cafeneaua de la demisolul aflat la intrarea de la Parcul Copiilor, cu siguranță...Cu cămașă scurtă...cu pufoaică...la costum...tuns scurt...ori cu părul răvășit...ras proaspăt, ori neîngrijit, dezordonat...ori la patru ace. Au trecut anii...și noi ne coacem în găoacea noastră...până vom cloci ! Măcar de-am scoate și pui ! Chiar ! De multe ori l-am văzut sigur sau cu petrecăreți, de
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
FECIOARELOR ȘI AL OSTAȘILOR Râurile în munți, Pământurile sub soare, Preoții în altare, În cânturi fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! VEZINAS Tot ce gândurile încântă, Tot ce-i mândru în țara sfântă, Ale tale, Zalmoxis, sunt! Înaintea feței tale răvășite de vânt Stă în cutremurare A Sarmisegetusei întreagă suflare. În rugă îți cer, stăpâne puternic, Pedeapsa ta să o dai acelui nevrednic! Mâinile tale dibace sunt Că au plămădit al daciei pământ. Zeule! Apără-ne de dușmani! Ne păzește de
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
mea! Primăvara acceptase acest joc din pură curiozitate, fără să intuiască urmările și cum se va termina. Văicărerile lui Norocel o amuzaseră, ca și vorbele lui hazlii cu pârjolul și moartea lui Mărțișor. Însă, chipul agitat al voinicului, cu părul răvășit și cu ochii aceștia de foc...cum se târăște la picioarele sale și se agață de rochia sa...Iată! Din ochii lui țâșnesc acum flăcări, care cresc...se înalță spre ea...Ar trebui să se îndepărteze de trupul său și
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
spume Căci rupți am fost de astă tristă glie Muncim, pribegi, străini, fără simbrie De la cicoii noi ce ne-o pângăresc Ne este dor de-o altă Românie De adevăr și suflet românesc! SPERANȚA Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg prin fante de lumină Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
puterea să-mi spună adevărul, până când, o bătrână cam aprigă, aflată între cei adunați la poarta lui Pavăl în așteptarea reîntoarcerii mele, rostise stridentul adevăr - mortu’ de la groapă nu se mai întoarce! Evidența faptului întâmplat mi-a secerat iarăși conștiința răvășită! Când m-am trezit, după săptămâni de zăcere, am istovit slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
fac într-o seară cu Silvia, colega de școală, când ne întorceam de la nedeie și o conduceam până acasă la ea. Ne plăceam și jucasem împreună în horă. Luna încă nu răsărise, cerul era senin și stelele scânteiau ca jăraticul răvășit. Liniștea nopții era spartă doar de un ciuhurez care se mai auzea cântând, undeva departe... Și noi nu ne mai săturaum de sărutat... Timid, când am ajuns la marginea unui lan de porumbi unde credeam că și ea o să vrea
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului INEFABILELE GÂNDURI Inefabilele gânduri Ludicele simțăminte Se așază rânduri, rânduri În poem fără cuvinte Fără fâlfâit de-aripă Zboară spre albastrul zării Gândurile care țipă Din durerile tăcerii Răvășite, insolite Cu mult har și fără teamă Sosesc gânduri inedite Strajă codrilor de-aramă GÂNDURILE DOR Gândurile dor și strigă, Uneori le-auzi oftând Oare cine le obligă Să suporte sângerând? Când fl orile de tulipă Scot iubire din pământ
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
de eșec, iar orgoliile rănite sunt ca rugina ce veștejește demnitatea și descompune umanul. Vine inevitabil, cu o cruzime lipsită de orice control, clipa părăsirii puterii. Neputincios, plângându-și singur de milă, cu o durere care irupe din sufletul său răvășit, simte și noaptea fragilul scaun de pe care a trebuit să se ridice, spre a face loc altcuiva, așa cum se simte, fantomatic, un picior amputat. Parlamentarul se întoarce mai învins în lumea din care a venit, iar afișele lui electorale vor
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
Violeta și-a zărit pe jos, lângă mașină, punga de plastic cu geanta în care avea cartea de identitate și, pentru o clipă, a avut senzația că își recapătă echilibrul. A intrat în casă udă toată, speriată, îngrijorată, cu mintea răvășită și sufletul sfâșiat de teamă. Ai ei o priveau cu îngrijorare și curiozitate, dar nu scoteau o vorbă. Vestea ajunsese înaintea Violetei. Când a plecat ea de acolo, polițiștii măsurau locul atacului în văzul unei mulțimi de oameni care apăruseră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
Publicat în: Ediția nr. 481 din 25 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 Suflet bun, făcut scrum Care-ți e soarta, acum? Din ce parte vântul bate Să mi te ducă departe? Suflet drag, răvășit Dacă-ai ști, cât te-am iubit, Cât te-am plâns când ți-a pierit Umbra deasă-n asfințit! Ce știi tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai, Boli, durere și mult plâns Lumea asta mi-a adus!,, Referință Bibliografică
SUFLET BUN, FĂCUT SCRUM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359204_a_360533]
-
frumusețea, candoarea și valoarea lor! http://www.youtube.com/watch?v=MBt6R8mpFUY http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=JxP4hLIS3qw&feature=endscreen http://www.youtube.com/watch?v=2j8JicfGaas&feature=relmfu Prin dimineți Mă regăsesc mereu prin ține suflet răvășit Și te respir curat din zori și până-n seară, Pentru că tu esti rădăcina care m-a hrănit Și-a-nveselit surâsul buzelor întâia oară. Ești floare de cireș în nesfârșita primăvară Pe ramuri ninse-n luna împlinirilor de mai, Și te ascund
GHEORGHE UNGUREANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359203_a_360532]
-
FEȘE DIN POEME Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Timpul a cutreierat și durerile au năpădit, în pământul iubirii a-ncolțit iar întrebarea: pe unde ești, chip de zeu și suflet răvășit? căci peste zidul tăcerii flutură neuitarea. Vor înflori-n fiecare vară suave sânziene, aștept să le prinzi-n poartă, că nu-i vreme; să vină iarna, să ningă și să-nalțe troiene, când puteai s-ajungi cu mult mai devreme
FEŞE DIN POEME de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340499_a_341828]
-
devină prânzul șobolanilor, ușa ferecată se deschise și un individ cu moacă de jefuitor de morminte, îmbrăcat însă cu haine somptuoase, îi făcu semn să iasă, apoi să-l urmeze prin niște coridoare sumbre. Verdunel, deși era cu mințile cam răvășite, observă de-a lungul coridoarelor, ici-acolo, mormane de fecale și bălți de urină dar deja era insensibil la asemenea mirosuri, părându-i-se acum firești. O întrebare îi încingea totuși ultimii neuroni valizi: - Bă, cum se face că ăștia
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]