1,305 matches
-
Piesele, admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
În ceea ce privește interpretarea musterbergiană, denumirea nu tocmai fericită „a murit” în 1955, când Asociația Internațională de Psihotehnică, fondată în 1920 și-a schimbat numele în IAAP, adică Asociația Internațională de Psihologie Aplicată. Prima fază a epocii psihotehnicii a fost dominată de raționalism iar a doua, de acel punct de vedere care punea în centrul atenției tendințele de realizare a sintezelor. Printre factorii de influență, pe lângă curentele psihologice de care am vorbit, un rol deosebit au jucat științele naturii. În domeniul stabilirii potrivirii
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și ascultători, acest fapt este legat mai mult de un anumit simț al datoriei,decât de participarea afectivă la propria dramă. Flegmaticii nu fac intoxicație alcoolică sau tabagică. Reamintim că dintre ei se recoltează cei ce fac schizofrenie de tip „raționalism morbid”. Amorfii sunt „pasivi față de momentul actual” și „relativ independenți față de trecut” - (La Senne). Torris a separat familia „amorfilor paranervoși”, cu o emotivitate exprimată - dar mai curând aparentă decât intensă. Amorfii corespund întrucâtva limfaticilor sau apaticilor din vechile clasificări. Nerăbdători
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
succesive, în finalul Personificărilor (sec. XII) nu se va mai face o distincție radicală ca și, mai târziu, Dimitrie Cantemir în Divanul (1698). Disputa dintre Suflet și Trup sau dintre înțelept și Lume cunoaște grade diferite : de la concilierea, în spiritul raționalismului ortodox, și până la problematizări cu accent cazuistic evantaiul prelucrărilor de către imaginar se dovedește foarte larg. Astfel, reflexe din acest dualism (id est = o altă expresie a "echilibrului instabil") sunt ușor detectabile în literaturile sud-estice. Am analizat de plidă modul cum
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. „Acest personaj”, scrie ea, „încă rar, eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi; el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă” (M. Le Saget, 1992; 1993, p. 307). Într-adevăr, considerăm că Meryem Le Saget
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
azi” ș.a. Până prin 1940 a vădit preferință pentru eseul filosofic, deși pregătirea sa în domeniu era aceea a unui autodidact ambițios. Învață germana și franceza, citește cărți de filosofie, atașându-se de principiile eticii lui Spinoza, la care apreciază îndeosebi raționalismul absolut. Stilul alert și proprietatea exprimării i-au adus o oarecare reputație în presa vremii. După război colaborează la „Bis”, „Revista literară”, „Libertatea”, „Unirea”, „Dreptatea”, „Dreptatea nouă”, „Revista familiei”, „România liberă”, „Veac nou”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a. Acum se consideră un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
ca fiind scopul ultim de atins În diferitele do japoneze. Yukio Mishima denunță cu o rară virulență umanismul occidental, a cărui pretenție universală nu maschează, În opinia lui, decât o slăbiciune subiectivă și inconsistența eului. Spiritul de calcul ce Întemeiază raționalismul european nu duce decât la a vedea moartea ca pe un debit, iar viața ca pe un credit, În timp ce calea războinicului susține cea mai intensă concentrare În toate clipele vieții fără excepție, pentru ca niciodată vigilența să nu fie luată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Erzbischofs Andreas von Cäsarea”, în Hist. Jarbuch 18 (1897), pp. 1-36; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 102-105. * în această lucrare, termenii „catolic” și „ortodox” au sensul „universal” (ceea ce ține de Biserica mare, oficială), respectiv „dreaptă credință” (n.r.). * Traducianismul (sau gene raționalismul) explică originea sufletului prin „transmiterea” acestuia o dată cu trupul pe calea procreației. Există un traducianism radical (transmiterea efectivă a unui suflet alcătuit dintr-o „substanță corporală”), dar și unul apropiat de creaționismul biblic și care afirmă doar o „transmitere spirituală” (DECA
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-și fi câștigat un loc în literatura despre teoria relațiilor internaționale (RI) în directă opoziție cu realismul. Constructiviștii care susțin că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu examinează epistemologia
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înșelătoare, iar tendința manualelor este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă, constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate, este definit ca fiind diferit și de materialism, și de raționalism. Lucrări recente de evaluare a domeniului (Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care pretind că teoria lor este incompatibilă cu constructivismul se concentrează în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings, Routledge, Londra. Ashley, Richard K., 1984
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și societatea în genere, este guvernată de legi obiective, cu rădăcini în natura umană”22, respinge vehement ideea că aceste legi obiective ar putea fi ghicite prin metodele abstracte și deductive ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită că „toate abordările științifice” răspândeau, cu necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil să ofere formulări realiste logice și deductive, putând fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil să ofere formulări realiste logice și deductive, putând fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reacții complet distincte, dar la fel de pertinente. Una din ele - argumentul rațional al lui Adam Smith - o vom supune ulterior dezbaterii, iar cealaltă a fost romantismul lui Jean-Jacques Rousseau, care, printre multe alte repercusiuni sociale, a devenit sursa opoziției artistice față de raționalismul științific. Reactivitatea romantismului în fața industrializării Europei s-a exprimat în accentuarea de către artiști a trăirilor interioare ca sursă naturală și prin urmare democratică a înțelepciunii și a inspirației artistice. Disputa a fost curând clasificată drept un conflict între intelect și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
trecerea de la comportamentul tradițional, spre cel urmărind câștigul tot mai mare. Weber definea chiar „spiritul capitalismului” ca exprimând urmărirea profesională, sistematică și rațională a unui câștig legitim. Tradițional, omul nu urmărea câștigul cel mai mare prin muncă cât mai multă. Raționalismul economic este specific culturii occidentale a capitalismului.<footnote Weber Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 16. footnote> Ipoteza „omului rațional”<footnote În legătură cu ansamblul viziunilor despre om, a se vedea Oscar Hoffman, Sociologia organizațiilor, capitolul 2
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
În concepția extremiștilor sunniți, șiiții nu sunt deloc musulmani. A doua sciziune, cea dintre adepții modernizării și conservatori, îi afectează atât pe șiiți, cât și pe sunniți. Cei dintâi se inspiră din curentul principal al Islamului care încearcă să reconcilieze "raționalismul" cu credința. Ei sunt mai puțin deranjați de existența unor guverne laice, mai convinși de valoarea educației în domeniul științelor naturii, matematicii, istoriei și limbilor străine, mai progresiști în ceea ce privește tratamentul aplicat femeilor și mai înclinați să accepte instituții democratice. Conservatorii
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
se încearcă dovedirea acestui lucru. PROBLEMATICA CUNOAȘTERII Există mai multe tipuri de cunoaștere: o cunoaștere comună, o cunoaștere științifică, o cunoaștere prin intermediul miturilor, o intuiția, o credința, o cunoaștere mediată de reprezentări artistice. Problema originii cunoașterii dă naștere contrastului dintre raționalism și empirism. Empirismul derivă orice cunoaștere din observație și experiment, raționalismul, dimpotrivă - considerând generalitatea și necesitatea notele esențiale ale cunoașterii științifice - admite că aceasta nu poate fi decât un produs al rațiunii. Punctul de vedere al cunoașterii comune în această
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de cunoaștere: o cunoaștere comună, o cunoaștere științifică, o cunoaștere prin intermediul miturilor, o intuiția, o credința, o cunoaștere mediată de reprezentări artistice. Problema originii cunoașterii dă naștere contrastului dintre raționalism și empirism. Empirismul derivă orice cunoaștere din observație și experiment, raționalismul, dimpotrivă - considerând generalitatea și necesitatea notele esențiale ale cunoașterii științifice - admite că aceasta nu poate fi decât un produs al rațiunii. Punctul de vedere al cunoașterii comune în această chestiune se apropie mai mult de empirism: cunoașterea noastră despre lucruri
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
René Descartes, Thomas Hobbes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz. Cele două mari începuturi ale filosofiei europene sunt legate de numele lui Socrate și Descartes: primul a descoperit, a pus în funcțiune gândirea rațională și de aceea poate fi socotit ca întemeietorul raționalismului în filosofie. Putem spune că până la el nici India, nici China - deși au avut destule cunoștințe de logică - nu au gândit în stilul raționalismului grec și de aceea nu au putut vedea apărând un Aristotel. Al doilea a descoperit raționalismul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a descoperit, a pus în funcțiune gândirea rațională și de aceea poate fi socotit ca întemeietorul raționalismului în filosofie. Putem spune că până la el nici India, nici China - deși au avut destule cunoștințe de logică - nu au gândit în stilul raționalismului grec și de aceea nu au putut vedea apărând un Aristotel. Al doilea a descoperit raționalismul modern, având ca model matematica, și care face parte din zestrea intelectuală nu numai a oamenilor culți, dar a oricărui om cu carte, adică
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]