908 matches
-
de funcționare și a atitudinilor participanților la negocieri (Nye, 1987, pp. 382-401). Încercările de a endogeniza formarea preferințelor demonstrează că analiza alegerii raționale poate fi versatilă. Totuși, Keohane recunoaște că această abordare a analizei formării preferințelor statului privilegiază un cadru raționalist, prin aceea că cere justificări pentru devierea de la asumpțiile sale fără să ceară, în mod simetric, ca raționalismul să justifice interesele și identitățile actorilor cu care își începe analiza (Keohane, 1996, p. 473). Hasenclever ș.a. fac o observație asemănătoare atunci când
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fac o observație asemănătoare atunci când observă că încercările de a endogeniza formarea preferințelor într-un cadru al alegerii raționale reflectă un cognitivism "slab", și nu unul "tare". Se folosește o concentrare asupra formării intereselor pentru a veni în completarea abordărilor raționaliste, prin furnizarea unei descrieri a felului în care interesele se pot schimba, ca urmare a noilor cunoștințe dobândite de actori. Totuși, aceste abordări nu țin seama în mod sistematic de faptul că interesele naționale sunt definite mai întâi de socializarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din exercitarea calității de agent voluntar de către unități. Se consideră doar că astfel de schimbări reflectă variația internă reziduală, care va fi constrânsă de condițiile sistemice (Keohane, 1986b, p. 193). Astfel, încercările de endogenizare a formării preferințelor într-un cadru raționalist lasă suficient loc unei descrieri mai dezvoltate a dinamicii socializării, în care selecția culturală și schimbarea culturală joacă un rol mai important. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului instituționalist. Mai întâi, asemenea neorealismului, instituționalismul adoptă o perspectivă în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu transformativ, asupra logicii anarhiei. În al doilea rând, spre deosebire de neorealism, instituționalismul rămâne clar devotat asumpției că statele se comportă ca actori raționali. Acest cadru este compatibil cu explicația unui grad de învățare complexă de partea unităților. Totuși, întrucât cadrul raționalist are o orientare reproductivă, el poate subestima sfera în care este posibilă schimbarea culturală în interiorul sistemului internațional. Modelul liberal Această secțiune reformulează teoria liberală în lumina constructivismului. Ultima încercare importantă de a dezvolta un model liberal al sistemului internațional îi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul este mai apropiat de instituționalism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul este mai apropiat de instituționalism, în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului internațional, decât de liberalism. Afirmația lui Keohane ar putea fi sincretică, și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai apropiat de instituționalism, în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului internațional, decât de liberalism. Afirmația lui Keohane ar putea fi sincretică, și nu sintetică, în măsura în care poate fi înțeleasă drept o propunere să se opteze fie pentru o abordare raționalistă, fie pentru una reflectivistă, în cazul studiului politicii mondiale. Dar acest lucru pare puțin probabil întrucât afirmația lui Keohane citată mai sus specifică în mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cazul studiului politicii mondiale. Dar acest lucru pare puțin probabil întrucât afirmația lui Keohane citată mai sus specifică în mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism, așa cum apare în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
L Raționalism Reflectivism Figura 2.1 Modelul liniar Opiniile lui Keohane despre relația dintre școlile de gândire au dus direct la afirmațiile lui privind cercetarea viitoare din cadrul disciplinei. Autorul sugerează că cercetările viitoare trebuie să încerce o rafinare a modelelor raționaliste. Dezbaterile teoretice trebuie să se concentreze asupra condițiilor în care statele vor fi preocupate de câștigurile relative și de cele absolute. Cercetătorii trebuie să testeze empiric neorealismul și instituționalismul în sistemul internațional emergent post-Război Rece (Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale între state într-un context vest-european înseamnă că neorealismul și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în Asia de Est există candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele interdependenței economice și instituționale moștenite din era Războiului Rece sunt mai puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. În acest sens, cea mai importantă caracteristică a liberalismului este capacitatea de a explica modalitatea prin care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Explicarea variației socializării oferită de liberalism ar putea fi descrisă după cum urmează. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
etapă a maturității. Încorporarea succesivă a intuițiilor instituționaliste în descrierea dezvoltării istorice a sistemului internațional scoate în evidență latura triunghiului care conectează instituționalismul și liberalismul. Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele o falie ontologică, abruptă și, în cele din urmă, inutilă. Argumentele despre eficiența funcțională a instituțiilor pot completa intuițiile constructiviste dacă se recunoaște că circumstanțele ce țin de mediu se află într-un proces
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, iar astfel să fi subestimat posibilitățile de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Keohane a propus o conceptualizare liniară a relației dintre cele trei școli. Înțelese astfel, încercările de rafinare a modelelor raționaliste reprezintă cea mai fructuoasă cale de progres pentru disciplină. Programul de cercetare rezultat se concentrează pe o serie relativ limitată de chestiuni teoretice, și mai mult pe un context european, și nu global. De asemenea, implică faptul că teoriile sistemului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezvoltate în timpul Războiului Rece nu trebuie să fie revizuite fundamental în lumina evoluțiilor din politica mondială din perioada post-Război Rece. Totuși, ne putem îndoi de validitatea unei astfel de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității liberalismului de a oferi un model pe deplin generativ al sistemului internațional, care să explice cum dinamica socializării din interiorul său poate să varieze din punct de vedere istoric. Aceste concluzii arată că prăbușirea Uniunii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară globală. Reacțiile instituționalismului și liberalismului variază în mod considerabil. Pe baza preferinței lor pentru rafinarea modelelor raționaliste, instituționaliștii sugerează că disciplina trebuie să se concentreze asupra testării unei serii relativ limitate de afirmații despre condiționalitatea urmăririi câștigurilor relative, în primul rând într-un context european. Totuși, în formularea acestor enuțuri, instituționaliștii nu țin seama în totalitate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adecvat tendințele istorice generale din interiorul acestuia. Limitările dezbaterilor dintre realiștii structurali și instituționaliști sunt, de asemenea, reflectate în programul de cercetare propus de ei pentru perioada post-Război Rece. Dezbaterile dintre aceste școli sugerează că încercările de rafinare a modelelor raționaliste au produs cea mai bogată agendă de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Teoretic, cercetarea ar trebui să se concentreze asupra condiționalității comportamentului căutător de câștiguri relative. Din punct de vedere empiric, cercetarea ar trebui să se concentreze asupra interacțiunii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și nici preferința lui Waltz față de dependența de retroacțiunea cu efect de socializare din interiorul sistemului internațional. În baza acestei interpretări a neorealismului, putem respinge o înțelegere liniară a relației dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberalism, în care instituționalismul este privit drept un punct de sinteză de-a lungul unei axe între neorealism și liberalism. Relația dintre cele trei modele trebuie să fie înțeleasă în termenii unui triunghi, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuind latura raționalistă, iar cele dintre neorealiști și liberali latura reflectivistă. Această perspectivă asupra relației dintre cele trei modele implică și o reformulare a ortodoxiei actuale referitoare la teoria liberală. Potrivit consensului curent, liberalismul se concentrează asupra consecințelor internaționale ale structurii interne. Moravcsik
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale politicii internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Această perspectivă asupra dezbaterilor contemporane nu mai pune accentul pe rafinarea modelelor raționaliste, ci lansează întrebări fundamentale privitoare la posibilele variații istorice ale tiparelor socializării în sistemul internațional. În acest fel, se evidențiază o cale de urmat către o nouă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socializării din sistemul internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale politicii internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Această perspectivă asupra dezbaterilor contemporane nu mai pune accentul pe rafinarea modelelor raționaliste, ci lansează întrebări fundamentale privitoare la posibilele variații istorice ale tiparelor socializării în sistemul internațional. În acest fel, se evidențiază o cale de urmat către o nouă sinteză, în care pacea democratică ar genera efecte de socializare, odată cu apariția la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]