2,944 matches
-
Law, nr. 1, 2013, pp. 29-40. 24 Vezi Gilles Lipovetsky, L'ère du vide - essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1993. 25 Vezi Charles Taylor, Etica autenticității, Idea Design & Print, Cluj- Napoca, 2006. 26 "Prin "raționalitate instrumentală" înțeleg acea raționalitate de care uzăm pentru a calcula folosirea cât mai eficientă a mijloacelor, în vederea atingerii unui scop. Eficiența maximă, cel mai bun raport costuri-productivitate, aceasta ar fi măsura ei". Ibidem, p. 7. 27 Am folosit termenii religie și creștinism aproape ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
bibliografice 7-8; studii comparative 7; studii de caz 17; tipologii 18 Corupție: capcană a corupției 79; competitivitate 71, 75, 77, 78; echilibrul pieței 75; forță 55; înțeles 17-22, 127-128; lupta împotriva corupției 250-254; perspectivă judiciară 19; politică vezi corupție politică; raționalitate 51, 54, 114; state vezi state cu nivel ridicat de corupție, state cu nivel scăzut de corupție; tipologie 255 Costuri: mită 23-24; corupție politică 24-25, 74-80, 82; licitații 24; rent-seeking 58, 60, 63, 64 Cranston, Alan 61 Craxi, Bettino 41
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
e sublim, ci un infam care zadarnic vrea să scape de ceea ce e etern infam sau scabros. E infernul, gândeam în vis și deschideam apoi ochii în întunericul dormitorului nostru de deținuți, care mi se părea blând și odihnitor în raționalitatea lui, chiar dacă ne ținea prizonieri în apropierea morții: eram intangibili, puteam fi distruși, dar nu înspăimîntați. După ce am ieșit, în zilele când perspectiva vieții mele cu Matilda se întuneca, am întrebat-o la un moment dat pe mama: ce era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
punând accentul atât pe diversitarea nivelurilor, cât și pe conflictul stilurilor, al regimurilor în care acestea ni se înfățișează. După cum am putut constata deja (re)cunoașterea joacă în acest demers un rol esențial, întrucât confirmă existența acelei zone intermediare a „raționalității flexibile, a Metis-ului”138, care permite ca lumea concretă și lumile ficționale să funcționeze după un principiu similar celui al vaselor comunicante. Nu poate fi vorba nici de o ruptură ireconciliabilă, nici de raporturi de la cauză la efect, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi că entitățile aparținând unor regimuri sau ordine diferite sunt reunite printr-un procedeu care presupune tocmai ștergerea granițelor ontologice - metalepsa metaficțională 159. În mod întrucâtva similar, Umberto Eco admite, în Limitele interpretării, că, deși frustrează așteptări și transgresează limitele raționalității, lumile imposibile pot fi menționate (așa cum sintagma „cerc pătrat” poate fi pronunțată), reprezentând o reală provocare pentru „Cititorul Model”: Există lumi incredibile (de neconceput) - posibile sau imposibile (...) - dincolo de capacitatea noastră de înțelegere, deoarece presupușii lor indivizi și presupusele lor proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Seducător sofism ș...ț. Noile mijloace de comunicare nu vor anula decalajul, aproape ontologic, care stă la originea libertății umane și sociale În orice situație de comunicare. Tirania va Începe În ziua În care oamenii vor crede cu adevărat că raționalitatea sistemelor tehnice anulează «zgomotul» inerent acestui gen «situație»” (Wolton, 2000, pp. 110-111). Între replierea identitară pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ă a tehnicii și transformării lumii Într-o imensă piață de desfacere. Aceste procese de reinserție, În sensul dat de Karl Polanyi cuvântului, nu pot fi abordate decât cu ajutorul unei noi epistemologii, flexibilă și deschisă Înspre relativitatea logicilor și a raționalităților(Zaoual, 2002a). Gândirea complexă (Morin, 1992) este direct interesată de această vastă mișcare de recompunere a cunoașterii fragmentate, provenită din cultura Luminilor, uzată astăzi de productivism și de concurența „din toate direcțiile”. De fapt, este vorba de un „materialism vulgar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conjugă mai multe lumi și mai multe dimensiuni concomitent. Sociologii și economiștii convențiilor ar spune că actorul, În deciziile sale cotidiene, ține seama simultan de principiile superioare ale mai multor cetăți. Acest proces introduce În știința comportamentului uman noțiunea de raționalitate compozită, caracteristică universurilor complexe a căror reinterpretare din perspectiva teoriei locurilor a dat naștere conceptului de „raționalitate situată”. Așa cum sugerează această teorie, homo situs este un interpret al situațiilor, iar interpretările și le face În imediatul și În dinamica propriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În deciziile sale cotidiene, ține seama simultan de principiile superioare ale mai multor cetăți. Acest proces introduce În știința comportamentului uman noțiunea de raționalitate compozită, caracteristică universurilor complexe a căror reinterpretare din perspectiva teoriei locurilor a dat naștere conceptului de „raționalitate situată”. Așa cum sugerează această teorie, homo situs este un interpret al situațiilor, iar interpretările și le face În imediatul și În dinamica propriei sale situații. Este omul social, care gândeșteși acționează Într-o situație dată, care vehiculează sensul momentului, al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
oferă o Înțelegere exhaustivă a fenomenului. Poate fi adoptată și o altă cale, prin care se reface legătura cu preceptele unor mari clasici, precum Cesare Beccaria sau Jeremy Bentham. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre strategii și despre raționalitate subiectivă, despre câștiguri și costuri, despre situații și oportunități sau, cu alte cuvinte, despre piețe și organizații, despre rețele de influență și despre relații. O abordare pluridisciplinară, care mobilizează, printre altele, antropologia, psihologia experimentală și sociolingvistica, a Început să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a organizat ca grup de presiune pentru a obține, printr-o recunoaștere internațională, o reparație istorică și pentru a i se face dreptate În fața Turciei contemporane. Însă această postură emotivă pare dificil de susținut, În măsura În care ține nu atât de o raționalitate sprijinită de analize elaborate În acest scop, cât de ideologii și alegeri politice. După cum probabil s-a Înțeles, nu toate situațiile de migrare internațională sunt sortite să creeze ansambluri durabile care să poate fi denumite diaspora; aceasta, ireductibilă la altceva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Habbel. Φ Cultură, Metisaj Discriminaretc "Discriminare" În conformitate cu regulile logicii și Într-o primă aproximare, ne vom ocupa aici de descrierea versantului abrupt al practicilor cărora le dau naștere prejudecățile și stereotipurile, noțiuni abordate și ele În lucrarea de față. Însă raționalitate nu există În acest domeniu. Discriminarea poate preceda verbalizarea unei prejudecăți. Uneori, ea poate să nu se bazeze pe nici o legitimare: persecuțiile și violența au drept caracteristică faptul că se derulează Într-o ceață de justificări sau Într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
totuși ne par greu de Îndurat, găsim forța necesară pentru a le suporta. Ea legitimează dominația socială dându-i un sens, atât pentru cei care o exercită, cât și pentru cei care o suportă. Inspirându-ne din tipurile ideale de raționalitate avansate de Max Weber, considerăm că există patru motive valabile pentru cel dominat ca să interiorizeze și să-și Însușească ideologia (Weber, 1971): ă pentru că aceasta Îi pare rațională În scopurile sale: el este de acord cu scopurile, are interesul ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ceea ce trebuie să fie și, prin urmare, Îi refuză dreptului funcția sa de instanță critică În raport cu pozitivitatea. Ideea dreptului natural, care face din natură etalonul, criteriul a ceea ce este just, este așadar necesară. Dacă natura este criteriul, dreptul Își găsește raționalitatea În respectarea ierarhiei naturale a cosmosului și trebuie atunci, ca În dreptul roman, să i se atribuie fiecăruia ce i se cuvine: dreptatea este concepută ca dreptate distributivă. Scăpăm astfel de acel viciu de gândire care constă În a defini justețea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
probleme de mediu, cu o cerere tot mai acută de etică profesională și cu exigența dezvoltării durabile ă a dobândit o nouă „Înțelepciune” grație istoriei și valorilor sale, pe scurt, grație culturii sale. În privința paradigmei organizării, Începând cu anii ’80, raționalitatea singură nu mai este suficientă pentru a legitima acțiunea Întreprinzătorului și managementul acesteia, așa cum sugerează adepții unei abordări universaliste. Cultura de Întreprindere, definită ca modul de gândire și de acțiune obișnuit și tradițional, Împărtășit În mai mică sau mai mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
slabe ale țărilor În ceea ce privește capacitatea lor de asimilare de unități productive, ținând seama de normele și de valorile lor (Hofstede, 1994; d’Iribarne, 1989; Porter, 1993). Concepții heterodoxe asupra actorului economic Paradigma neoclasică, bazată pe individualismul metodologic și pe principiul raționalității, consacră existența unui homo œconomicus universal, centru de decizie autonom, și se Înscrie Într-o epistemologie deductivo-nomologică a explicației științifice. Aceasta este paradigma dominantă, prin raportare la care se identifică școlile neortodoxe. Procedurile de decizie ale teoriei alegerii raționale implică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
existența unui homo œconomicus universal, centru de decizie autonom, și se Înscrie Într-o epistemologie deductivo-nomologică a explicației științifice. Aceasta este paradigma dominantă, prin raportare la care se identifică școlile neortodoxe. Procedurile de decizie ale teoriei alegerii raționale implică o raționalitate instrumentală care postulează căutarea unei corespondențe Între mijloace și scopuri Într-un mediu dat sau o raționalitate optimizatoare care constă În maximizarea unei funcții-obiectiv sub anumite constrângeri, În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
explicației științifice. Aceasta este paradigma dominantă, prin raportare la care se identifică școlile neortodoxe. Procedurile de decizie ale teoriei alegerii raționale implică o raționalitate instrumentală care postulează căutarea unei corespondențe Între mijloace și scopuri Într-un mediu dat sau o raționalitate optimizatoare care constă În maximizarea unei funcții-obiectiv sub anumite constrângeri, În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
implică o raționalitate instrumentală care postulează căutarea unei corespondențe Între mijloace și scopuri Într-un mediu dat sau o raționalitate optimizatoare care constă În maximizarea unei funcții-obiectiv sub anumite constrângeri, În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și dinamica economică, lăsând În seama sociologiei „acțiunile nelogice” (Pareto) și „raționalitatea prin valori” (Weber). Numai școlile heterodoxe pot să conceapă un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei corespondențe Între mijloace și scopuri Într-un mediu dat sau o raționalitate optimizatoare care constă În maximizarea unei funcții-obiectiv sub anumite constrângeri, În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și dinamica economică, lăsând În seama sociologiei „acțiunile nelogice” (Pareto) și „raționalitatea prin valori” (Weber). Numai școlile heterodoxe pot să conceapă un subiect care nu mai este o simplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și dinamica economică, lăsând În seama sociologiei „acțiunile nelogice” (Pareto) și „raționalitatea prin valori” (Weber). Numai școlile heterodoxe pot să conceapă un subiect care nu mai este o simplă entitate ce-și bazează acțiunea pe calcule reci. Agentul subiectiv (motivațiile sale sunt bazate pe rațiuni proprii), conștient și inteligent (el este activ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
se conjugă ca niște „procese de descoperire și de adaptare”. Evoluția culturală duce la procedeele care pun cel mai bine În valoare piața și „civilizația” sa. Prima economie a convențiilor postulează existența unor mecanisme de coordonare necomerciale și a unei raționalități individuale limitate și procedurale (judecată și acțiune raționale). Convenția, definită ca „un sistem de așteptări reciproce În ceea ce privește competențele și comportamentele, concepute ca funcționând de la sine și pentru a funcționa de la sine” (Salais, 1989), este În același timp un „construct” al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și a fondului său. Noua sociologie economică, imaginând și alte tipuri de guvernanță decât piața, se dorește instituțională, structurală și macrosocială. În denunțarea „iluziei preeminenței pieței” se disting două abordări: piața nu este posibilă decât datorită unei culturi preexistente și raționalitatea utilitaristă nu este decât un scenariu cultural (Sahlins, 1980); acțiunea economică și instituțiile sunt afectate de relațiile personale ale agenților și de structura generală a acestor relații (Granovetter, 2000). Aici, noțiunea de Încastrare, preluată de la Karl Polanyi pentru a desemna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
termeni de „piețe multiple”, care combină o serie de factori pentru a demonstra că există diferite moduri de schimb posibile. Această nouă sociologie insistă pe ideea de rețele, comunitatea astfel formată (care generează Încrederea interpersonală și altruismul) dând naștere unei raționalități În egală măsură instrumentală și non-instrumentală. Mai recent, Rețeaua Sud-Nord Culturi și Dezvoltare propune o critică rațională a concepției obișnuite asupra promovării economice și sociale a națiunilor defavorizate, ținând seama de valorile și de tradițiile locale. Teoria locurilor simbolice de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
simpla gâlceavă religioasă. Ea conține afirmația că fiecare om, ca ființă rațională, este capabil să-și poarte singur de grijă. Principiul care trebuie să-i ghideze comportamentul nu se află În exteriorul său, ci sălășluiește În el, ca exigență de raționalitate. Laos și klèros coabitează În om. Înseamnă deci că educația trebuie să fie liberală În sensul cel mai puternic al cuvântului; ea conduce la libertate prin utilizarea rațiunii. Ceea ce nu exclude nici preferința subiectivă, nici credința. Însă, până la urmă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]