4,689 matches
-
1919-1932) (Ed. Limes, 272 500 lei); Pascal Brucker, Alain Finkielkraut - Noua dezordine amoroasă (Ed. Trei, 299 000 lei); Tudor Greceanu - Drumul celor puțini (Ed. Vremea, 130 800 lei); George Costescu - Bucureștii vechiului regat (Ed. Capitel, 360 000 lei); Tatiana Slama-Cazacu - Rachiu cu parfum de femeie: crime asezonate (Ed. Capitel, 164 000 lei). presa la zi Taifasuri. Horoscop, medicină și paranormal, acestea sunt cele trei direcții editoriale pe care le dezvoltă noul „săptămânal de medicină naturistă, sănătate și frumusețe“ intitulat „Taifasuri“. Editată
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
camioane sau vagoane, săpători de șanțuri, cărăuși sau hamali, aproape toți cu o geantă în care e strânsă toată viața lor mistuită de păcate și regrete tardive. Pentru o ciorbă chioară, o mâncare de fasole rămasă de ieri, uneori un rachiu de bucate, un „monopol”, rareori sau deloc un ban de pâine, obidiții sălășluiți în gară fac orice muncă. Doar că, astăzi, lui Doru Gherasim Hrib nu i-a surâs norocul. N-a „picat” nimic, „jangalele” s-au isprăvit cu coltucul
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
abțibilduri bilete de dragoste de autobuz de tren de avion sau de rachetă intercontinentală bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi sticluțe de rachiu parfum sau lapte de cuc ambalaje umane șervețele cu Anul Nou chiștoace chibrituri și nuduri Mă rog la liber Vând Homo Sapiens Fiat poesis pereat mundus Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia talciocului cotidian / Costel Zăgan
EREZIA TALCIOCULUI COTIDIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384522_a_385851]
-
cu glas doinitor, uscat de dor și de dragoste, nu tocmai de cănuță...! E-un voinic bănățean mândru și-nalt care cântă de tac ciocârliile iar câmpiile i se-ntind sub urme din capăt în capăt, ca voievodului. Cazanul de rachiu și canuța au intrat în poveste, mai mult decât uraniul Feldioarei, căci cine să mai coboare în subteran când n-au mai rămas pentru muncitori decât roadele prunului. Aceste smochine românești care au prefăcut satul în distilărie cu cazan de
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
cu cazan de împrumut și canuță testamentară! Ei, dar ia fiți atenți la cântecele de dragoste ale lui Petrică Mâțu Stoian și lăsați prunele la fiert. Ia fiți atenți la cântecele lui Petrică Mâțu Stoian, departe de comicul relatării povestei rachiului, la cultura folclorică, la etica, estetica, armonia melodică a cântecelor nepotului cu canuța din dar. Pe alocuri e aburul cazanului și crămăluiala mahmurului, dar în rest, cântecele artistului Petrică Mâțu Stoian sunt cântece de dor și de dragoste mare de
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
e copilul nostru, trebuie să o iubești la fel ca pe celelalte, când o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce bău cu sete din sticla cu rachiu, iar cu mâna stăngă strănsă-n pumn sparge oglinda de lăngă ușă. Magdalena tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
la teatru, desi mă simt extraordinar că spectator”... A doua zi, eram cu Mihai în Tirol. Împreună am dat târcoale mâncărurilor tradiționale din apropierea Alpilor. N-am scăpat carnatul alb tirolez, în care se pune rășina de brad, acompaniat strălucit cu rachiu de fructe de pădure servit în pară scobita. N-am ratat nici mușchiul de porc uscat la vânt, sub streașina, nici celebra “tigaie tiroleza” în care țăranul austriac amestecă legume, piept de porc, miere și, după ce le călește, aprinde cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
și nici atunci nu prea... Deci, trecem peste! - Ar mai fi o condiție! Nu ai voie să bei decât apă și sucuri ori freșuri cum le zice acum la chestiile astea carbogazoase. Iar aici e cam nașpa că bere, vin, rachiu, nici măcar din acela de pufoaică cum ne place nouă, lulu, tată! La faza sta intru în trepidaj! Bă, nu se poate! Păi, atunci de ce mai trăiesc!? În consecință, ratez marea oportunitate de a-i stâlci mecla Marcelei fără riscuri, ba
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
le dă: ”Vă aranjarăț’, zâce, pe toată iarna! Pe toată iarna v-aranjarăț’!” Scaicani.! Ne ieși pe nas bufetu’ lu’ nașa Reta, că ăștia măturară tot dupe masă, de nu rămasă nici să tragi cu praștia, m-auz’! Și luni la rachiu n-avusărăm decât să punem la bătaie și restu’ de cârnați și de mață. Da’ și eu fusăi deștept. Păi!? Oltean prost și gâscă înecată ai văzut!? Lăsai la o parte rușine și făcui nuntă cu strigare. Cum începură țâganii să
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
descrise în bestiarii. Totul pentru a feri de distrugere un conglomerat de oase, de mușchi și de limfă. De viscere. Pielea. A fost perioada mea stupidă. Romancierul susține că acum traversez una bizară. S-a găsit! Îmi cresc iepurii, beau rachiu de brad și mă străduiesc să formulez un model filozofic nou. Unic. Admis de către toți muritorii. Caut cuvinte pe care să le fixez într-o înșiruire logică infailibilă. Magistratul domină Stațiunea prin frază. Ordonanțele sale sunt capodopere în materie; pocnitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul aristotelic, pe scurt o întreagă bibliotecă ambulantă din care Ianis împrumuta în țările dunărene pe grâu, orz, ovăz, rachiu de pere, icre de morun și miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă, tot aia e. Ienicerul clătină din cap. Turcul-comandant luă plosca și-o ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care-i va sta la căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormîntul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noi și cu tata, bombardării Belgradului, cum a fost descrisă și casa din strada Stepojevac (numele proprietarului, planul casei), unde tata ne va adăposti În timpul războiului, tot acum sînt date prețul pîinii, cărnii, unturii, al cărnii de pasăre și al rachiului. În Cartea morților veți da și de discuția lui cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci și doi, și-l puteți vedea, de veți citi cu atenție, cum aduna frunze din Grădina Botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ruși”, așa cum sunt multe sate în Moldova, ci păstrează numele boierilor Rosetti cu care răzeșii din Fruntești s-au judecat. Ruseștii, alcătuit de familii din Fruntești, este cătunul de lângă hotarul moșiei Filipeni a boierilor Rosetti, care aveau velniță (cazan de rachiu) chiar la hotar, folosind apa unei fântâni de suprafață de pe proporietatea familiei Boghiu. în Rusești s-a stabilit o ramură a familiei Oprișan, care avea rude în Oțelești, familia Bocăneală, iar proprietăți a avut și familia preotului Davidescu. Satul Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Creșterea gradului de exploatare a forței de muncă din agricultură (numai capul familiei era scos la muncă, la clăci, nici femeia, nici copiii trecuți de 18 ani nu erau scoși la robot) s-ar datora introducerii sistemului arendășiei și fabricării rachiului, horincii, în velnițe („fabrici” de spirt). Și arendașii și fabricanții de horincă erau, după cum se spune, evrei, veniți din Galiția, după ocuparea acestei părți din Polonia de către Imperiul Austriac. Dacă sistemul arendășiei, ca modalitate de exploatare a moșiilor prin intermediar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
horincă erau, după cum se spune, evrei, veniți din Galiția, după ocuparea acestei părți din Polonia de către Imperiul Austriac. Dacă sistemul arendășiei, ca modalitate de exploatare a moșiilor prin intermediar, apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fabricarea rachiului e mult mai veche, deoarece numai în 1776 numărul velnițelor era de pe întreaga Moldovă; în 1804 erau „800 de căldări de velnițe”. Alcoolul era fabricat din cereale, ceea ce a însemnat creșterea suprafețelor cultivate cu cereale. Producerea alcoolului a fost interzisă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fânaț, și cu tot venitul. începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cultura cerealelor a luat un avânt neîntâlnit până atunci, datorat nu creșterii consumului de pâine sau exportului, ci introducerii „industriei alcoolului”, folosirea cerealelor pentru obținerea rachiului. Procedeul distilării alcoolului din cereale a fost adusă din Polonia (Galiția, partea de Sud, intrată în componența Imperiului habsburgică în 1772), de negustori străini în jurul anului 1756. Cum monopolul producerii și desfacerii băuturilor alcoolice îl aveau proprietarii moșiilor - boieri și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Galiția (horilca). Pe la 1670, Duca Vodă scutește de camătă o velniță a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași și dă drept călugărilor să instaleze și alte căldări de fiert borhotul. O velniță au avut și boierii Rosetti din Filipeni, iar rachiul obținut era vândut țăranilor din comună, în special pentru țăranii clăcași din Slobozia, Lunca și pentru țiganii robi, mai puțin pentru Fruntești, unde răzeșii își preparau singuri băutura. Cu siguranță că și locuitorii comunei Filipeni - satele Filipeni și Fruntești - știau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vândut țăranilor din comună, în special pentru țăranii clăcași din Slobozia, Lunca și pentru țiganii robi, mai puțin pentru Fruntești, unde răzeșii își preparau singuri băutura. Cu siguranță că și locuitorii comunei Filipeni - satele Filipeni și Fruntești - știau să obțină rachiul din tescovină, drojdie și prune și alte fructe și nu era nevoie să-i învețe negustorii din Austria. Poate că de acolo s-au adusă instalații mai perfecționate și mai performante, dar, în mod obișnuit, locuitorii Moldovei erau liberi să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tescovină, drojdie și prune și alte fructe și nu era nevoie să-i învețe negustorii din Austria. Poate că de acolo s-au adusă instalații mai perfecționate și mai performante, dar, în mod obișnuit, locuitorii Moldovei erau liberi să fabrice rachiu de prune, tescovină și drojdie, fără taxe impuse, în condițiile în care horilca din Polonia era oprită, încă din 1779. Existența viilor și livezilor în satele comunei Filipeni este confirmată de documente, acte de vânzare-cumpărare, în care apar la vânzare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]