751 matches
-
care cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare și peste cea de a șaptea colină ieșeană plutește duhul, nădejdea și credința reînvierii. A trebuit să ajung acolo cu o zi mai devreme. La înmormântarea lui Adi Cusin. Trupul mărunțel din raclă n-are nici o legătură cu ultima imagine a poetului păstrată în memorie, dar mai ales cu acelea din tinerețea noastră universitară, în care parcă-l văd și-acum recitându-și poemele. Ne făcea surcele pe toți prin felul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mirosea a mere coapte." Nu bănuiam că-i măcinat de cancer încă de pe atunci oricum, se străduia să nu arate și să nu se comporte altfel decât îl știam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă, fie ca martori înnegurați din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puțină. Scriitorii n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar fi putut urni un zid din loc, doar cu privirea. Se apropiase mult de dric.. ar fi putut ajunge la raclă, ar fi putut-o atinge.. „ - Iarta-mă, mămăică-mamă... iartă-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare.. Trupa de milițieni, cu ură ucigașă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost martorul unor scene pe care, oricât am încercat ulterior, nu am reușit să le explic rațional. Cum aș putea să redau momentul în care o femeie mărunțică, de nici 45 de kilograme, intrând în „zona de sacru” a unei racle, a dat dovadă de o forță herculeană și a aruncat în lături ca pe niște surcele doi jandarmi voinici ? În tot acest timp, scotea niște sunete care nu păreau a fi din lumea aceasta... Au fost mai multe scene de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
2004 : 424). Mi-am dat seama de acest lucru pe propria mea piele, implicat în pelerinaj, atunci când limitele observației și ale interpretării se blocau la întâlnirea cu sacrul, în forma sa cea mai pură, cum ar fi de pildă atingerea raclei într-un tunel de lumină, emoție, lacrimi, sunete, după oboseala extremă a mai multor ore de stat în picioare. Tocmai acest „sacru” cu care este îmbibat atât de mult pelerinajul ortodox îmi întărește convingerea că el nu este o experiență
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea pe unde te doare. Da’ să nu dați cu ea pe la nas, că este păcat mare”. Contaminarea cu sacrul este fulgerătoare, iar întrebuințarea greșită
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se găseau expuse între alte scrieri cu subiecte ezoterice sau eco-naturiste. În fața unei astfel de tarabe cu obiecte religioase, izbutesc să discut cu un jandarm aflat la sfârșitul serviciului. A fost de strajă în punctul cel mai nevralgic, chiar lângă raclă. Dialogul se leagă ușor, atunci când constatăm că aveam același scop : căutăm icoane „românești” (adică pictate manual la noi în țară), altele decât cele din Rusia, Ucraina sau China. Mărturisește puțin încurcat că a fost ales de comandantul său să stea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
imaginea Sfintei Parascheva. Mai târziu, discutând cu un preot ce participase la pelerinaj, acesta mi-a spus că ele servesc pentru „a arăta drumul pelerinilor”. Văzut de departe, efectul vizual este copleșitor. În timpul ulti melor stații, chiar înainte de sosirea la raclă, starea de nervozitate și nerăbdarea este maximă. Grupurile devin din ce în ce mai compacte, înghesuiala este mare. „Oameni buni, de ce împingeți așa, că doar ați fost atât de cuminți până acum”, spune un jandarm care încearcă să pară calm. O doamnă care distribuie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împingeți așa, că doar ați fost atât de cuminți până acum”, spune un jandarm care încearcă să pară calm. O doamnă care distribuie colivă în pahare de plastic spune că are „prieteni preoți care sunt chiar acum de serviciu la raclă. Nici ei nu mai rezistă, săracii, sunt epuizați după atâtea zile de lucru cu mulțimea”. Remarc în treacăt faptul că tarabele improvizate se întind de-a lungul rândului până la doar câțiva metri de raclă. Integrat în rând, mă apropii de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sunt chiar acum de serviciu la raclă. Nici ei nu mai rezistă, săracii, sunt epuizați după atâtea zile de lucru cu mulțimea”. Remarc în treacăt faptul că tarabele improvizate se întind de-a lungul rândului până la doar câțiva metri de raclă. Integrat în rând, mă apropii de punctul zero al așteptării, al rândului, al ordinii stabilite în acea seară acolo. Racla Sfintei Parascheva este depusă pe un fel de scenă mică rectangulară din lemn, cu acoperiș. Locul este înconjurat cu garduri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu mulțimea”. Remarc în treacăt faptul că tarabele improvizate se întind de-a lungul rândului până la doar câțiva metri de raclă. Integrat în rând, mă apropii de punctul zero al așteptării, al rândului, al ordinii stabilite în acea seară acolo. Racla Sfintei Parascheva este depusă pe un fel de scenă mică rectangulară din lemn, cu acoperiș. Locul este înconjurat cu garduri metalice de protecție, pe care sunt suprapuse folii mari de plastic, protecție împotriva ploii extrem de violente care a căzut aseară
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
câteva secunde de profan, experimentează puritatea, consacrarea dată prin contactul cu sfințenia (Caillois, 2006 : 34). În jurul scenei se găsesc mai multe persoane în genunchi, în adorație extatică, precum și mai mulți părinți cu copii în brațe, încercând să se apropie de raclă fără a sta la rând. Totul este acoperit de flori, ghidajul jandarmilor devine din ce în ce mai sever. Înainte de a urca scările ce duc la raclă, mai aud doar o voce bărbătească care ne spune „pe două rânduri, pe două rânduri, înaintăm frumos
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
genunchi, în adorație extatică, precum și mai mulți părinți cu copii în brațe, încercând să se apropie de raclă fără a sta la rând. Totul este acoperit de flori, ghidajul jandarmilor devine din ce în ce mai sever. Înainte de a urca scările ce duc la raclă, mai aud doar o voce bărbătească care ne spune „pe două rânduri, pe două rânduri, înaintăm frumos, nu ne oprim, așa”. În vâr tejul emoțional, colorat și olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
doar o voce bărbătească care ne spune „pe două rânduri, pe două rânduri, înaintăm frumos, nu ne oprim, așa”. În vâr tejul emoțional, colorat și olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să depună pe raclă o bucată mare de pânză albă. Pânza, moștenitoarea acelui lințoliu din in, denumit brandeum, cu care se acopereau în Antichitatea Târzie relicvele, este îndepărtată cu un gest expert de către preotul de veghe de lângă moaște. Un alt preot are gestiunea acatistelor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și a containerului metalic sigilat conținând banii introduși de pelerini, aflat chiar la urcarea pe scenă. După ce ies din acest tunel al întâlnirii cu sacrul, oamenii par amețiți și fericiți. Slăbiți chiar, unii dintre ei. Florile și busuiocul depuse pe racla Sfintei sunt redistribuite de un grup de tineri celor din jur. 15 octombrie 2009 Întoarcerea acasă. Mai multe racle, mai mulți pelerini. Eu cred în felul meu. Drumul de întoarcere către casă. În tren, dialog cu o tânără doctoriță, specializată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acest tunel al întâlnirii cu sacrul, oamenii par amețiți și fericiți. Slăbiți chiar, unii dintre ei. Florile și busuiocul depuse pe racla Sfintei sunt redistribuite de un grup de tineri celor din jur. 15 octombrie 2009 Întoarcerea acasă. Mai multe racle, mai mulți pelerini. Eu cred în felul meu. Drumul de întoarcere către casă. În tren, dialog cu o tânără doctoriță, specializată în boli de nutriție și diabet. Originară din Iași, profesează ca medic, dar este și cadru didactic asociat la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spune că numărul de pelerini pare să fi crescut de la an la an, din 1990 încoace. Pentru ea, numărul de pelerini din Iași este proporțional cu vremea de afară și cu numărul de moaște „invitate”. Cu cât sunt mai multe racle, cu atât, mai mulți pelerini. Îmi vorbește despre prieteni de-ai ei, medici, care au „experimentat pelerinajul”. Mă întreabă de ce sunt atât de interesat de acest subiect. „La urma urmei, pelerinajul nu se poate explica. și eu cred, dar cred
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
altfel, pun accentul pe organizare, prezența forțelor de ordine, pe timpul de așteptare redus. Sunt arătați chiar și soldați din regimentul de gardă, îmbrăcați în ținută de ceremonie, încremeniți în poziție de drepți și plasați lângă baldachinul în care sunt expuse raclele cu moaște. Îmi aduc aminte de ceea ce îmi spunea cu puțină vreme în urmă un prieten, legător de cărți și bucureștean get-beget : „pelerinaje erau berechet și pe timpul lui Ceaușescu, doar că nu vorbea nimeni despre ele. Erau pomenite doar așa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tipul acesta de „pelerin temporar” la București, persoane care doar trec prin zona Pieței Unirii și care se abat rapid fie pentru a aprinde lumânări, fie pentru a sta rezemați preț de câteva minute de gardurile din imediata apropiere a raclelor, ca și cum ar vrea să atingă de la distanță încărcătura sacrală a acestora. Rândul și împrejurimile sale. Reprezentarea supranumerică a forțelor de ordine, în frunte cu jandarmii, nu pare să-i deranjeze pe participanții la pelerinaj. „Dacă nu era ordine și disciplină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
până acum. Distanța dintre grupurile compacte de pelerini (ce număra fiecare în medie cam 30-35 de persoane) este mai mare decât la Iași, dar ea se micșorează progresiv, pe măsură ce rândul urcă dealul și se apropie de baldachinul unde sunt adăpostite raclele. Predomină femeile în jur de 50-60 de ani, mulți pelerini „ocazionali”, bucureșteni ce treceau întâmplător prin zonă în acel moment precis. Pelerinajul ca resursă comercială. În zona de afluență maximă de pe Dealul Mitropoliei sunt o mulțime de „agenți de vânzare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
alb, de mici dimensiuni, atașat de un gard al jandarmeriei, pe care scria „Oferim spațiu publicitar. Tel/Fax”. Un amplasament strategic, bine gândit, la baza Dealului Patriarhiei, chiar acolo unde rândul cotește în unghi drept și începe urcușul final, spre racle. De obicei, acolo se produc altercații între pelerini și jandarmi, starea de tensiune fiind maximă. Televiziunile prezente în zonă „monitorizează” adesea acel loc, tocmai din cauza incidentelor care se produc, fără a mai vorbi de faptul că toată mulțimea ce vine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
citește”. Pe lângă rând, la rând și după. Zăbovesc o clipă pe lângă Catedrala Patriarhală, la intrarea căreia se formase acum un alt rând, secundar ; oameni care vor să treacă prin fața nișei din zid, acum vidă, unde este depusă în mod obișnuit racla Sfântului Dimitrie Basarabov. Apoi iau hotărârea de a mă înscrie în rândul propriu-zis de așteptare. Cobor Dealul Patriarhiei, de data aceasta prin „spatele” acestuia, pe strada Patriarhiei. Două autoturisme BMW, oficiale, trec în mare viteză, apărute parcă de niciunde. Sirenă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
firmei Sallo din Giurgiu care fabrică, printre alte accesorii decorative, și „troițe pentru grădini”. Seamănă pe undeva cu mini- altarele de sacrificiu din culturile neolitice. Spre deosebire de Iași, la București, vânzătorii ambulanți propun pelerinilor și maieuri de corp („pentru atins de raclă”, după cum o spune nonșalant vânzătoarea romă) și nu doar batiste și eșarfe din bumbac. Pelerinii din capitală par a fi mult mai nerăbdători, mai grăbiți să-și atingă scopul ultim, atingerea raclei, și mai puțin preocupați de ansamblul pelerinajului, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinilor și maieuri de corp („pentru atins de raclă”, după cum o spune nonșalant vânzătoarea romă) și nu doar batiste și eșarfe din bumbac. Pelerinii din capitală par a fi mult mai nerăbdători, mai grăbiți să-și atingă scopul ultim, atingerea raclei, și mai puțin preocupați de ansamblul pelerinajului, de bucuria de a fi prezenți aici. Foarte răspândită practica de a „ține rândul” membrilor familiei, colegilor de serviciu, vecinei de palier, iar toate acestea îmi amintesc cumva de cozile la alimente din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]