674 matches
-
alimentare cu petrol s-au diversificat, construindu-se relații speciale cu Rusia, Iranul, Nigeria ș.a. China a lansat lumii o mare provocare, căreia Occidentul nu pare pregătit să-i facă față. În timp ce acesta își consumă energiile preponderent în conflictul cu radicalismul islamic, China tace și face, astfel încît raporturile geopolitice și geoeconomice se vor schimba în următorii ani pînă la a face din fostul Imperiu de mijloc o superputere mondială greu de înțeles și abordat din perspectiva stereotipurilor hermeneutice cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
visa (fapt confirmat și de universurile utopice, descrise în multe dintre cărțile sale) la o lume complet ieșită din canoanele clasice. Propovăduia amorul liber și îndemna la abolirea sentimentelor religioase. A încercat să pună în practică asemenea convingeri (de un radicalism absurd pînă la urmă, tiranic el însuși prin revers!) în viața personală. Se căsătorește mai întîi cu verișoara Isabel Mary Wells (din mărturisitul impuls obsesional-voluptuos al sexului incestuos!), iar, după ceva timp, cu o studentă de-a sa, Amy Catherine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea și nevoia de întemeiere, e trecutul și legătura sa indestructibilă cu prezentul"58. Este binecunoscut faptul că gândirea generală de sfârșit de secol XX era una a radicalismului, adică a rupturii absolute cu trecutul, Nietzsche însuși declarându-și suspiciunea față de "nevoile de acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum simbolismul, expresionismul, imagismul etc. "16. În completare, literatura europeană, care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie întreaga paradigmă a modernității ca fiind o literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate"234. 4. A patra dintre ele, literatura evazionistă, tatonează căile estetismului. Este indiferentă la problemele politice și abstrasă din localitate. Doi din marii noștri scriitori interbelici Lucian Blaga și Vasile Voiculescu adoptă, după 1946, această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
terminologia specifică și chiar consideră că este relevantă cunoașterea și diseminarea sa culturală, dar în același timp pendulează între perspectiva modernă și cea postmodernă, alcătuiesc un discurs combinat și de cele mai multe ori subliniază continuitatea celor două, îndepărtându-se de un radicalism extrem. În această categorie au fost introduși (ca și până acum, cu multe precauții și fără pretenții definitive) Harvey, Rorty, unele luări de poziție de ale lui Lyotard, Jameson, Best și Kellner, care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în 1960, mai ales că revoltele de atunci nu au avut un scop eminamente social sau politic, ci au cuprins și mișcări împotriva metodelor, disciplinelor, discursurilor și teoriilor intelectualității universitare. Aceste schimbări și tendințe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideile în legătură cu micropoliticile dorinței (Baudrillard se va distanța complet de ele, criticându-i și pe Deleluze, și pe Lyotard, în timp ce Guattari revine într-un articol la valorile politice moderne, deoarece consideră că postmodernismul este marcat de o etică a neangajării), radicalismul care i-a animat în scrierile respective, precum și consecințele teoretice care au rezultat de aici au condus la o mai largă afirmare a respingerii modernității, a logicii ei binare, a formelor sale dominatoare. 4.3.3. "Carnavalul postmodern" Dacă, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și cel baudrillardian: imposibilitatea de a duce până la capăt dezideratele postmoderne în propria scriitură. Cu alte cuvinte, discursurile care introduc și prezintă concepte postmoderne și, în același timp, le și exemplifică prin intermediul aceleiași scriituri, tind să fie deturnate de însuși radicalismul postmodern pe care îl promovează. Poate tocmai în acest punct nodal, relația dintre filosofie (drept cadru general explicativ) și literatură (luată în sens general, drept cadru de manifestare a unei scriituri neîngrădite canonic) își arată o articulație sensibilă, nivelarea distincțiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culturii modificările la nivelul sensibilității, practicilor discursive, experiențelor și propunerilor de teoretizare și-au instituit deja existența și continuă să și-o ateste progresiv. Iar caracterul contradictoriu al acestui fenomen a mai produs un paradox: în pofida eforturilor deconstructive și a radicalismului, metanarațiunile și unele idei cu valoare de fundament continuă să reapară după acest exercițiu critic extrem. Prin urmare, ceva tot continuă să se construiască, chiar și în cel mai pesimist scenariu cu putință. Bibliografie ADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, Argumentarea publicitară
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia. Ștefan Popescu sesizează nota "pesimistă", întunecată, a acestei picturi și-i opune nota romantic-idealistă cu reflexe tonfiante a tablourilor cu figuri mitologice ale lui Arnold Böcklin, însă opoziția rămâne doar în registrul estetic, fără reflexul clinic al patologiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deplin de ce Darwin a amânat atât de mult publicarea teoriei sale. Nu va trebui, totuși, să pierdem din vedere încă o explicație. Alături de o onestitate fără cusur, moderația a fost trăsătura dominantă a caracterului autorului Originii speciilor. Orice formă de radicalism îl impresiona în mod neplăcut, pozițiile extreme, asprimea în maniere, vorbele și gesturile mari îi apăreau drept o comportare nedemnă de un gentleman. Gândul că teoria sa ar putea fi interpretată drept un manifest al ateismului și o încercare de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Gabriel. 2003. Extremismul de dreapta din România. Cluj: Ed. CRDE. Băleanu, Valer. 2001. The Dark Side of Politics in Post-Communist Romania. Zürich: Conflict Studies Research Centre. Beichelt, Timm și Michael Minkenberg. 2002. "Explaining the Radical Right in Transition". Theories of Radicalism and Opportunity Structures in Post-socialist Europe (3): 1-25. Bulai, Alfred. 1999. Mecanismele electorale ale societății românești. București: Paideia. Fătu, Mihai și Ion Spălățelu.1971. Garda de Fier, organizație teroristă de tip fascist. București: Ed. Politică. Florian, Alexandru.1995. Ideea care
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
am arătat și cu altă ocazie (2007, 5), "dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții, protocronismul și modernismul, au fost asimilate ca
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
timp, în Europa lucrurile au evoluat într-o direcție bună, astfel încât valori precum libertate, dreptate, echitate nu mai poartă efigia națiunii. Dacă în cazul politicienilor rămași din generația interbelică prezența unor astfel de elemente ideologice este de înțeles, surpinzător este radicalismul din producțiile unor politicieni aparținând unei generații mai recente. De exemplu, un mesaj radical, aproape înfricoșător pentru un european de la începutul de secol XXI, a fost compus de liberalul Varujan Vosganian (2001, 300): "atașamentul față de ființa națională, față de valorile tradiționale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
specifice fiind predica, învățătura, rugăciunea. Pașapoartele biometrice au stârnit două curente de opinie în privința discursului critic. Astfel, Radu și Mihaela Frunză sesizau în vara anului 2009 că "o dezbatere publică, la granița dintre religie, ideologie și superstiție, cu accente de radicalism, este în desfășurare în spațiul public românesc. Ea izvorăște din îngrijorarea și indignarea unor reprezentanți ai clerului ortodox față de decizia statului laic român de a introduce începând cu 1 ianuarie 2009 pașapoartele biometrice (denumite oficial pașapoarte electronice). Pe fondul libertății
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
and Naționalism". Ed. Stephen Copley și John Whale. Beyond Romanticism: New Approaches to Texts and Contexts 1780-1832. London, New York: Routledge, 1992. 79-100. Mavrodin, Irina. Poiețica și poetica. Craiova: Ed. Scrisul Românesc, 1998. McCann, Andrew. Cultural Politics în the 1790s: Literature, Radicalism and the Public Sphere. Basingstoke, London: Macmillan, 1999. McGinn, Bernard. "Early Apocalyticism: The Early Debate". The Apocalypse în English Renaissance Thought and Literature: Patterns, Antecedents and Repercussions. Ed. C.A. Patrides și Joseph Wittreich. Manchester: Manchester UP, 1984. 2-39. Mee
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Bernard. "Early Apocalyticism: The Early Debate". The Apocalypse în English Renaissance Thought and Literature: Patterns, Antecedents and Repercussions. Ed. C.A. Patrides și Joseph Wittreich. Manchester: Manchester UP, 1984. 2-39. Mee, Jon. Dangerous Enthusiasm: William Blake and the Culture of Radicalism în the 1790s Oxford: Clarendon P, 1992. Mitchell, W.J.T. Blake's Composite Art: A Study of the Illuminated Poetry. Princeton, N.J.: Princeton UP, 1978. Morse, David. Romanticism: A Structural Analysis. London, Basingstoke: Macmillan, 1982. Morton, A.L. The Everlasting
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
s-a pus între mine și tine.Vorbește: fii cum ai fost odinioară; vorbește-mi fără milă, cum i-ai vorbit atunci lui Șofron. Dacă n-a pierit el atunci, n-o să pier nici eu acum. El nu intuiește însă radicalismul și gravitatea acestei schimbări. Obișnuită să-l privească în ochii pe cel cu care comunică, mai ales când acesta e omul de care depinsese atâta vreme viața ei, Simina nu ezită în a răspunde provocării bărbatului. E pentru prima oară
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a apărut cartea, zeloșii cenzori prusaci i-au interzis imediat difuzarea, întrucât aducea ofense lui "Dumnezeu, Bisericii și religiei în general". La câteva zile după aceea, ordinul de cenzură a fost revocat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la treizeci de ani: Nikolai A. Dobroliubov (1836-1861) și Dmitri I. Pisarev (1840-1866). Primul a fost colaborator al revistei "Contemporanul", iar prin critica sa adusă lui Oblomov (1856) de Goncearov, ce reprezenta nobilimea pasivă și conservatoare, a devenit promotorul unui radicalism democratic și progresist pe care dorea să-l răspândească prin intermediul literaturii și al romanului. (Din el se va inspira Lukács cu realismul său critic și estetica marxistă). Contestând cu hotărâre idealul artei ca scop în sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1954) de Jacques Ellul, Învechirea omului (Die Antiquiertheit des Menschen, 1956-1980) de Günther Anders sau Principiul responsabilitate (Das Prinzip Verantwortung, 1979) de Hans Jonas, până la Techne. Rădăcinile violenței (Techne. Le radici della violenza, 1979) de Emanuele Severino, prin incisivitate și radicalism, toate aceste analize au semnalat apariția problemei. Conflictul dintre tehnică și umanism De fapt, din multe puncte de vedere, consecințele pe care transformarea științifico-tehnologică a lumii le-ar fi provocat fuseseră deja anunțate de prima și a doua revoluție industrială
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89 Cf. Luis Althusser, "For Marx", apud Hartmut Ilsemann, "Radicalism in the Melodrama of the Early Nineteenth Century", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 142. În melodramă, conchide Ilsemann, "we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]