678 matches
-
PAS sau colorație argentică. Cea mai bună modalitate de vizualizare este microscopia electronică. Podocitele ("celule cu piciorușe") sunt celule epiteliale care alcătuiesc componenta capsulară a membranei filtrante. Fiecare podocit este alcătuit dintr-un corp celular și o multitudine de prelungiri ramificate, numite pedicele, ce se sprijină pe membrana bazală (fig. 96). Pedicelele creează un strat foarte compact, ce prezintă o serie de fisuri longitudinale, numite „fante de filtrare”. Fantele de filtrare au aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cea internă prezintă un dinte bazal (fig.56d, pag.56). -ab. maculicollis Torre Baza pronotului cu o bandă neagră, dispusă median. 3 Rhantus notaticollis Aubé (infuscatus Er., nigriventris Motsch.) Ovalalungit, ușor bombat, cu luciu metalic. Capul și pronotul cu reticulații ramificate sau ondulate, marginile lor laterale sunt granulate. Partea dorsală de culoare gălbuie. Capul negru cu o pată transversală galben-roșcată dispusă pe vertex. O pată discală, marginea anterioară și marginile laterale ale pronotului negre. Elitrele cu excepția bazei, suturii și a marginilor
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
literatură și doar sporadic articole de altă natură. În alcătuirea ei, revista poartă pecetea romantismului înflăcărat, cam desuet, al lui Gr. H. Grandea, care îi imprimă, nu în folosul publicației, trăsăturile personalității sale aproape extravagante, cu preocupări intelectuale exagerat de ramificate. Deși declarațiile de principiu nu lipsesc, o linie directoare nu se poate descoperi în amalgamul de versuri, proză și pretențioase studii de proporții, cu subiecte dintre cele mai variate. Grandea aborda cu aceeași ușurință istoria și teoria literaturii, estetica generală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
calculului: pătrat, monolitic (cristale cu ax de simetrie binar, rombic etc.) și de factori locali: un calcul pielic liber crește prin depuneri circumferențiale și forma sa este sferică; un calcul fixat crește prin depuneri terminale care îi dau un aspect ramificat. În concluzie, creșterea calculilor rezultă mai ales din creșterea cristalină, în funcție de suprasaturarea urinei și de agregarea cristalelor care ar putea fi controlate de unul sau mai mulți inhibitori (Finlayson B. în Kidney Inst., 1978, 13, No. 5 - citat de [106
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în care cristalele de formă neregulată concrescute compact sunt aproximativ izometrice ; - bacilare, acidulare sau fibroase, când cristalele componente au forme alungite după o direcție ; - lamelare, foioase sau solzoase, când cristalele sunt dezvoltate pe două dimensiuni; - arborescente, dendritice sau radiare, când ramificate neregulat în spațiu. III 5 4 .Concrețiuni Aceste formațiuni minerale care provin de obicei din cristalizarea gelurilor se întâlnesc , ca și druzele în cavități. Soluțiile coloidale circulă încet și ajung în spațiile libere unde suspensiile se depun și cresc cu
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
În afară de eroziunea de suprafață și de adâncime, un rol important în perturbarea procesului normal de pedogeneză îl au alunecările de teren,prin care solurile de pantă sunt rupte, deplasate și amestecate cu roci de fertilitate foarte redusă. Văile secundare înaintează ramificat și au sfârtecat în toate direcțiile vechea platformă sarmatică, datorită eroziunii torențiale care a lucrat și lucrează cu intensitate crescândă. Ca urmare a acestui fapt, puține mai sunt culmile dealurilor dintre văile principale nestrăpunse de eroziunea torenților, care mușcă mereu
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
pantele repezi, alunecând pe substratul înghețat. Eroziunea în adâncime se produce pe suprafețele cu pante mai accentuate și poate duce la următoarele forme: - ogășarea - rezultă din adâncirea șiroaielor produse de ploile torențiale; -eroziunea torențială - din acțiunea acesteia rezultă viroage, râpi ramificate;intensitatea acestei forme de eroziune poate duce la distrugerea totală a regiunii, când râpele se adâncesc și prezintă un aspect dendriform (de exemplu, D. Chișcăreni spre Valea lui Andrei ș.a.); - mâncăturile de pământ, cum numesc țăranii moldoveni acele forme de
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Compoziția chimică este de natură nucleoproteică, având atât ADN, ARN cât și proteine. Faptul că posedă enzime induce proprietatea de a avea metabolism propriu. În ceea ce privește morfologia micoplasmelor, se constată că ele sunt organisme pleomorfe (au forme variate): sferice, alungite sau ramificate, din cauză că nu au perete celular care să le confere o formă proprie; ca urmare ele își modifică forma în funcție de mediu . Celula molicutelor este alcătuită dintr-un nucleu difuz, alcătuit din filamente de acid nucleic ADN, citoplasmă, ribozomi care conțin ARN
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
și suberificate Agentul patogen Streptomyces scabies (Thaxter) Waksman et Henrici, fam. Streptomycetaceae. Din tuberculii atacați au fost izolate mai multe specii ale genului Streptomyces: S. scabies, S. griseus, S. aureofaciens și S. flaveolus. Streptomyces scabies este o actinomicetă aerobă, bogat ramificată monopodial, neseptată, incoloră de 0,7 µm în diametru. Microorganismul are mai multe rase fiziologice. Epidemiologie. Streptomyces scabies persistă în tuberculii atacați până la 8 luni iar în sol poate rezista de la un an la altul în resturile vegetale. Bacteria fiind
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
numeroși nuclei neindividualizați în celule ce poartă numele de plasmodiu. Un al tip de aparat vegetativ mai evoluat denumit sifonoplast se întâlnește la ciupercile din cl. Zygomycetes și Oomycetes la care acesta se prezintă sub formă de tuburi simple sau ramificate continui, fără pereți transversali, care conțin o masă de citoplasmă și numeroși nuclei, nediferențiați în celule denumit și sifonoplast cenocitic. La ciupercile superioare din subîncr. Ascomycotina, Basidiomycotina și Deuteromycotina, aparatul vegetativ poate fi unicelular ca la fam. Saccharomycetaceae și poartă
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de conidii: hifal a Oidium; b Botrytis; c Alternaria , melanconial și sferopsidal. Conidiile care aparțin tipului hifal se formează pe conidiofori aerieni și sunt de diferite forme și dimensiuni. Toate conidiile de tip hifal se formează pe conidiofori simpli sau ramificați. Uneori, aceștia alcătuiesc mănunchiuri care poartă numele de coremii, ca la genul Isariopsis . Conidiile de tip melanconial se formează pe niște conidiofori foarte scurți, masa de conidii luând aspectul unor lagăre dispuse la suprafața substratului parazitat sau saprofitat, așa cum se
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
sau în ascofructe de tip loculi, cleistotecii, peritecii sau apotecii iar basidiile pot fi în basidiofructe (carpofori) sau basidii sclerificate-teliospori. Vâscul de stejar Loranthus europaeus formează pe plantele gazdă tufe mici, de 20-50 cm înălțime, cu tulpini foarte fragile, dicotomic ramificate, de culoare cenușie. Plantele total parazite se clasifică în două grupe: a. plante holoparazite cu haustori pe rădăcinile plantelor gazdă, de aici făcând parte reprezentanți ai fam. Orobanchaceae și Scrophulariaceae . Lupoaia Orobanche sp., sunt plante anuale sau perene, parazite, cu
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
total parazite se clasifică în două grupe: a. plante holoparazite cu haustori pe rădăcinile plantelor gazdă, de aici făcând parte reprezentanți ai fam. Orobanchaceae și Scrophulariaceae . Lupoaia Orobanche sp., sunt plante anuale sau perene, parazite, cu o tulpină simplă sau ramificată, cu frunze scvaviforme și inflorescențe terminale în formă de racem, spic sau corimb. Florile zigomorfe, au petale unite ca un tub și formează ca fruct o capsulă uniloculară cu foarte multe semințe mici. În țara noastră se găsesc 20 de
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
cele mai răspândite specii sunt: Orobanche cumana parazită pe specii de Helianthus, Nicotiana și O. ramosa frecvent întâlnită în culturi de cânepă, tutun sau pe diferite legume. Muma pădurii Lathraea squamaria, are în sol un rizom acoperit cu solzi groși, ramificat care înconjură rădăcina plantei gazdă. Tulpinile au 10-25 cm înălțime, sunt flexuoase sau erecte, cu flori grupate în raceme. Plantele de muma pădurii parazitează specii de Alnus, Fagus sau Corylus. b. plante holoparazite cu haustori pe părțile aeriene. Din această
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de umiditate și pH-ul acid, sunt factori favorizanți ai instalării și evoluției grave a agentului patogen. Agentul patogen Pythium de Baryanum Hesse, fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al patogenului este un sifonoplast, hialin, bogat ramificat care se dezvoltă intercelular dar și la exteriorul celulelor. Hifele miceliene sunt lipsite de haustori, absorbția hranei fiind făcută prin pereții sifonoplastului. Pe ramificațiile aparatului vegetativ, apar zoosporangi sferici din care ies numeroși zoospori flagelați ce sunt vehiculați de apa
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
hrănește prin haustorii mici, globuloși ce se găsesc în celule. Sifonoplastul pătrunde în vasele conducătoare din plantă și poate ajunge până la semințele ce vor rămâne mici, cu facultate germinativă scăzută. La suprafața zonelor parazitate, frunze sau fructe, patogenul produce sporangiofori ramificați, cu creștere continuă, ce susțin sporangi limoniformi de 23-32 x 16-24 µm. Sporangii pot fi vehiculați de vânt, precipitații sau apa de irigație. Germinarea are loc în condiții de umiditate mare dar diferit, în funcție de temperatură: -la 10-15oC din sporangi apar
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular ce trimite în celule haustori sferici sau piriformi din camera substomatică. După o perioadă de hrănire, ciuperca emite în afară, prin osteolul stomatelor, prelungiri ale sifonoplastului, ramificate monopodial sporangiofori ce poartă sporagi mici. Sporangioforii sunt ramificați în treimea superioară, prezentând 5-6 ramuri perpendiculare unele pe celelalte, ultimele terminații purtând denumirea de sterigme de care se prind sporangii. Sporangioforii au dimensiuni între 300-1200 µm, iar sporangii 14 30
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
mici, iar în timpul păstrării se înmoaie și putrezesc. Agentul patogen Peronospora destructor (Berk.) Casp., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca dezvoltă în țesuturi un sifonoplast de pe care apare, la suprafața țesuturilor, puful cenușiuviolaceu, alcătuit din sporangiofori dicotomic ramificați în porțiunea terminală, de 130-700 x 10-18 µm. Ultimele terminații sub formă de sterigme, susțin sporangii eliptici, unicelulari, ușor cenușii, de 35-60 x 22-35 µm . În urma procesului de sexualitate desfășurat între oogoane și anteridii, în țesuturile ce se usucă, apar
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
lactucae Regel, fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Ciuperca prezintă un sifonoplast ce se dezvoltă intercelular și se hrănește prin haustorii globuloși ce se găsesc în celule. Din frunze, prin stomate ies grupuri de sporangiofori lungi, hialini dicotomic ramificați. Marginal, pe ultimele ramificații lățite sub formă de talerașe, se găsesc sterigmele de care sunt prinși sporangii sferici sau elipsoidali, unicelulari, hialini, de 1627 x 13-21 µm, cu o papilă germinativă la vârf. La sfârșitul vegetației, în țesuturile parazitate se
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
parazitate în miceliu apar mici puncte negre. Agentul patogen - Blumeria (Erysiphe) graminis f.sp. tritici March., fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina; f.c. Oidium monilioides Lk. Ciuperca este parazită obligată, prezintă miceliul sub formă de tal filamentos, ramificat, ectoparazit, fixat pe organe prin apresorii și se hrănește prin intermediul haustorilor digitat-ramificați trimiși în celule. De pe talul ciupercii se diferențiază conidiofori scurți (celule generatoare de conidii) ce formează lanțuri de conidii hialine, eliptice, de 18-36 x 11-17 µm . În urma procesului
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
știuleții infectați mai târziu se observă la baza lor doar un miceliu slab dezvol/tat albicios care pătrunde în rahis . Agentul patogen Diplodia zeae (Schw.) Lév., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl.Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii este un tal filamentos ramificat, albicios sau cenușiu. În țesuturile afectate se formează picnidii globuloase sau turtite, cu un rostru la capătul căruia se distinge osteolul. Picnosporii sunt de două tipuri, unii oval-alungiți bicelulari, drepți sau ușor curbați, măslinii sau bruni de 25-30 x 5-6
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
neagră. Agentul patogen Botrytis allii Munn., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. La speciile genului Allium mai sunt întâlniți patogenii: B. squamosa Wolk. și B. byssoidea Walk. Pe talul ciupercii, de culoare cenușie, se formează numeroși conidiofori septați, ramificați, ce susțin ciorchini de conidii de 7-11 x 5-6 µm, unicelulare, hialine, ovoide. În condiții nefavorabile ciupercii, apar scleroții ca organe de rezistență . Epidemiologie. Patogenul evoluează în condiții optime la temperaturi de 22-23oC putând distruge frunzele, bulbii dar și inflorescențele
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în timpul ciclului ei evolutiv o formă sterilă, stromatică, evidentă prin petele caracteristice lenticulare de la baza tulpinilor și o formă fertilă, reprezentată de conidioforii și conidiile ce apar în centrul acestor pete. Conidioforii sunt simpli sau ramificați, mai groși la bază și susțin conidii pluricelulare, alungite, hialine, rotunjite la bază și ușor ascuțite la vârf, de 30-100 x 1,5-3,5 µm. Hifele miceliene străpung epiderma țesuturilor pe care le parazitează sau pătrund prin stomate, trec prin
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
lor și în rahis se observă o colorație cenușie produsă de multitudinea de spori negri . Agentul patogen Nigrospora oryzae (Berk. et Br.) Petch., fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul infecțios al ciupercii este reprezentat de un tal ramificat pe care apar spori negri, turtiți sau globuloși, cu episporul neted, de 12-15 µm în diametru. Ciuperca se dezvoltă în rahisul știuleților pe care îl distruge și afectează puțin și facultatea germinativă a boabelor. La atacul știuleților în depozite, boabele
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
apropierii de operele lor, întrucât nu se poate nega conexiunea directă dintre existența cotidiană a acestora și multiplicarea creațiilor parodice la acea vreme. Momentul istoric le-a fost prielnic și bufonilor-parodiști, prin extensie și parodiei literare. E semnificativă și dezvoltarea ramificată a parodiei renascentiste, ea manifestându-se în mai multe subspecii pe un fond generic nu întotdeauna singular. Vorbim astfel de elemente precursoare ale parodiei cunoscute, mai mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]