1,935 matches
-
martiri Împreună cu armata română, drept urmare a scurtării războiului cu cele șase luni de zile, a provocat intrarea În posesia Anglo-Americanilor teribila armă atomică, de care avea nevoie Hitler pentru a curăța Întreaga noastră planetă, asasinând toți nefericiții ce nu aparțineau rasei germane...! Între cele două Războaie Mondiale În Franța, mai precis la Paris,doi savanți, Joliot Curie Irene (1897-1956) și Juliot Curie, Jean Frederic (1904-1958) soț și soție, făceau probe de laborator În vederea desfacerii atomului În părțile lui componente spre a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sticla de Nujol era și ea acolo și lângă ea, ultimul Wall Street Journal. Demnitate pleșuvă. Firul aparatului de ras electric era băgat În priză deasupra. Totdeauna era proaspăt ras. Preoții boului Apis, descriși de Herodot, cu capete și trupuri rase. Și cu gura adormită, strâmbă Într-o parte ca și când Elya, căruia Îi plăcea să spună cum crescuse În Greenpoint printre golani, visa poate gangsteri și focuri de armă. Sub bărbie bandajul arăta ca un guler de uniformă militară. Sammler se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se jucaseră badminton pe acea plăcută pajiște. În 1947, ca refugiat, Sammler fusese uimit să-i vadă cu ce poftă se jucau - adulți cu rachete și fluturași. Pajiștea era acum luminată de lună, care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cred c-o să mă asculte, i-a răspuns Jina. Ia-l și pe el la Sha ... Salmon, a intervenit Mary. În Idihu. Tărâmul blondelor și al Tater Tot-ilor ( n. trad. denumirea unui fel de mâncare, o garnitură din cartofi rași și-apoi prăjiți sub forma unor chiftele aplatizate ), așa-i, Dan ? Mary era beată turtă și se legăna de zor. Irene a ridicat din sprâncene. Mary Bonelli. Tu ești ? Mary s-a apucat să danseze cu draperia pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt ras. Am de unde da o cinste... Acasă mai am doi boi mândri ca ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum se cade îndată se înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era de-a dreptul imens. De fiecare dată când tăcea, se înălțau urletele dizgrațioase ale bocitoarelor cu chipul mânjit cu funingine, cu părul zbârlit, cu obrajii zgâriați până la sânge, în vreme ce într-un ungher din curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creșteau enorme, mov și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Și pe tine. — Cară-te! — Cară-te tu! Ah, fir-ar al dracului, am spus eu și am coborât la Butchers’s Arms. Era o bătrână care locuia într-o casă. Într-o zi, trei băieți negri și două capete rase au dat buzna peste ea. Au rupt-o în bătaie, au violat-o și i-au furat toți banii. Când băiatul bătrânei a venit cu caraliii, unul dintre negri mai era încă în pat și dormea. Băiatul avea șaisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și apropo, cine era bărbatul ăla divin cu care vorbeam la petrecere? Da, Luigi, dragule, ar dori un tiramisu, ce mai obrăznicătură era! Dar eu? Eram sigură? Câtă voință! În timp ce Duggie se lupta cu ultima gură de mascarpone și ciocolată rasă, devenisem o psihopată care se gândea numai la cât de mult ar vrea să mănânce ceva plin ochi de calorii. Asta m-ar învăța minte să mai cumpăr haine atât de exigente, care să mă încapă numai când trăgeam aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd de forfota petrecerii și de absența lui don Ricardo, care, cu siguranță, În clipa aceea savura crema rasei slave și petrecea În felul său, Julián se fofilase de la petrecere. Își dăduse Întîlnire cu Penélope În bibliotecă, unde nu exista riscul să dea peste nici unul dintre aleșii și cultivații membri ai Înaltei societăți. Prea ocupați să-și devoreze reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi aducea aminte lui Noimann de inginerul Satanovski, pe care stomatologul Îl Întâlnise de atâtea ori la Corso. Inginerul nu era Însă nici ciung, nu avea nici capul ras și nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul său de acțiune era asfaltul. „O fi vreun frate sau vreun văr sau vreo rudă Îndepărtată... Vreo sosie... Par clădiți din același aluat”, Își spuse medicul. Noimann se gândi să se Împotrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă la tălpi. „Aveți aici o gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav?” Întrebă Noimann. Ciungul răspunse că nu e foarte grav, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șantier, hainele sale mai miroseau Încă a gudron. De fiecare dată când se așeza pe scaun, pictorul, privindu-l cruciș, Îl Întreba: „Câți kilometri de asfalt ați turnat azi pe șoselele patriei? Ați ajuns la kilometrul 69?”. Iar Satanovski, proaspăt ras și parfumat, răspundea invariabil: „Am turnat exact atâta asfalt cât să puteți străbate cu piciorul... Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până acolo...”. Oricât de amabil Încercase să fie inginerul, nu reușea să-l clintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
autopsie?” Carter hohoti. „Băiete, am făcut de toate, și pe toți. L-am făcut pe Rudolph Valentino, care era înțepat ca un gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ia; dar Chiorul sări în sus ca ars: ― Nu, lasă-l aici și adu-mi altul! Mi-e frică, din greșeală, să nu mi-l aduci tot p-asta cu musca! Chelnerul i-a adus un pahar cu lapte plin ras, pe care Chiorul l-a băut cu o poftă și mai mare decât primul. Și l-a băut și pe al treilea, oferit de Matei Păunescu, în hazul tuturor. CAPITOLUL IX "PROMETEU" LA LICEUL LAZĂR De câteva zile la liceul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii mari și negri și sprâncene dese, Îmbinate deasupra nasului. În ansamblu, chipul era ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale unui domn inexistent: Drăgănescu-Hallipa, bărbatul ei. . . . . . Lică Trubadurul trecea șfichiuind motorul unui auto cu bastonașul-cravașă, și, desigur, fluierând pe sub mustața lui sfidătoare către portul ras, obligatoriu. Acolo, la o casă peste drum, unde ploaia izbea un geam, după brise-bise, Lina încerca să pună lui Rim comprese de in (ca maică-sa la Tecuci), în loc să-i aplice electricitate. . . Erau oameni în mers, oameni după ziduri, aceia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
roagă sau proorocește cu capul dezvelit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7. Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. 8. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în care își purtau părul. Împăratul avea partea din față a capului rasă și o coadă de păr negru, împletită ca o funie, care îi atârna pe spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră prinsă în vârful capului, pe care erau etalate podoabe. Bunicii din partea mamei au fost crescuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o legătură care avea să dureze o viață întreagă. La Curte ni se spunea pe numele de familie, indicându-se astfel clanul căruia îi aparțineam. Fără alte explicații, am înțeles că făceam parte din cele mai puternice două clanuri ale rasei manciuriene: Yehonala și Nuharoo. Cele două clanuri fuseseră rivale și se luptaseră de-a lungul secolelor în nenumărate războaie. Abia când regele clanului Nuharoo s-a căsătorit cu fiica regelui clanului Yehonala, cele două familii s-au unit și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cuvertură în plus. Nu întrezăresc nici o scânteie de interes în ochii lui mari și oblici. Abia acum încep să-mi amintesc înfățișarea împăratului din prima zi în care l-am întâlnit, și realizez că e la fel de frumos ca atunci - bărbia rasă, nasul drept, manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi putut spune asta În afară de cel care chiar adormea ultimul, Însă n-ar fi recunoscut așa ceva În ruptul capului. Toate Întrecerile la somn se terminau la egalitate, În fața tăvii rotunde care, uneori, răspândea miros de scorțișoară și coajă de lămâie rasă. Când mirosurile mi-au gâdilat nările și cuptorul mi-a dogorit fața, ceva din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]