1,185 matches
-
1971-1972 a început una dintre cele mai violente perioade de reacțiune și poate dintre cele mai decisive din istorie 2. În ea coexistă două naturi: una profundă, substanțială și complet nouă; cealaltă superficială, contingentă și învechită. Natura profundă a acestei reacțiuni a anilor ’70 este așadar de nerecunoscut; natura exterioară însă este cât se poate de ușor de recunoscut. Și, într-adevăr, oricine o poate regăsi în renașterea fascismului, sub toate formele sale, inclusiv cele decrepite ale fascismului mussolinian și ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o transformă cu ingenuitate într-una apocaliptică. Restaurarea sau reacțiunea reală începută în 1971-1972 (după momentul 1968) este, de fapt, o revoluție. Iată de ce ea nu restaurează nimic și nu reprezintă o întoarcere la nimic; dimpotrivă, tinde să șteargă literalmente trecutul, cu „părinții”, cu religiile, cu ideologiile și cu formele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de noutăți (aproape toate datorate punerii în practică a științei): și a început de la revoluționarea tăcută a infrastructurilor. Desigur, în toți acești ani, nu a-ncetat lupta de clasă, care continuă încă. Așa se explică, de fapt, aspectul exterior al acestei reacțiuni revoluționare, aspect ce se prezintă în formele tradiționale ale dreptei fasciste și clerico-liberale. În timp ce reacțiunea primară distruge în mod revoluționar (față de sine însăși) toate vechile instituții sociale - familia, cultura, limba, Biserica -, reacțiunea secundară (de care se folosește temporar cea dintâi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tăcută a infrastructurilor. Desigur, în toți acești ani, nu a-ncetat lupta de clasă, care continuă încă. Așa se explică, de fapt, aspectul exterior al acestei reacțiuni revoluționare, aspect ce se prezintă în formele tradiționale ale dreptei fasciste și clerico-liberale. În timp ce reacțiunea primară distruge în mod revoluționar (față de sine însăși) toate vechile instituții sociale - familia, cultura, limba, Biserica -, reacțiunea secundară (de care se folosește temporar cea dintâi, pentru a se putea înfăptui la adăpostul luptei directe de clasă) urmărește să apere aceste
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se explică, de fapt, aspectul exterior al acestei reacțiuni revoluționare, aspect ce se prezintă în formele tradiționale ale dreptei fasciste și clerico-liberale. În timp ce reacțiunea primară distruge în mod revoluționar (față de sine însăși) toate vechile instituții sociale - familia, cultura, limba, Biserica -, reacțiunea secundară (de care se folosește temporar cea dintâi, pentru a se putea înfăptui la adăpostul luptei directe de clasă) urmărește să apere aceste instituții de atacurile muncitorilor și ale intelectualilor. Așa se explică faptul că acești ani sunt caracterizați printr-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să renască din propria-i cenușă lumea explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a nu vedea (sau poate chiar nu văd) care este adevărata, noua reacțiune; și, astfel, toți luptă împotriva vechii reacțiuni, ce reprezintă numai o mască. Subiectele de italiană concepute pentru ultimele examene de bacalaureat sunt un bun exemplu al falsei dileme și al falsului conflict despre care vorbeam. Evident, din partea autorităților a existat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a nu vedea (sau poate chiar nu văd) care este adevărata, noua reacțiune; și, astfel, toți luptă împotriva vechii reacțiuni, ce reprezintă numai o mască. Subiectele de italiană concepute pentru ultimele examene de bacalaureat sunt un bun exemplu al falsei dileme și al falsului conflict despre care vorbeam. Evident, din partea autorităților a existat înainte de toate o colaborare tacită: dreapta tradiționalistă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
model ce sunt, pentru a-și însuși realizările părinților. Ori poate că s-au grăbit să aducă elogii vieții interioare. În acest caz, este inutil să mai discutăm: în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și elevi este aceeași: cea pe care noua putere, în reacțiunea sa revoluționară, o îngăduie vechilor obișnuințe. Elevii care au dezvoltat (în mod conformist sau polemic) aceste subiecte sunt frații mai mici ai celor care s-au revoltat în ’68. Ar fi greșit să credem că ei au fost reduși la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mod conformist sau polemic) aceste subiecte sunt frații mai mici ai celor care s-au revoltat în ’68. Ar fi greșit să credem că ei au fost reduși la tăcere și la o stare de pasivitate de către un tip de reacțiune de tip vechi, și anume aceea care (după cum demonstrează subiectele examinate mai sus) este preferată de autoritățile școlare. Tăcerea și pasivitatea lor au în majoritatea cazurilor aparențele unei cumplite nevroze euforice, care îi face să accepte fără o minimă rezistență
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
informații, și „Terra de sus” (1866). Versurile, cu nimic relevabile, i-au apărut în „Steaua Dunării”, „Ateneul român” în „Lumina” lui B. P. Hasdeu și în volumul Din versurile lui I. V. Adrian (1871). În paginile „Bondarului”, A. combate vehement „reacțiunea”, adică pe cei ce în țară sau în afara granițelor ei se opuneau procesului de consolidare a Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „Ultimă oră”, „La Roumanie nouvelle”, „Le Moment”, „Contimporanul”, „Viața literară” ș.a. Se afirma că unul dintre fruntașii tinerei generații, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu. Împreună cu Petru Comarnescu și Constantin Noica, editează, în 1929-1930, „Acțiune și reacțiune”, publicație de orientare democratică și raționalista, cu accente polemice îndreptate împotriva exagerărilor ultranaționaliste și ortodoxiste manifestate în mișcarea gândirista. În 1931 îi apare românul Cavalerii verticali, scris împreună cu Alexandru Bilciurescu. În același an își deschide un birou de avocatură și
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
și estetică: „Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de posomorâtă copilărie - neliniștește și incită la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum existența unui tip de intelectual autohton, manifestarea unor „direcții noi de intelectualitate pură”, practicarea ortodoxiei, opusă tendinței de integrare europeană, intelectualismul ca
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
scria: „Acesta era țelul pe care și-l hotărâse Diamandy: încurajarea elementelor democratice, ca Vazsony, Nagyatadi, Varjassy, care doreau nu atât o unire, cât stabilirea unui regim, care să trăiască în bună înțelegere cu România și să înlăture tendințele de reacțiune ale aristocrației, atât de puternice acum, după prăbușirea regimului comunist. Ideile de unire par a fi fost răspândite de Ioan Erdely, care reprezenta la comandamentul armatei din Budapesta Consiliul Dirigent din Sibiu, fără o legătură directă cu guvernul din București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
etapelor. Constantin Kirițescu va explica, la scurt timp după terminarea războiului, existența celor două curente. Reprezentanții curentului germanofil argumentau astfel: „Noi n-avem nici un interes ca rușii să iasă învingători; ar fi triumful autocratismului, al obscurantismului, al celei mai periculoase reacțiuni. Rusia învingătoare va fi stăpână pe Bosfor și Dardanele, ceea ce ar însemna robia • Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 27 și urm. • Pierre Renouvin, La crise européene et la première guerre mondiale, Paris, 1962, p. 414 și urm
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
limba română s-au lovit de refuzul autorităților. „În fruntea Instrucțiunii publice din Rusia stă de trei ani d. Leon Aristide Casso, mare proprietar basarabean, greco-român, cumnatul d-lui A.N. Crupenski, dar și vrăjmașul acestuia. O asemenea perioadă de reacțiune ca «sub Casso» n-a viețuit-o niciodată școala din Rusia, iar Casso face totul în cea mai deplină armonie cu ideile lui Purișchevici. În răstimpul acestor trei ani nu s-a manifestat nici o mișcare din partea Ministerului de Instrucție sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lichide - 2007). Sanda Cordoș, absolventă a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română-latină (absolvită 1988); doctorat În studii filologice (2000). Actualmente este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Autoare a cărților: Literatura Între revoluție și reacțiune. Problema crizei În literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999; ediția a II-a adăugită, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie, antologie de texte comentată, dosar de receptare critică (Editura Aula, Brașov, 2001); În lumea nouă, Editura Dacia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din Cluj (1927-1932). Profesează avocatura la Ocna Mureșului, Huedin și Cluj. Debutează cu versuri în revista liceului din Aiud, „Ghionoaia”, și editorial cu volumul În țara toamnei (1929). A colaborat la „Fire de tort” (Turda), „Unirea” (Blaj), „Patria” (Cluj), „Tribuna”, „Reacțiunea literară” (București). Debutul lui G., remarcat și de G. Călinescu în „Viața literară”, a însemnat doar un exercițiu de digitație pentru cel care, peste aproape patru decenii, își va schimba și stilul, și maniera, dar mai ales tonul. După o
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
1922) și apoi intern (din 1953), iar din 1968 ca profesor la Universitatea din Bratislava. Traducerile sale din literatura română, receptate atent în mediul literar slovac, au selectat din scrierile lui I.L. Caragiale (Momente și schițe, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută), Mihail Sadoveanu (Povestiri. Hanu Ancuței) și Zaharia Stancu (Desculț), având parte de o primire „foarte favorabilă, elogioasă” (Libusa Vajdová). În schimb, traducerea din Amintiri din copilărie de Ion Creangă nu a convins cititorul slovac că se
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
bucureștene și recenzează acid câteva cărți (Aphorismes du coeur de Lelia Georgesco, A New Catechism de Leclerc de Pulligny), cel mai dur tratament aplicându-l Istoriei lui Ștefan cel Mare de N. Iorga, „scrisă greoi și încurcat” în ciuda „erudițiunii”, vădind „reacțiuni retrograde, bizarerii, capricii” și, prin urmare, condamnată la refuzul publicului de a o citi. Cu anunțul că numărul 6 al revistei va ieși după lunile de vilegiatură, L. d. își încheie, de fapt, apariția. G.O.
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
ridică obstacole sunt căutate de psihologi, în parte, în teoria atribuirii eronate a excitabilității: amestecul continuu al părinților creează o stare de confuzie și excitabilitate mentală care este atribuită (greșit) „îndrăgostirii”. Mai consistentă este explicația prin teoria frustrării și a reacțiunii, care arată că există o relație directă între opreliștile care se pun în fața unei acțiuni și dorința individului de a realiza acea acțiune (mecanismul „fructului oprit”). În același areal explicativ se înscrie și fenomenul pe care îl putem numi „jocul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și Starea teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră teatrală un lux?, precum și pledoariile pentru câteva producții dramatice „vrednice de jucat”, printre acestea figurând Conul Leonida față cu reacțiunea și Năpasta de I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui Richard Wagner, se analizează activitatea de compozitor și dirijor a lui Gh. Dima. Neobositul Horia Petra-Petrescu mai publică textul
REVISTA TEATRALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
corp În mișcare rămâne În mișcare uniformă În linie dreapta dacă nu suferă acțiunea unei forțe; accelerația unui corp este direct proporțională cu forța aplicată și În direcția În care forța acționează și pentru fiecare forță există o forță de reacțiune egală și În direcție opusă 24. Cele trei legi ale materiei și mișcării ale lui Newton au fost primite cu entuziasm de către Învățați, aproape imediat după ce au fost publicate și modelul său matematic a fost repede predat studenților din toată
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puteri de a obține hegemonia asupra altora - Imperiul Spaniol, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Burbonilor și cele Napoleoniene, al Treilea Reich german și Uniunea Sovietică ne vin toate În minte. Fiecare dintre aceste Încercări a dus În mod invariabil la mișcări de reacțiune, În forma alianțelor cu alte state, pentru a contesta hegemonia. Pacea de la Westphalia din 1648, pe care am discutat-o pe scurt În capitoulul 7, a limitat puterea Imperiului Hapsburgic, iar apoi, Congresul de la Viena a impus un echilibru de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]