2,120 matches
-
bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și a unei părți din elita intelectuală, de sub tutela dogmatismului bisericesc. Prin punctele de vedere exprimate în Introducere la logica lui Aristotel și în Comentarii la Metafizică, Theofil
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Confruntarea celor două puncte de vedere este revelatoare în funcție de percepția subiectului și a faptului că bătrânețea este percepută pozitiv sau, dimpotrivă negativ. Când cel ce visează sau personajele din vis sunt mai tinere decât în realitate, este vorba despre o reactualizare a unei situații mai vechi și de evidențierea unei atitudini regresive și imature. Această situație a trezit vechi temeri sau vechi dorințe ori l-a readus la un mod de comportare anterior, adesea copilăresc. În toate cazurile, explicația trebuie căutată
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celui care visează. O altă semnificație se referă la ezitările persoanei, întrucât mișcarea balansoarului sau a balansierului exprimă oscilațiile și tergiversările interioare. În sfârșit, balansoarul poate confirma natura regresivă a elementelor onirice, deoarece este legat de copilărie. Ca atare, indică reactualizarea unei situații mai vechi, poate chiar o întoarcere la primii ani ai vieții. Minge, balon Deși este un element ludic sau sportiv, în expresiile populare, ca și în inconștientul colectiv mingea este asociată cu puterea, cu decizia, cu alegerea și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fi gelos în vis, ca și în realitate, indică o lipsă de încredere în ceilalți, dar și în sine. Sentimentul dezvăluie sentimentele paranoice ale celui ce visează, care se teme să nu fie înșelat sau trădat. Echivalează adesea cu o reactualizare a rivalităților între frați sau a nedreptăților din copilărie. Bucurie, râs, zâmbet Bucuria este adesea semnul unei eliberări profunde. Zâmbetul și râsul însoțesc evenimentele fericite, dar țin mai ales de o dispoziție interioară bună, de o stare de spirit pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
însuși, adăugând elemente de conținut peste conținutul propriu-zis. Cultura ar însemna, atunci, și procesul de transmisie prin care omenirea „își continuă viața prin alte mijloace decât viața” (Stiegler, 1994), prin diverse sisteme de captare a semnificațiilor, de conservare și de reactualizare. Suportul mediatic funcționează asemenea unor „proteze tehnice” (Merzeau, 2002), care prelungesc funcțiile facultăților strict omenești, adăugând programului genetic individual sau memoriei sociale noi deprinderi cerute de noile ipostaze de intermediere. Structurile tehnice actuale accentuează anumite fațete ale cunoașterii, restructurând înseși
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Maria Magdalena s-a transformat În simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și În sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, În care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât În Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt În exclusivitate femei. De altfel, În ultima parte a studiului ne vom ocupa și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sfârșitul Întâlnirii a faptului de „a-fi-fost-Împreună”, și despărțirea celor doi. La aceste trei etape temporale ale actului de prezentificare, trebuie să mai adăugăm o a patra, reprezentată prin Întoarcere. Întoarcerea este o revenire În prezent din trecut, un act de reactualizare sau de reprezentificare. El reprezintă nevoia mea de celălalt, manifestată prin nostalgie, prin dor. Prezența, ca fapt de „a-fi-Împreună-cu-celălalt” sau de „a-fi-În”, este o experiență psihomorală pentru Persoană. Prezența, ca fapt de a fi, presupune și o anumită valorizare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin despărțirea de Rău, o Întoarcere către Bine. Ori, acesta este atât un efort sufletesc, cât și o aspirație morală. Regretul este Întotdeauna un efort de restaurare a Eului. Regretul Înseamnă suferință, o suferință psihomorală care Închide persoana, este suferința reactualizării unui trecut care, prin persistența sa, exercită o presiune permanentă În sfera conștiinței persoanei. În sensul acesta, regretul trebuie considerat o veritabilă experiență a Întoarcerii către trecut, care include două stări sufletești și morale: durerea și suferința. Să Încercăm să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale: durerea și suferința. Să Încercăm să vedem care este raportul dintre regret și durerea, și suferința, care-l Însoțesc. Răul comis este perceput și trăit de persoană ca vinovăție, ca o stare sufletească complexă care apasă permanent individul. Orice reactualizare a vinovăției este Însoțită de resentimente față de actele comise În trecut și față de propria sa persoană, În prezent. Persoana se simte, se recunoaște În planul conștiinței sale ca fiind vinovată și dorește să se desprindă de această vinovăție. Resentimentul pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
motivațiile, trăirile deținutelor, atitudinea lor postact față de fapta comisă, față de ele însele și lume în general. A întreba intervievatele despre istoria vieții lor și despre omorul în sine înseamnă a le provoca o introspecție cu consecințe dureroase în aria intimității. Reactualizarea și relatarea verbală despre experiențele traumatice au un conținut emoțional pentru intervievate, generând retrăirea terorii și a rușinii. A fi acceptat ca partener de discuție de către acestea cere o relație de încredere care trebuie construită anterior interviului ca atare. Această
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Manolescu (titular, între 1984 și 1990, al unei excelente rubrici, „Aperto libro”) sau de Eugen Simion, care comentează, de exemplu, poezia lui Gellu Naum (8, 9/1983) și a lui Mircea Dinescu (1, 2/1984). Cealaltă intenție a revistei, de reactualizare critică a moștenirii literare, este demonstrată de numerele omagiale consacrate clasicilor, de evocarea sistematică a unor scriitori din prima jumătate a veacului al XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
întâlnirii din 5 decembrie 2001 cu toți agenții implicați. Ea include o serie de strategii și programe de acțiune în vederea reformării sistemului sanitar: - strategia națională privind reforma în spitale; - strategia privind politica în domeniul medicamentului și materialelor sanitare (este o reactualizare a programului PHARE al Uniunii Europene RO 97122003 privind politica națională a medicamentului în România, definitivată la sfârșitul anului 2000); - strategia privind îmbunătățirea sistemului de finanțare în sănătate; - strategia privind sănătatea femeii, copilului și familiei pentru perioada 2002-2006 (prioritare în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
economie realizat față de cel prognozat, CNPAS, de comun acord cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale și cu Ministerul Finanțelor, va recalcula valoarea punctului de pensie pe baza unei noi prognoze a salariului mediu brut lunar pe economie. SECȚIUNEA a 7-a. Reactualizarea pensiilor Art. 81. - După aprobarea legii bugetului asigurărilor sociale de stat pensiile aflate în plată se reactualizează în funcție de valoarea stabilită a punctului de pensie. SECȚIUNEA a 8-a. Stabilirea și plata pensiilor Art. 82. - (1) Pensia se acordă la cererea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Distingem încă de la început o deosebire esențială între aceste două calități ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și care pusese capăt Haosului prin victoria finală a zeului. Marduk făurise Cosmosul din trupul ciopârțit al lui Tiamat, iar pe om din sângele demonului Kingu, principalul aliat al lui Tiamat. Că această comemorare a Creației este într-adevăr o reactualizare a actului cosmogonic ne-o dovedesc atât ritualurile, cât și formulele rostite în cursul ceremoniei. Lupta dintre Tiamat și Marduk era redată printr-o confruntare între două grupuri de personaje; regăsim același ceremonial la hitiți, tot în cadrul scenariului dramatic prilejuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu pe Tiamat și să-i grăbească sfîrșitul!", striga conducătorul ceremonialului. Lupta, victoria și Creația aveau loc chiar în această clipă, hic et nunc. Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea Timpului de la începuturile sale, adică refacerea Timpului primordial, a Timpului "pur", cel care exista în momentul Creației. Anul Nou era așadar un prilej pentru "curățirea" de păcate și alungarea demonilor sau măcar a unui țap
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiind Timpul originii, clipa desăvârșită în care s-a făurit o realitate și în care această realitate s-a manifestat pe deplin, pentru prima oară, omul se va strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud tempus al primei epifanii a unei realități se bazează toate calendarele sacre: sărbătoarea nu este "comemorarea" unui eveniment mitic (și deci religios), ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud tempus al primei epifanii a unei realități se bazează toate calendarele sacre: sărbătoarea nu este "comemorarea" unui eveniment mitic (și deci religios), ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a apărut realitatea cea mai cuprinzătoare, adică Lumea. Cum am putut vedea în capitolul precedent, cosmogonia slujește așadar drept model exemplar pentru orice "creație", orice fel de "facere". Din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul desfășurării lor: biologic, psihologic, spiritual. Deoarece recitarea rituală a mitului cosmogonic implică reactualizarea acestui eveniment primordial, cel pentru care este recitat mitul este proiectat în chip magic la "începuturile Lumii" și devine contemporan cu cosmogonia. Acesta se întoarce la Timpul originii, în scopul terapeutic de a-și relua existența de la capăt, de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acest motiv, omul se străduiește să-l reactualizeze periodic, cu ajutorul unor ritualuri adecvate. Însă "prima manifestare" a unei realități echivalează cu crearea sa de către Ființe divine sau semi-divine: regăsirea Timpului originii implică așadar repetarea rituală a actului creator al zeilor. Reactualizarea periodică a actelor creatoare înfăptuite de către Ființele divine in illo tempore alcătuiește calendarul sacru, totalitatea sărbătorilor. O sărbătoare se desfășoară întotdeauna în Timpul originii. Și tocmai regăsirea acestui Timp originar, sacru, deosebește comportamentul uman din timpul sărbătorii de cel de dinainte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce face omul are un model transuman; chiar și în afara Timpului "festiv", gesturile sale urmează modelele exemplare hotărâte de zei și de Strămoșii mitici. Această imitație poate însă deveni din ce în ce mai puțin corectă; modelul riscă să fie deformat sau chiar uitat. Reactualizările periodice ale gesturilor divine, sărbătorile religioase au drept scop să-i învețe pe oameni modelele sacre. Repararea rituală a bărcilor sau cultivarea rituală a plantelor (yam, de pildă) nu mai seamănă cu aceleași munci desfășurate în afara perioadelor sacre. Ele sânt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pomenite în formulele magice ale indienilor karuk."12 Această repetare fidelă a modelelor divine are un dublu rezultat: pe de o parte, imitîndu-i pe zei, omul se menține în sacru și, prin urmare, în realitate; pe de altă parte, datorită reactualizării neîntrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificată. Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menținerea sfințeniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine să amintim aici că omul religios își asumă o umanitate al cărei model este transuman, transcendent. El nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe de o parte, imitîndu-i pe zei, omul se menține în sacru și, prin urmare, în realitate; pe de altă parte, datorită reactualizării neîntrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificată. Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menținerea sfințeniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine să amintim aici că omul religios își asumă o umanitate al cărei model este transuman, transcendent. El nu se recunoaște ca fiind cu adevărat om decât în măsura în care imită zeii, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici. Altfel spus, omul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este chiar folosit ca mijloc ritual de vindecare. Devenind din nou, în chip simbolic, contemporan cu Creația, omul se întoarce la preaplinul primordial. Bolnavul se vindecă pentru că ia viața de la capăt, cu o încărcătură de energie intactă. Sărbătoarea religioasă este reactualizarea unui eveniment primordial, a unei "întîmplări sacre", ai cărei actori sânt zeii sau Ființele semidivine. Or, "întîmplarea sacră" este povestită în mituri. Prin urmare, cei ce iau parte la sărbătoare devin contemporani cu zeii și cu Ființele semidivine, trăind în Timpul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este altceva decât acea "eternă reîntoarcere" a unui număr limitat de gesturi divine, iar acest lucru este valabil nu doar în religiile primitive, ci în toate celelalte religii, deoarece calendarul sărbătorilor reprezintă o întoarcere periodică a acelorași stări primordiale, deci reactualizarea aceluiași Timp sacru. Reactualizarea acelorași întîmplări mitice este speranța cea mai mare a omului religios, care-și regăsește cu fiecare reactualizare șansa de a-și schimba existența, de a o face asemănătoare modelului divin. Eterna repetare a gesturilor exemplare și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]