436 matches
-
străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În siguranță În partea ariană. Nimeni și nimic nu va mai emana mirosuri urâte. Cuvântul „suferință“ va suna În urechile lor cam În felul În care sună Într-ale noastre „alchimie“. Se luă din nou curentul. Dar după două minute reveni. Probabil că cineva Încearcă să-mi amintească să merg la bancă și să plătesc factura, altfel au să-mi taie curentul și am să fiu lăsat În Întuneric. Și datoria de la băcănie a crescut. Oare i-am plătit ieri doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mângâia afară de Dumnezeu, cu adevărat Dumnezeu te va consola.“ Domnul Sammler nu putea spune că literalmente credea ce citește. Putea, totuși, spune că nu simțea nici o pornire să citească altceva. Pe gazon În fața casei pe jumătate din lemn pământul era reavăn, iarba era Înmiresmată. Sau poate solul În sine mirosea atât de proaspăt? În aerul limpezit, purificat de lună, o văzu pe Shula cum vine, În căutarea lui. — De ce nu ești În pat? — Mă duc acum. Îi dădu chiar cerga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă vuietul abia auzit al celor mai drepți arbori ai pământului. Respiră aerul curat, mirosind a rășină și a pământ reavăn. Era, pentru prima oară după foarte mult timp, singur. Asta Îi amintea de copilărie, când hălăduia prin codrii de pe valea Trotușului. Dar nici atunci nu era singur, căci părintele său, voievodul Bogdan, nu Îngăduia. Poate că fusese singur În tinerețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunsese la Palat, Margaret fusese copleșită la vederea porticului impozant, a coloanelor albe, mai groase decât trunchiurile de copaci, a marilor lămpi de sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu un iz de grăsime de gătit. Rezulta o aromă asiatică tipică, iute, dar nu neplăcută. O copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
da seama cât de serios... Fu întrerupt de un bărbat în uniformă. ― Mașina că așteaptă, domnule Prescott. Transportul pentru Venus pleacă peste 30 de minute. ― Sunt al dumneavoastră, generale. Se întoarse și-l urmă pe ofițer. După numai câțiva pași reveni și zise: ― Într-un anume sens, suntem și noi curioși să-l vedem pe acest Gosseyn III. Cum probabil că bănuiești deja, nu cred că-ți dezvălui un mare secret spunându-ți că-l vom ucide și, din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o vigurozitate extremă, rodea un car de fructe care nu-mi foloseau, fiind adesea nevoit să mă rog de vecini să mi le primească măcar ca hrană pentru porci. În această situație, am scos zarzărul cu pricina, plantând în pământul reavăn unul din cireșii aduși, iar pe celălalt l-am plantat spre extremitatea vestică a grădinii. Țin minte cu exactitate data plantării în ziua de 4 aprilie 1974, fiindcă, după ce am venit de la piață, i-am amintit soției despre peripețiile mele
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva, îi răspunse Mma Ramotswe. Sau, mai curând, ca să ajut pe cineva să dea de altcineva. — Vorbești în șarade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de‐osândă și durere. Să‐ și rostuiască prin sudoarea frunții pâinea, Din răsărit apus să stăpânească lumea. A plâns și a căzut pe jos, de zeci de ori, Pân ′ a deprins ca să se cațere de nori. și țărnă din pământul reavăn a mâncat Pân ′ dreptul de‐a trăi pe lume‐a câștigat. școala, i‐a fost pădurea și boabele de grâu; Cântarea după păsări și apa din pârâu. Ea se ruga la soare, la ploaie, ca la zei, Iar vaca, boii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte în jurul lui. „Anul trecut, tot așa în răsărit de toamnă, am dus-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și nu s-a mai întors. N-am mai văzut-o, vă dați seama ce tragedie a fost pe capul meu! Își suflă nasul, smiorcăindu-se. Batista o ținea pitită undeva în spatele jachetei. - Deci - continuă bătrâna, după ce-și mai reveni -, mama s-a sacrificat. Cu voia superioarei, bunînțeles, sora Josefa. Ați înțeles acum? Pe mama n-a mai văzut-o nimeni de atunci. Nici mormântul nu ni l-au mai arătat, să o îngropăm și noi creștinește. Am întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te asigur, așa obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai și că la fel vei țipa și tu, cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai sentimentul că se poate prăbuși În orice clipă peste tine. Cuvântul ăsta s-a pierdut la un moment dat În aglomerația de cuvinte noi, care se zbăteau să iasă la suprafață, cum ies viermișorii pe o brazdă de pământ reavăn. Când a văzut că sunt atât de multe și diferite, l-a cuprins Întâi panica, apoi dorința de-a le așeza, născocindu-le tot felul de Împerecheri. Era fascinant, dar totodată foarte periculos. Se putea răni cu ele, putea deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumina de ziuă ,când tractorul ieșea din sat. Până se ajungea la tarlaua cu pricina, se lumina de-a binelea. Tare minunate mai erau diminețile; adia un vânt molatec, aerul proaspăt Îți invada plămânii, dar mai ales roua și pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo unde s-ar fi aflat mijlocul cercului era o adâncitură în pământul reavăn, nu mai lată ca pieptul unui om. Ce s-o fi întâmplat aici? întrebă Cristian Toma apropiindu-se de locul acela. N-am mai văzut așa ceva și pot să jur că răsalaltăieri nu era aici. De fapt, spuse el lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]