812 matches
-
felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile prin care poate fi gonit. Aplicând apoi soluția magică (recitarea unor texte sacre, arătarea unor obiecte magice, fumigațiile și alte produse vindecătoare, cântece și dansuri), exorcistul gonește spiritul malefic. Vindecarea este strâns legată de riturile de purificare. Atât vindecătorul, cât și bolnavul și comunitatea trebuie să se elibereze sau să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferitele forme de penitență: abținerea de la consumarea anumitor alimente (intervale de post), renunțarea la relațiile sexuale, interdicții privind efectuarea unor activități curente și, la limită, diverse forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În acțiuni obișnuite (Îngurgitarea unor substanțe, recitarea unor formule magice, cântece sau dansuri) sau În forme ieșite din comun, care implică tehnici magice complexe, aflate În stăpânirea unor specialiști ai controlării puterilor oculte. Spre exemplu, În cultura folclorică românească, vindecarea se realizează cel mai adesea printr-o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și să le oferiți ca daruri celor ce au nevoie de ele. Dar, atunci când apar, trebuie să faceți un gest de recunoștință și apreciere față de univers, cum ar fi o ușoară înclinare a capului, o rugăciune de mulțumire șoptită sau recitarea silabei sacre (mantra) adecvate. Astfel de gesturi întăresc legătura în dezvoltare dintre spiritul individual al unei persoane și spiritul primordial al universului și ajută la a împiedicarea orgoliului personal să își revendice meritele sau profitul de pe urma acestor puteri. Devieri și
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
asupra unei haine deschise la culoare, întinsă pe genunchi, acul ei sclipea (nu știu de ce, în amintirile mele, Charlotte se îndeletnicea întotdeauna cu cârpitul unui guler de dantelă)... I-am auzit vocea. Nu era un cântec, ci mai degrabă o recitare lentă, un murmur melodios, întretăiat de pauze, ritmat de șuvoiul gândurilor mute. Da, era un cântec pe jumătate fredonat, pe jumătate rostit. În toropeala încinsă a serii, notele lui dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre coins du lit, Un bouquet de pervenches...1 „Da, tocmai, miorlăiala asta franțuzească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a acelor anapestice, dactilice și oarecumva a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai folositor pentru declamațiune de versuri decât tocmai tratarea artistică a cestor din urmă. Va rămânea totdeuna un defect mare când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndoială că ritmul versului, pentra că ne transpune într-o dispozițiune 407r mai naltă, produce și el, deși fără s-o știm, un tempo mai încet, drept ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea într-un ton nenatural și târâit. Cine va lua seama bine va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fundamental, prin care numai putem reda spiritul romantic în toate direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-a unui exametru tratat mai liber, atuncea am cam
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbată. Odată restaurat acest principiu al mentalității mitice, l-am aplicat - de data aceasta printr-un demers centrifug - diferitelor creații mito-folclorice românești. Am observat că bună parte dintre legende, colinde, balade, descântece (prin recitarea lor) și ceremonii, ritualuri, gesturi magice (prin practicarea lor) au ca ultim scop menținerea sau restabilirea „rânduielii lumii”. „Citite” fiind cu ajutorul acestei „grile”, motivele mitice și practicile rituale s-au dovedit a fi mai ușor descifrabile, au căpătat sens aspecte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei, l-a legat” (Enuma Eliș, IV, 100-120 ; cf. 1, pp. 34-35). În textele sacre iraniene (Avesta), ca și în comentariile târzii ale acestora (Datastan i D¹nik și Bundahisn) este relatat felul în care Ormazd îl învinge pe Ahriman prin recitarea Ahuvar, „prin care a fost revelată creația și sfârșitul creației”. În urma acestui tratament, Ahriman (ca și întreaga sa armată de demoni) devine „neputincios”, „năuc”, „fără cunoștință”, fiind lăsat „paralizat pe o perioadă de trei mii de ani” (Bundahisn, I ; cf.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folosire a plantei. Toate trăsăturile caracteristice ale acestui scenariu - așa cum au fost degajate de Mircea Eliade - se regăsesc în studiul etnobotanic al lui Simeon Fl. Marian : circumambulațiunea și nuditatea rituale, mimarea actului sexual, aducerea ofrandelor specifice (făină, miere, băutură alcoolică), recitarea invocațiilor și a formulelor magice, diferite condiționări magice de loc, timp, îmbrăcă minte, comporta ment, gestică etc., considerarea mătrăgunei ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teoria insolitării a lui Șklovski și conceptul de skaz dezvoltat în primul rînd de către teoria literară rusă. Skaz în acest sens înseamnă o formă de perspectivă narativă, îndeosebi în narațiunea la persoana întîi, care e stilizată după forma orală a recitării. O analiză completă a acestui concept a fost realizată de către Boris Eichenbaum și Irwin R. Titunik 24. Teoria insolitării a lui Șklovski este, de asemenea, o teorie a punctului de vedere, în măsura în care se referă la modurile perspectivale ale înstrăinării. Definiția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de texte tipărite poate hrăni o întreagă cultură orală prin lectura cu voce tare a textului pentru cei care nu citesc, prin lectura în familie sau la cafenea etc. Sancho a continuat să-și confrunte divagațiile orale cu citările și recitările livrești ale lui Don Quijote, așa cum frații predicatori au continuat să predice, confesorii să practice confesiuni de la gură la ureche, cumetrele să bîrfească, curtezanii să șușotească, actorii să-și prezinte tiradele, avocații pledoariile, profesorii cursurile și povestitorii poveștile. Manuscrisele circulau încă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
persoanei în cauză . Poate că “pseudonimul literar” e o fațetă a acestui obicei. </footnote> sau rugăciune ce asigură rezonanța, deci “întărirea semnalului” (, citat de ), lucru ce se poate obține mai eficient prin cuplarea mai multor tehnici; de exemplu, arată că recitarea mantrelor este însoțită întotdeauna de concentrarea asupra imaginii unei zeități, precum și de adoptarea unei anumite pósturi corporale (mudras). În acest sens, trebuie să subliniem că ritualul religios, creștin de exemplu are, atunci când este corect îndeplinit, efecte specifice în planele subtile
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
câte două la sfarsitul versetelor și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe vocală lungă a formelor de tip fă‘l, fă‘"l, sau fă‘‘ól. Sunt vestitele „nume frumoase” (al-’asm"’ al-≤usn"), a căror memorare, recitare, meditare constituie practici de pietate privilegiate în rândul credincioșilor musulmani. Un ≤adÖ celebru spune: „Dumnezeu are nouăzeci și nouă de nume - o sută fără unu - și oricine le memorează 5 va intra în paradis”. Acest ≤adÖ, raportat, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care a inclus aceste nume. În tabelul nostru, ele poartă mențiunea „doar în liste”. De asemenea, am constatat că același traducător optează pentru o anumită soluție când traduce textul, dar când alcătuiește lista soluția poate fi uneori diferită, întrucât, la recitarea listei, percepția populară cu privire la semnificații poate fi diferită. Am semnalat soluțiile din lista cu asterisc. În tabelul cu numele divine veterotestamentare, am introdus o coloană cu traducerea Septuagintei, având în vedere că majoritatea traducerilor românești au pornit de la ea. În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asupra celui de studiere practicat de elevi sau studenți. Așa, de exemplu, dacă la examen un profesor va cere elevilor sau studenților săi să citeze pasaje din manuale, aceștia vor Învăța ca atare, recurgând În cursul anilor de studiu la recitarea pasajelor; dacă un alt profesor va pune accentul pe soluționarea de probleme, atunci elevii/studenții săi vor aplica În practică o Învățare prin rezolvarea de probleme.Aceeași observație se poate face și În legătură cu sistemul de verificare curentă a cunoștințelor În cadrul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
privilegia, în faza incipientă a formării, muzica și gimnastica (al căror rol constă în potențarea perceperii frumosului din perspectiva armoniei). În fapt, spune el, educația muzicală începe devreme de tot - cu poveștile copilăriei, care constau în nararea (mai precis, în recitarea) marilor eposuri (deja) clasice ale lui Hesiod și Homer. Problema care se pune aici este următoarea: ce fel de atitudine inspiră copiilor aceste mituri? Or, sunt de observat două lucruri: mai întâi atenția copilului riscă să fie distrasă (și - finalmente
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
14. O comunitate care face din povestire cheia tuturor competențelor nu are nevoie, contrar oricărei așteptări, să își amintească prea clar de trecutul său15. Ea se regăsește nu numai în semnificația mitului pe care îl narează ci și în actul recitării acestuia 16. Faptul relatat pare că aparține timpului trecut, dar în realitate el este întotdeauna contemporan cu actul povestirii 17. Altfel spus, ne confruntăm cu o utilizare mai degrabă retorică și mai puțin mitologică 18 a fabulei scientiste. O disciplină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar dacă veți ridica volumul vocii când veți rosti „Moise”, ei vă vor corecta spunând că este vorba de Noe, și nu de Moise, întrucât le-ați îndreptat atenția în acest sens. 5. Un alt exercițiu la paralimbaj este intitulat recitarea alfabetului (reprezintă o adaptare după Joel și Lois Davitz); acest exercițiu presupune alcătuirea unei liste cu următoarele emoții: bucurie, supărare, furie, gelozie/suspiciune, frică, iubire, nervozitate, mândrie, satisfacție, simpatie. După alcătuirea listei se va alege un partener; acesta va închide
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
redus, exprimare greoaie, răspunde numai la Întrebări sau comenzi verbale; timpul de reacție moderat; În vorbirea reflectată nu există distorsiuni ale sunetelor, apar doar rare inversiuni sau omisiuni; vorbirea independentă este calmă, corectă, clară, afectuoasă, cu rare inflexiuni ale timbrului; recitarea este fără intonație; prezintă tulburări de scris-citit (dislexo-disgrafie): citire - ritm foarte lent, cu multe greșeli datorită nerecunoașterii literelor, nu reușește să Înțeleagă semnificația celor citite; scriere - copierea și transcrierea se realizează cu dificultate, Într-un ritm lent, după dictare reușește
EDUCAȚIA INTEGRATĂ – STUDIU DE CAZ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria BOZ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2167]
-
Chiar în 1861 o echipă de diletanți prezintă comedia Iorgu de la Sadagura a lui Vasile Alecsandri, iar în 1874, pentru a răspunde interesului față de reprezentațiile teatrale, se constituie o societate cu acest profil, numită Thalia Română. Seratele „declamatorico-muzicale” ofereau ocazia recitării din poeziile lui Andrei Mureșanu (Deșteaptă-te, române, O privire din Carpați, Glasul unui român), Vasile Alecsandri (Către români, Cântecul gintei latine, Santinela română), Iosif Vulcan, Dimitrie Bolintineanu ș. a. Din 1867 va funcționa și o orchestră, iar din 1873 un
SOCIETATEA LITERARA „SAMUIL VULCAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
zilei naționale a României. Programul oficial anunța desfășurarea festivităților În gradina Primăriei din Piatra-Neamț, unde alături de elevii și institutorii școlilor primare urbane erau invitate să participe autoritățile și cetățenii urbei. Manifestările se bazau În principal pe activitățile Întreprinse de elevi: recitări, interpretări corale, concursuri de tip tombolă și pe cuvântarea ocazională ținută pe această temă de către revizorul școlar, ca reprezentant de drept și delegat al corpului didactic. Discursul său expunea pe larg istoricul zilei de 10 Mai: urcarea pe tron a
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
ale acesteia. Ele sunt următoarele: a) memoria senzorio-motorie privind amintirile elementare ale senzațiilor și mișcărilor; b) memoria autistă raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita recitării” (P. Janet) implicând o ordine rațională și o concepție socială asupra timpului, inseparabilă de categoriile logice. Aspectele psihopatologice Tulburările de memorie așa cum sunt ele întâlnite în psihopatologie sunt cuprinse cu denumirea generală de „amnezie”. Acestea pot fi de mai multe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de cheflii, ci un ritual, probabil cu origini dionisiace. Petrecerea bahică era condusă de o căpetenie a symposionului, care se numea symposiarh. Symposiarhul era maestru de ceremonii care fixa: cantitatea de vin, tăria lui, felul petrecerii (care presupunea, în anexă, recitări, jocuri, cântece acompaniate de flaut, dansuri, glume, elogii) și, bineînțeles, lista nominală a participanților. Dar cea mai importantă funcție a symposiarhului era paideutică: el stabilea subiectele supuse dezbaterii și conducea discuțiile astfel încât acestea să nu se transforme în certuri stupide
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]