431 matches
-
în pretențiile sale de epuizare a obiectului artistic? Tot Ibrăileanu răspunde: „Salvarea criticului stă în tăria lui de a deveni cetitor“. Iar asta nu se traduce prin revenirea criticului la deprinderile copilăriei, la ipotetica (și imposibila, după Nabokov) lectură naivă. Recitirea, arta revenirii la aceleași capodopere (cu sentimentul că fiecare lectură descoperă o carte nouă) califică un „cetitor“ adevărat. Antonio Patraș propune o interpretare a Adelei pornind de la aceeași imagine a lecturii creatoare de sens. Astfel, romanul din 1933 pune în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
tradusă nu drept infirmitate psihologică, ci ca încercare de a prelungi la nesfârșit actul apropierii de femeia iubită, de a o cuceri la infinit, conservând astfel un mister mereu promis, dar niciodată revelat. Altfel spus, „Adela este o carte a recitirii îndrăgostite. Iar Emil Codrescu, omul unei singure «cărți»“. Infirmând cu autoritate tezele de influență mai mult sau mai puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar fi un fetișist, un dezamăgit schopenhauerian sau, Doamne ferește, un complexat oedipian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cărțile de azi destul de interesante? Aș spune că, dimpotrivă, noi nu mai sîntem destul de interesanți pentru ele. Viața modernă ne-a aplatizat, de fapt ne-a prostit, ca să spunem lucrurilor pe nume. Ne pomenim că nu ne mai interesează, la recitire, cărți pe care odată le-am iubit din tot sufletul. Că nu ne mai atinge nimic din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e viața, bate cu pumnul în ușă, face gălăgie și își cere drepturile țipând ca din gură de șarpe. Tocmai ca să evit să devin cumva o profesionistă a răsfoirii (vai!Ă, tocmai de aceea reiau adesea cărțile și văd în recitire o formă de prietenie matură și echilibrată, mult mai tandră decât prima lectură pripită, aventuroasă, colerică. E o prietenie împărtășită, aș spune, în timp ce întâia lectură a unei cărți poate fi un coup de foudre, dar tocmai de aceea e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
haine grele, atârnând cam halandala pe trupul puțind deja a hoit ambulant), înaintând la pas lejer în vreme, autorii, cărțile în care ți-ai fixat fericirea teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu urechile până la ceafă, cu ceafa până la noada curului etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
lui Vincennes susținea că dosarele lui Hudgens pe tema Badge of Honor lipseau În momentul morții lui Sid - fapt anormal, pentru că serialul era una din fixațiile lui Hudgens. Oamenii de la Badge of Honor aveau cu toții alibiuri pentru crimă, dar o recitire a dosarului de caz era cît se poate de justificată. Pe jumătate din acest labirint de cazuri scria clar șantaj. Linie spre o chestiune fără legătură - Dudley Smith Înnebunit să aresteze rapid pe cineva din Darktown. Linie spre un zvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și mai tîrziu, și destul de Îndrăzneț și de Întreprinzător pentru nu se sinchisi de propriul lui trecut. Avea de gînd să citeze din scrisorile tatălui său În roman, scrisori pe care deja le pusese discret la contribuție În cărțile precedente. Recitirea lor nu fusese ceva plăcut. Tatăl lui i se destăinuise, iar el nu-și amintea să fi răspuns cum se cuvine acelor mărturisiri, acelor lamentații, acelor confidențe. Scrisorile tatălui erau aproape toate bătute la mașină. Cu un an Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chiar și scrisoarea În care Încercam să analizez una dintre cărțile lui pe care nu izbutisem s-o citesc pînă la capăt, atît mă enervaseră și ea, și autorul. Scrisorile mele nu meritau poate să sfîrșească altundeva decît la coș. Recitirea lor m-ar fi deprimat. Aș fi fost pus În fața evidenței: nu reușisem să fac ce visam să fac, nu turnasem nici unul dintre acele filme mirobolante despre care Îi vorbeam tatei și pe care, În fundul sufletului, nu aveam nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a lăsat-o citirea volumului manuscris de poezii ale lui Malin ar Însemna, de bună seama, să mai adaug o durere la durere. Și totuși...Am lăsat anume să treacă mai multe luni de la Întâia lectură și acum, la o recitire atentă, impresia a rămas aceeași: excelentă. Înzestrat copil! Câtă bogăție sufletească! Și câtă mișcare În suflet și În inteligența! M-a impresionat În poezia lui Întâi de toate prospețimea și aerul de grație, izvorâte din spiritul propriu, nu obținute că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dau seama că unele dintre ele ar fi putut constitui, pentru Belbo, un semnal de alarmă, o urmă salvatoare. Sau eu sunt cel care nu mai reușește să distingă sfatul cel bun de deriva sensului? Încerc să mă conving că recitirea mea e cea adevărată, dar nu mai departe de azi-dimineață cineva mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
problemei care urmează a fi tratată, indicând totodată liniile directoare ale abordării acestuia. O altă cerință a documentării, de importanță maximă, este analiza subiectului, operație prin care încercăm să înțelegem foarte bine ceea ce solicită acesta. Este necesară, deci, citirea și recitirea subiectului pentru a-i înțelege temeinic aspectele. În cazul unei probe de examen, operația trebuie făcută cu meticulozitate, deoarece din cauza înțelegerii superficiale a acesteia, de multe ori procesul de elaborare a unei compoziții alunecă pe piste greșite, atrăgând după sine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
caută greșelile de exprimare și cele gramaticale, apoi inconsecvențele de ordin ortografic. Greșelile se corectează prin tăierea cu o linie a cuvintelor și înlocuirea sau scrierea lor corectă între rânduri. Se procedează identic și în cazul adăugirilor sau finisărilor. După recitirea și finisarea textului, acesta se transcrie. Se înțelege, desigur, că în urma transcrierii nu vor mai exista tăieturi sau ștersături care produc o impresie dezagreabilă, dând primele indicii despre ținuta intelectuală a autorului. Scrisul trebuie să fie lizibil, rezultat al unor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară vălul culturii, refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios care să rezulte în primul rând din sinceritatea și spontaneitatea trăirii. 5. Recitirea compoziției. Oricât de mult travaliu ar fi presupus elaborarea compoziției, după transcriere este absolut obligatorie recitirea acesteia. Revizuiți de această dată textul, cu preocuparea de a sesiza dezacordurile, flexiunile incorecte, neconcordanța timpurilor verbale, construcțiile prolixe, echivocurile sau alte tipuri de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios care să rezulte în primul rând din sinceritatea și spontaneitatea trăirii. 5. Recitirea compoziției. Oricât de mult travaliu ar fi presupus elaborarea compoziției, după transcriere este absolut obligatorie recitirea acesteia. Revizuiți de această dată textul, cu preocuparea de a sesiza dezacordurile, flexiunile incorecte, neconcordanța timpurilor verbale, construcțiile prolixe, echivocurile sau alte tipuri de abateri de la normele limbii. Nu uitați însă, că în centrul atenției trebuie să se afle și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
text, de a-i fi partener, de a lua decizii în numele acestuia, de a fi avocat al apărării sau al acuzării. Etapele alcătuirii unei astfel de compoziții sunt: 1. Discuția introductivă (unele precizări în legătură cu personajele și acțiunea din textă. 2. Recitirea textului. 3. Recitirea planului de idei. 4. Dezvoltarea fiecărei idei în parte. 5. Alcătuirea orală a rezumatului. 6. Stabilirea sarcinilor suplimentare. 7. Elaborarea în scris a rezumatului. 8. Autocontrolul. 9. Discutarea compoziției și evaluarea acesteia. Iată cum se poate desfășura
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-i fi partener, de a lua decizii în numele acestuia, de a fi avocat al apărării sau al acuzării. Etapele alcătuirii unei astfel de compoziții sunt: 1. Discuția introductivă (unele precizări în legătură cu personajele și acțiunea din textă. 2. Recitirea textului. 3. Recitirea planului de idei. 4. Dezvoltarea fiecărei idei în parte. 5. Alcătuirea orală a rezumatului. 6. Stabilirea sarcinilor suplimentare. 7. Elaborarea în scris a rezumatului. 8. Autocontrolul. 9. Discutarea compoziției și evaluarea acesteia. Iată cum se poate desfășura o lecție de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scrise între anii 1990-2014. Din jurnalistica practicată cu sârg „post-revoluționar” am reținut foarte puțin, în special contribuții recente, cu un impact mai curând cultural, decât politic. Motivația lor se regăsește sub titlul De ce scriu? din a doua secțiune a Cuprinsului. Recitirile din opera eminesciană sunt de asemenea selective. Comentariile (și acestea relativ puține) în marginea scrierilor unor prieteni (Pro amicitia) trebuie privite ca simple gesturi de solidaritate intelectuală: nu pot fi asimilate cu exercițiul critic făcut „la meserie”. Prin tot ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
neutru, astfel încât să nu agite spiritele. Din fericire, a ordonat în carte rodul lecturilor de cronicar și eseist, încât, pe lângă satisfacerea unei ambiții specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
specifice multor critici (aceea de a scrie o istorie a literaturii), a determinat un nou impuls spre recitirea și reevaluarea literaturii românești considerată reprezentativă, viabilă, de o 171 valoare indubitabilă. Este efectul benefic al oricărei lucrări de acest gen. O recitire atentă și onestă este și cartea lui Grigore Codrescu. Demersul său ia forma unui „studiu de caz”, ce implică unele întrebări, chiar dacă nu-s formulate direct: cum ar trebui să arate cea mai „obiectivă”, deci cea mai credibilă istorie literară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scrise între anii 1990-2014. Din jurnalistica practicată cu sârg „post-revoluționar” am reținut foarte puțin, în special contribuții recente, cu un impact mai curând cultural, decât politic. Motivația lor se regăsește sub titlul De ce scriu? din a doua secțiune a Cuprinsului. Recitirile din opera eminesciană sunt de asemenea selective. Comentariile (și acestea relativ puține) în marginea scrierilor unor prieteni (Pro amicitia) trebuie privite ca simple gesturi de solidaritate intelectuală: nu pot fi asimilate cu exercițiul critic făcut „la meserie”. Prin tot ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creatoare a lui Eminescu presupune apelul permanent la textele originale. Exegeza trebuie folosită cu pre1 Vezi detalii în capitolul introductiv al lucrării noastre, Modele culturale comparate, Ed. Institutul European, 2005. 25 cauție. Actul de cultură constă, în fond, în continua „recitire” la nivel individual. În al treilea rând, este esențial să ne îndreptăm atenția spre umanitatea din operă, adică să cercetăm personajele și ponderea lor simbolică. Elementele de decor (pădurea, codrul, lacul, marea, teiul etc.) sau bestiarul au importanța lor, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentimentală, conform vocației metafizice de care este mereu conștient: „E menirea-mi: adevărul / Numa-n inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]