672 matches
-
dacă le lăsa s-o îmbrace și să-i educe gusturile muzicale. Oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Nu știa ce însemna asta. Ai nevoie de o marcă personală, îi spusese ea. Ceva recognoscibil. Îl îmboldi să intre la clubul șahiștilor, la atletism, la Fermierii de mâine și chiar la teatru. Nimic nu se lipise de el, până când dăduse peste grupul care avea să-l accepte pentru că îndeplinise simpla condiție de a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ERA DOAR O MINGE GĂLBEJITĂ DE FOC PE CARE NICI UN OCHI DE PĂMÎNTEAN N-O MAI PRIVISE PÎNĂ ATUNCI. ASTA N-AR FI ÎNSEMNAT PREA MULT AFARĂ DOAR DE FAPTUL CĂ STEAUA PĂREA SĂ NU AIBĂ NICI O LEGĂTURĂ DE DISTANȚĂ RECOGNOSCIBILĂ CU VREUNA DINTRE STELELE MAI APROPIATE. ERA LA ȘAPTE ANI LUMINĂ DE UN SOARE ROȘU-PAL AFLAT APROAPE DREPT ÎN FAȚĂ. SPRE DREAPTA, LA VREO ȘAPTESPREZECE ANI LUMINĂ ERA O STEA ALBASTRĂ. CEA DE A TREIA STEA CA APROPIERE PE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cultural, iar misiunea lui Luc Orient este aceea de a face din adunarea de inamici coaliția care poate înlătura domnia lui Sectan. Doar aparent naivă în articulațiile sale, proza grafică din Luc Orient deține aceeași capacitate de comunicare și fascinație recognoscibilă în mediul cinematografic. Luc Orient este succesorul arhetipului eroului civilizator și creator de lumi. Ca și Argonauții, el este animat de vocația depășirii limitelor cunoscutului. Aventurile sale sunt și ocazia de a flutura, pe Terango, steagul libertății ca virtute prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Anthony Hope pune în circulație efigia unei națiuni în care se concentrează prejudecățile imagologice ale Occidentului cu privire la Europa Centrală. Aici, departe de Anglia, ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și balcanice (gustul pentru răzbunare, violență și intrigă). De aici, atracția pe care o exercită Ruritania, expresia unui exotism bine temperat. În Ruritania lui Milani și Micheluzzi, Molly Manderling este chemată să îndeplinească același rol
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu o vreme în urmă, Orice muncă, numai să pot rămâne aici. Întrebarea pe care Isaura o puse după aceea, în timp ce împacheta foile de glaspapir, nu foarte strâns, cum e recomandat, Marta o percepu ca pe un ecou, distorsionat, totuși recognoscibil, al cuvintelor, Dar acasă, ce fac ai tăi, Obosiți, cu multă treabă, dar, în general, bine, Marçal, bietul de el, a trebuit să lucreze la cuptor în ziua lui liberă, presupun că încă îl mai doare spinarea. Foile de glaspapir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ș.a.), cît și cea postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al absenței tradiției clasice, „complexul” ruralității, „complexul” începutului continuu, „complexul” condamnării la imitația modelelor străine, „complexul” absenței capilor de serie, „complexul” lipsei de audiență (internă și externă), „complexul” izolării provinciale, „complexul” lipsei de durabilitate și monumentalitate, „complexul” în fața criticii, recognoscibile în aproape toate marile construcții intelectuale românești cu dimensiune identitară din secolele al XIX-lea și XX. Complexul periferiei (însoțit de o criză a categoriilor „tari”, „stabile”, absolute”, de la metafizică, filozofie și arte la identitatea psihologică și sexuală) este prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bune, în timp ce ploaia i se scurgea pe gât, ca să înțeleagă cum se detașau diferitele pârghii și clipsuri pentru a reuși să transforme ceea ce inițial arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
examen de maturitate pentru oricine încearcă să se revendice, fie chiar și polemic, de la post-modernism. M-am gândit mult timp cum ar fi dacă s-ar scrie și la noi o astfel de carte. Eram, desigur, forțat, iar modelul, lesne recognoscibil, devine la un moment dat tiranic. Cu Maestrul și Margareta, versiunea scenică - de la Teatrul Mic - a romanului lui Mihail Bulgakov, lucrurile au fost mai simple. Dintru bun început, deși eram abia ieșit din adolescență, am avut câteva obiecții (relativ minore
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici o urmă de solemnitate sau de afectare, privirea alunecă, asemenea unui obiectiv fotografic, peste suprafața lucrurilor, înregistrând detalii dintre cele mai banale, prozaice și, în aparență, insignifiante. După precizarea locului („lângă piața Maubert”), care trimite la un spațiu citadin, familiar, recognoscibil, și a timpului (un timp, desigur, cotidian, rutinier, repetitiv, al așteptării autobuzului), este schițat, în câteva tușe sigure, „decorul” compus din cele trei prăvălii, așezate una lângă alta, parcă pentru a înlesni contemplarea „comportărilor diferite” ale diverselor forme sub care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acele procedee portretistice și acele strategii compoziționale care îl transformă pe acest personaj, în aparență insignifiant, într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu se cunoaște pentru că nu mai este și ceea ce nu se cunoaște pentru că nu se poate recunoaște, nu se manifestă. Irecognoscibilitatea miracolului echivalează cu a spune că el ia aparențele cele mai nesemnificative. Experiența morții este În schimb, „un miracol” recognoscibil, singurul de acest fel: „am putea cunoaște moartea Încă din viață, nu moartea așa cum o știm toți (osificările spirituale, oprirea pe loc), ci moartea În Înțelesul ei de prim, de Începere, de inaugurare ireversibilă” (/ 35). În mai toate studiile de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cuprinsul profanului. „Nu toate pietrele sunt sacre” (), pentru toți acei ce li se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care n-au fost niciodată ale noastre. Se poate, totuși, imagina un jurnal "bine scris" care nu ne atinge în nici un fel. Acesta ar fi jurnalul unui "monstru". Monstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine recognoscibil. În latină, conotația lui nu este negativă, ci neutră și ea se poate obține prin simpla ieșire din scară, ca în cazul nuvelei lui Eliade Un om mare. Când e vorba de un jurnal, ieșirea din scară poate foarte bine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este că o parte conține informație despre Întregul obiect, adică forma și structura Întregului obiect sunt Înfășurate În interiorul fiecărei regiuni din Înregistrarea fotografică. Când fiecare regiune este iluminată cu ajutorul laserului forma și structura sunt desfășurate pentru a da o reprezentare recognoscibilă și integrală a obiectului. Ordinea implicită dă o reprezentare mai coerentă a proprietăților cuantice ale materiei decât ordinea explicită ce rămâne specifică concepției mecaniciste. În paradigma holistă ordinea implicită este fundamentală și prioritară. Legile fizice se sustrag pornind de la ordinea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în interval de o jumătate de oră); în schimb se insinuează dubii, ezitări cînd confruntăm o percepție recentă (recunoașterea agresorului dintr-o mulțime de suspecți) cu o amintire incertă, pentru că traumatizantă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
elementele sunt refuncționalizate, ca să le folosim termenul. O nouă formă se dezvoltă din cea veche; numai funcția ei se schimbă. Parodia devine deci un principiu constructiv în istoria literară"46. Termenul de parodie acoperă, în fapt, o relație bitextuală și recognoscibilă întocmai în această calitate a sa: nu se iau în calcul două texte oarecum legate între ele, ci numai cazurile în care se stabilește o intenție clară a autorului textului care parodiază de trimitere la un text anterior (sau la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de parodie neliterară uzitată în asemenea cazuri nu ni se pare cea mai potrivită, cel puțin în lumina unor studii precum Palimpsestes al lui G. Genette, care consideră că nu poate exista parodie în lipsa unui model literar precis și ușor recognoscibil, fie el un text anume sau un întreg corpus de texte (de pildă, texte subsumate aceluiași gen sau aceleiași tematici, precum epopeea sau romanul pastoral). Oricum, nici mediile erudite în care își făceau simțită prezența primii teoreticieni nu erau străine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
profeție care va face istorie de-abia în studiile de teorie literară ale secolului XX: parodia literară se dezvoltă exclusiv pe un tipar livresc, aparținând unei/ unor opere suficient de cunoscute și chiar asimilate de public încât să fie ușor recognoscibile. Desigur, nu trebuie îndepărtată nici posibilitatea ca operele astfel rezultate să dezvolte sensuri apropiate ironiei ori satirei ("niscaiva vână groasă de satiră și gâlcevi, foarte asemănătoare prin natură și substanță cu veninul păianjenului") sau să se folosească de umor pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un spațiu pe care nu îl poate înțelege, pentru că nu dispune de noțiunile adecvate. Realitatea noastră se elaborează prin referința la experiența predecesorilor, pe care noi înșine o completăm, iar contactul cu lumea lagărului distruge această continuitate. Lagărul nu este recognoscibil și nu poate fi decodat pe baza celor transmise în memoria colectivă. În scrierile despre lagăr, asistăm la un eșec al reprezentării comune și la construirea unei "lumi de cunoștințe" complet noi151. Arestarea lui Innokenti Volodin, din romanul Primul cerc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
A.N. Radișcev, Călătorie de la Petersburg la Moscova. Arhipelagul GULAG reprezintă o formă atipică, încă necanonizată. Putem identifica un statut intergen, pe baza clarificărilor formulate de Lăcrămioara Petrescu: "Intergenul răspunde, noțional, realității operei care se situează, voit, în afara unor tipare recognoscibile, validate de istoria literară a genului și a speciilor asociate"230. Conform autoarei citate, antiutopia este un exemplu pentru intergen. În lumina acestor considerații, credem că lucrarea lui Soljenițîn are aspectul unei antiutopii, situându-se la limita dintre epic, ideologic
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sine: "25 dec. 1935. Ziua 1 Crăciun. Nimeni (afară de Monica în treacăt). De la 8 dim. 12 noaptea, singur. Nu ies deloc. Citesc Firu'n patru excelent stil. Reiau cu pasiune Diana". 43 După Peter Brooks, structura melodramei are câțiva topoi recognoscibili: spațiul închis, în care pătrunde un personaj negativ sub masca prieteniei sau a curteniei; sărbătoarea întreruptă de intervenția personajului negativ; triumful temporar al răului; salvarea/fuga pe muchie de cuțit; căutarea; legământul tăcerii; termenele-limită inexorabile (moira din tragedie); recunoașterea erorii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memoria evenimentului le fusese transmisă în mod mediat, ea servea mai ales pentru construirea unei comunități transnaționale, sefarzi și așkenazi laolaltă, în Europa, unde se produsese oroarea, și în afara Europei, Israelul și diaspora fiind reunite într-o nouă religie comună, recognoscibilă imediat din exterior și ușor de practicat. O religie a celor aleși prin suferință, un substitut de iudaism, care i-a pus la adăpost de antisemitism, cel puțin pentru o vreme, și a întârziat asimilarea. Oarecum ca în trecut, când
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adjudecarea unor valori și noțiuni care alcătuiesc patrimoniul simbolic al acesteia: națiune, credință, libertate, legalitate, regalitate, ce se regăsesc În exprimările publice directe și În manifestele de contrapropagandă la ideologia comunistă. Libertatea ca valoare la care au subscris partizanii este recognoscibilă direct În manifestele lansate de grupurile de rezistență din Făgăraș și semnate „Craii libertății”, „Partizanii libertății” sau implicit, În semnături ca „șoimii Carpaților”, „Vulturii Carpaților”44. Aceste denumiri extrase din universul natural al ființelor ce sublimează curajul și libertatea aparțin
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat și un studiu de maximă acribie din perspectiva istoriei religiilor al lui Mircea Eliade În De la Zalmoxis la Genghis-Han10. Eliade evidențiază componenta rituală ocultată a unei mitologii fondatoare 11 recognoscibile În legendă, dar și În Întregul spațiu cultural balcanic și transcrise pe coordonatele culturii medievale. De asemenea, legenda a făcut obiectul speculațiilor filosofice și poetice, de-a lungul timpului fiind identificată ca obiect de patrimoniu cultural și marcă a specificului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]