673 matches
-
au fost în măsură să facă acest lucru cu foarte multă subtilitate; adică fără să se trădeze în fond și fără gesticulații neacoperite. Dacă, în esență, fiecare expozant a reușit nu numai să-și păstreze coeziunea, dar și să rămînă recognoscibil fără efort, în exprimarea propriu-zisă toți la un loc au dezvăluit o mare disponibilitate pentru joc, pentru improvizație, pentru bucuriile pure și pentru înnoiri credibile.
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
lui Făt Frumos, comentînd depășirea lor sau chiar felul în care intră în relație cu celelalte personaje, bune sau rele. Un aport esențial pe scenă îl au actorii nu doar cu experiență, dar și cu un tip de energie specială, recognoscibilă în orice personaj ar interpreta. Este vorba despre Carmen Mărginean și Adina Doba, în primul rînd. În mica trupă a Teatrului de Marionete din Arad au sosit și cîțiva foarte tineri, fără pregătire în domeniu, dar cu dorința de a
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață recognoscibilă, ego-grafii manipulează - într-un crescendo isteric - gustul public către teritorii de interes în care se revelează adevărata calitate a scrisului individual.
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață narativă ce îl face ușor recognoscibil. Îi poți recunoaște textele după senzația pe care ți-o dă lectura lor: o tensiune ivită dintr-o încordare a minții care nu-și îngăduie momente de relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor își propune ca, de la prima
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, care dau de multe ori senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
de eliberare. Asemenea unui magician în plină ceremonie a invocațiilor, ea cheamă memoria, mobilizeză cultura, strigă după energiile materiei și după tainicele puteri ale spiritului. Obiectele, structurile, în definitiv noua realitate care se naște și se acreditează astfel, sînt simultan recognoscibile, pentru că răzbat chiar din abisurile ființei noastre mai mult sau mai puțin adormite, și imprevizibile, rebele, de multe ori inconfortabile, pentru că se agregă dintr-o atitudine așezată deasupra așteptărilor comune și din care răzbat, ca o flacără dezlănțuită, siguranța, măreția
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
câștige în idee. Toată experiența din spatele său se regrupează în formule din care nu lipsesc citatele, cum ar fi secvențele ce amintesc de scenariile folosite de meșterii Antichității române, când sunt puși să povestească sintetic, în piatra sarcofagelor, biografii ușor recognoscibile. O face cu atâta îndemânare, încât decelarea secvențială a compozițiilor nu intră niciodată în remisie, ba dimpotrivă, participă la un complot de seducție căruia nu i te poți sustrage. În fine, de la primul grup, cel de o sută cincizeci și
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
din America de Sud sau din Asia. Curtis Sittenfeld avertizează de la început: "Soția președintelui este o operă de ficțiune, inspirată, în linii mari, din viața primei doamne a Americii. Soțul ei și părinții lui, ca și anumiți membri importanți ai administrației sunt recognoscibili. Toate celelalte personaje ale romanului, ca și întâmplările legate de ele, sînt produsul imaginației autoarei.". Iar în final, în "Mulțumiri" indică biografii și cărți consultate despre Laura Bush. Scriitoarea se arată preocupată de Prima Doamnă, din perspectiva ei scrutează personalitatea
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora apar uneori bătrâni dezorientați, îmbrăcați ca pentru un grotesc bal mascat fac parte dintr-un cotidian recognoscibil în orice colț al României. Cei mai tineri își anunță prezența în sat prin boxele scoase în curte pentru ca manelele să se audă viguros, până departe, sau prin mașinile second hand care stârnesc panică pe ulițe și din care răsună
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
împotriva semnificațiilor date, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: împotriva cititorului amorțit, împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și în consecință superficiale - deși textele sînt și ele, într-un prim moment niște imagini; împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de către toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale închide între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, într-adevăr
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune în evidență o Românie de tot hazul, originală, dar și recognoscibilă, în același timp, în grotescul ei cotidian. Privit din interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar între (sau, mai cu
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
astfel funcția naratorului inițial. Și restul codurilor sunt dislocate: "încadrarea mobilă ca din întâmplare (semnul unei camere ținute în mână), schimbarea frecventă de focus, montajul mult prea Ťliberť pentru un film "artistic", toate sunt încadrate în interstițiile unor alte coduri, recognoscibile ca atare, motiv pentru care potențialul lor realist trece neobservat. Orice iluzie de transparență veridică a filmului e anihilată prin apariția finală: un înger care cântă pop. Faptul că Orlando se adresează direct "camerei" dă frâu liber unor alte conotații
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru a vedea lumina... În fond, ce este creația decît o prelungită asceză laică în căutarea sfințeniei creștine?...". Acest fundament sacral reprezintă filosofia scriitorului, sîmburele de absolut care e recognoscibil și sub aspectul unor creații și demersuri care, în idealismul lor generos, în activismul lor luminat, nu recurg la o manifestă motivație religioasă: "De ce Voltaire și Hugo sînt amîndoi în Pantheon avînd o operă literară atît de diferită? Pentru că ei
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
pentru evoluția artei abstracte au renunțat, unii chiar în perioada care face subiectul expoziției, la o abordare „dogmatică” a conceptului de abstract. Dacă Mondrian a pictat în perioada anilor ’20 doar lucrări în care este absentă orice referință la lumea recognoscibilă, el își intitulează lucrări mai târzii „Trafalgar Square” sau „Broadway Boogie Woogie”, aducând cumva în mintea privitorului asociații legate de un loc anume... Léger și Arp revin și ei la figurativ, ultimul chiar la lucrări neo-clasicizante. „Inventând abstractul, 1910-1925” face
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt și celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satirico-umoristice, proză satirico-umoristică și parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere că este satirizată societatea), cât caragialesc.
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
nonvaloarea, atunci când ne aflăm în fața operei de artă a unei personalități. O personalitate este cineva care are un parcurs coerent, care a parcurs etape de dezvoltare de-a lungul deceniilor, este cineva care are un mesaj distinct și o voce recognoscibilă în vacarmul avalanșei de imagini de tot felul care inundă până la saturație piața și în egală măsură sufletele noastre. Mi-a fost greu și jenă pentru că a trebuit să iau în serios ceva care nu este serios, să privesc adânc
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
a fost de față la bătălia pentru introducerea sonorului. Moartea sa, la câțiva ani după revoluție ar putea reprezenta, simbolic, chiar moartea cinematografiei ca artă. Într-o lume a spectacolui, în care imaginile filtrate tot mai savant sunt singura realitate recognoscibilă, politicienii și idolii de celuloid devin visul mulțimii. Pentru că, susține autorul, cinematograful se adresează nu doar inteligenței, ci și simțurilor spectatorului. "El stimulează nu doar reflecția, ci și rotițele noastre ascunse, derapante - ființa interioară abandonată sau mutilată de atâtea constrângeri
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
sunt cât se poate de reale. Cel puțin o parte dintre ele. Cât despre autenticitatea informațiilor puse pe seama actorilor respectivi, fiecare este liber să creadă ce vrea. Este limpede că o serie de informații sunt reale și fac personajele imediat recognoscibile. Altele sunt binișor fanteziste, par desprinse parcă din "argumentele" care dau sarea și piperul Istoriei literaturii române de azi pe mâine, a lui Marian Popa. Iată câteva exemple, luate la întâmplare: "Astor (Mary) Fostă învățătoare, descoperită la un concurs de
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
Ciotloș Frapantă, în comentariile dedicate celui de-al doilea roman al lui Matei Vi[niec, e convingerea cu care câ]iva critici au vorbit despre o presupusă formulă realistă. Eroarea lor se datora unei confuzii de natură teoretică: aceștia tratau recognoscibilul drept palpabil. (O parte din răspundere poartă și autorul însuși, care a încurajat, printr-o serie de declarații, o asemenea lectură detectivistică, reconstituind, pentru cei interesați, conjuncturile unui număr de scene de la începutul exilului său parizian. Până și strania maladie
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
scene de la începutul exilului său parizian. Până și strania maladie care dă titlul cărții e atestată clinic. Numai că, oricâte din cele scrise în Sindromul de panicăs-au întâmplat întocmai, convenția realistă, cu tot ce presupune ea, nu se susține.) Atunci? Recognoscibil există și în al treilea roman semnat de Vișniec, apărut de foarte puțină vreme. Doar că reperul nu mai e, acum, unul singur. Nota introductivă e destul de lămuritoare: „Spun toate aceste lucruri pentru că romanul meu Domnul K. eliberat este, în
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
îi oferă materia propriei experiențe de asistare. Obsesia Ilenei Mălăncioiu pentru suferință, agonie, moarte, călătorie a sufletelor și mîntuire a lor se instalează tot mai vizibil, ocupînd „prezentul” (oricum trecut) și directul (efectul ca atare), pentru a desfășura un imaginar recognoscibil în elementele și axele sale. Spitalul rămîne în urmă nu numai la propriu, ci și la figurat. Episoade ale lui mai bîntuie încă memoria martorului și îi mai dau coșmaruri; dar trauma personală va fi mai puțin semnificativă, în arhitectura
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
să-l confrunte cu sine, este drept, indicîndu-i o falsă ieșire din impas: sinuciderea. Regizorul a reușit un acceptabil film de groază, nici prea-prea nici foarte-foarte, un film realizat profesionist în care actorii se disting pe alocuri într-o partitură recognoscibilă și care dă spectatorului impresia unei trăiri autentice în vecinătatea genului cu psihodrama.
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
complotului se află, în Cronică, în partea a X-a, Augusta sau Marșul nupțial, dar urmele ei nu se regăsesc nici în Lunatecii, nici în Venin de mai. În schimb, e interesant că Vinea și Cocea sînt creionați fugar, dar recognoscibil, ca niște complotiști republicani, în prima parte a Cronicii.) Poate că aceste narațiuni fac parte dintre paginile arse de Vinea. Ipoteză nesigură: autorul Lunatecilor a păstrat capitolele referitoare la Nae Ionescu și "Camera Leoparzilor". Poate că, totuși, pe celelalte le-
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
de a supraviețui în forme mai puțin sau mai mult sublimate, în literatura unor mari scriitori, atunci când aceștia văd în ele o posibilitate de a-și deghiza discursul. Din modelul primitiv comun se păstrează câteva asemănări dominante care îl fac recognoscibil sub orice prelucrare târzie. Însă, după diseminare, înnoirile determinate de mentalitatea timpului, locului și, în consecință, a personalității artistice, produc acomodarea motivului într-o anume literatură, astfel apar divergențele. Funcționează aici principiul intertextualității, idem et alter, cu un înțeles destul de
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]