938 matches
-
incertitudini, contradicții și paradoxuri. Organizarea complexității este un proces dinamic și nu un program predeterminat. Ea utilizează factori aleatori și prin aceasta poate deveni mai inventivă, mai creatoare. Pentru a analiza complexitatea, ea poate fi descompusă, dar nu poate fi recompusă potrivit axiomelor care exclud contradicția. Problema haologică a hazardului, accidentului, reprezintă baza schimbărilor calitative, a constrîngerilor și a evoluției sistemelor economice complexe. Căci instabilitatea este inerentă fenomenului complexității. Ea induce costuri mari ale sistemului, costuri ale informației, reglării, erorilor, entropiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
receptorul este scenografia. În principiu, ea nu se autodesemnează, ci se arată, reiese din desfășurarea discursului. Scenografia presupune, așadar, un enunțător, un coenunțător, o cronografie (un moment) și o topografie (un loc) din care discursul pretinde a izvorî. Cititorul o recompune pe baza elementelor sus-numite, pe măsură ce ia cunoștință cu ele. Putem astfel vorbi de existența unui proces în buclă: scenografia este forma de manifestare a discursului, în același timp, însă, pe măsură ce se desfășoară, discursul se legitimează prin scenografia pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n-au nevoie de cuvinte (1999) întâmplări extraordinare îi despart, în ultimul război mondial, pe frații Romi și Remus, primul fiind considerat dispărut. Remus „compensează” pierderea, trăind parcă existența amândurora, iar scriitorul „profită” de această trăire în oglindă pentru a recompune personalitatea celui dispărut. Romanul reconstituie evenimente politice și sociale din perioada interbelică și din cea următoare, alternând tipuri de relatări, planuri temporale, inserând reflecții și invitându-l pe cititor să se implice în receptarea narațiunii. Ca publicist, Ș. este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
lucrează textul cu fantezie și inteligență, precum și cu o bună observare a faptului cotidian, înzestrare care o apropie întrucâtva de modalitatea de expresie a Gabrielei Adameșteanu. Bună analistă a meandrelor psihologice, capabilă să configureze scene memorabile, în care atmosfera este recompusă prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei feminine românești. SCRIERI: Trei zile de anchetă, București, 1982; Regula paralelogramului, București, 1983; Nu vă aplecați în afară!, București, 1984; Singurătăți, București, 1985; Nevinovații, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
2002; Marius Oprea (coordonator), Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică. Studiu de caz: arhiva CM al PCR Brașov, Polirom, 2002. Mai adaug și "studiile de caz" ale lui Stelian Tănase care, încet dar sigur, par să recompună "arhipelagul terorii". 2 Emmanuel Todd, La Chute finale. Essai sur la décomposition de la sphere soviétique, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976. După știința mea, cartea nu este încă tradusă în românește, fapt regretabil dacă ne gîndim că tînărul Todd stabilea irefutabil
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora dar și suveica". I. Creangă are o mare putere de a reprezenta vizual oamenii (N. Iorga). Realismul picturii e robust, atitudinile, gesturile, tipurile sunt individualizate și recompun universul țărănesc, stilizarea joacă un rol important. Referindu-se la universalitatea timpului prezentat, naratorul mărturisește: "Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea și pământul, măcar să zică cine ce-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
termeni reali. De fiecare dată, căutările eroului se întorc, mereu, spre el însuși și acolo înlăuntrul său reorganizează lumea. Există însă o neconcordanță între lumea absolutului, a idealului și lumea cu care ne-am obișnuit. În încercarea sa de a recompune lumea, dragostea, Ștefan Gheorghidiu este un învins: "Gheorghidiu e creat din pasta acelorași "suflete tari", epigoni ibsenieni rătăciți în viață și neadaptați la compromisuri" (Pompiliu Constantinescu). Protagonistul, sublocotenent într-un regiment de infanterie, este concentrat, asistă la popotă la o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-l scoate din minți; o iubește tainic. Ea este o femeie enigmatică, elegantă, distinsă, care emană sensibilitate și mister, având o spiritualitate superioară, înclinată spre meditație. Fred Vasilescu Fred Vasilescu este fiul unui industriaș. El apelează la memoria afectivă și recompune viața celorlalte personaje și totodată cadrul social, politic, economic din perioada interbelică. La rugămintea autorului, Fred își va exprima în scris impresiile după citirea scrisorilor lui George Demetru Ladima adresate Emiliei. El este sensibil și inteligent, interesat de sport, modă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primordial de un "simț" aparte, "simțul critic" (altă expresie pentru "intuiția" croceană) prin care comentatorul operei "dă valoare obiectului", "admițându-l ca un produs posibil al propriei sale activități creatoare". Altfel spus, captând pulsația intimă a operei, G. Călinescu o recompune cu mijloace proprii, punând totodată obiectul de studiu în tot felul de relații posibile: istorice, filosofice, sociale, etice ș.a. Din această perspectivă, capitolul consacrat lui Ioan Slavici din Istorie... este un produs reușit al laboratorului de creație călinescian în care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
accidentală a acestuia, întărește ideea singularității lui Pupăză în lumea satului său și impune cu necesitate tratamentul diferit pe care îl va cunoaște odată cu moartea. Înțelegem, astfel, de ce, moartea lui Pupăză descătușează energiile latente ale oamenilor. Personalitățile par să se recompună sub tușa groasă a evenimentului inedit din viața satului. Nu identificăm notații auctoriale care să surprindă introspecția vreunuia dintre eroi. Textul lui Slavici nu conține așa ceva. O astfel de investigație va fi opera altui timp. Cititorul de azi se simte
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Datele vor fi completate pe alte direcții în volumul Prezențele românești în Italia (1995). Interesul pentru epocile mai vechi ale literaturii italiene este certificat și de micromonografia închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice. Interpretarea faptelor este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat eventual Într-o ordine alegorică, ci În fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate Într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și frustrări erotice de tiran feudal, găunos și desfrânat. Naratorii, marcați definitiv de atingerea letală a monstrului, își susțin fiecare depoziția, preluată și pusă-n pagină de autor, astfel încât diverse puncte de vedere, perioade de timp și fragmente de viață recompun și limpezesc o imagine dominantă (devenită obsesie, repulsie, spaimă), cea a domnului ministru. Personajele se eliberează autonarându-se în chip de inchizitori (anchetatori-judecători), exorciști ai diavolului, dar și ca exponenți ai sufletului și imaginarului colectiv, fascinat de Molohul istoriei. Inchizitori și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de eșantioane feminine, se vindecă de incontinență înălțând imnuri și epitalamuri pe adresa femeii adorate, ca alternativă la episoade de depravare, violență și deznădejde. Departe de a fi doar simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita cu inițiativă à l'américaine este omniprezentă și ațâțătoare (în acest climat de pansenzualism) posesivă, reflexivă, dar și ultimativă. Pe urmele ei, decontractat, naratorul-protagonist monitorizează nemilos
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
între textele scrise de mînă și textele imprimate. În plus, ea este prea săracă pentru a descrie tehnicile moderne de prelucrare a informațiilor care manipulează, într-un mod aproape "imaterial", sunetele, literele sau imaginile pe care le descompun și le recompun, le stochează și le proiectează pe ecrane și de acolo, eventual, pe un alt suport electronic sau pe hîrtie. Enunțuri stabile și instabile În mod tradițional, asociem oralitate și instabilitate, scriere și stabilitate: cuvintele zboară, scrisul rămîne. De fapt, nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
depășind competențele instituției vizibile a magisteriului (în Biserica romano-catolică). După o formulă celebră, Tradiția Bisericii nu este altceva decât petrecerea Duhului în istorie. Duhul este Prezența învăluitoare și tainică în conștiința Bisericii. Numai prin Duh, tradiția teologică a Bisericii poate recompune numeroasele referințe biblice într-un singur mozaic al lui Hristos. Dogmele Bisericii încearcă să exprime revelația în concertul iconic al cuvintelor sfinte, cu acribie duhovnicească și atenție filozofică. Prelungind această idee, vom încerca să identificăm resorturile invizibile ale limbajului teologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ce au disponibilitatea sufletească și înțelepciunea de a se bucura de împlinirile și de momentele favorabile pe care și le creează sau le sunt oferite de viață! Amintiri Trecută prin valțurile timpului și fărâmițată în zile și ani, viața este recompusă după imaginația și dorințele fiecăruia. În paginile așternute cu slove betege, curg șuvoaie de aduceri aminte, filtrate prin păienjenișul de vremi ce s-au destrămat ca un fum. Amintirile sunt spirit și gând, și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
lui Ahile să răscumpere leșul lui Hector, îi spune lui Hermes (care i se înfățișase sub chipul unui scutier al lui Ahile): „Așa era băiatul meu - dacă îl voi fi avut vreodată.“ Pentru ca mai apoi aceste vieți fracturate să se recompună în durata fără hotar a unei mai cuprinzătoare amintiri, în care durerea și biruința devin comemorare și cânt. Îi spune Elena lui Hector: „Zeus ne-a făcut să avem o soartă amară, dar astfel vrednici de cânt o să fim cândva
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-o În atâtea subprobleme, care să fie atât de mici, Încât să o poți rezolva pe fiecare dintre ele dintr odată”. În felul acesta se supun analizei științifice multe fenomene ale naturii care după rezolvarea tuturor subproblemelor, sistemul poate fi recompus, astfel Încât din suma problemelor parțiale rezolvate să se obțină un răspuns general. În cazul sistemelor complexe Întregul este Întotdeauna mai mult decât suma părților sale Întrucât, prin descompunere, ceva se pierde iremediabil. Cu o expresie tehnică se spune că astfel
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
specifică asupra literaturii: cea „de laborator”. „Diferența dintre acest din urmă demers și primele operații este tot atât de mare ca și cea dintre săpăturile efectuate pe un șantier arheologic și folosirea lor de către specialiștii care știu, din câteva vestigii disparate, să recompună și să reînvie o întreagă lume dispărută.” Având drept paradigmă exemplară activitatea lui Perpessicius și drept argument irefutabil faptul că în absența cufărului cu manuscrise lăsat lui Titu Maiorescu opera eminesciană nu ar fi fost niciodată înțeleasă în adevăratele ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de moarte, trad. MB).349 Regăsim motivul amintit ca semn al primăverii în poezia Berbec: Anotimpul se arătă: fraged în vânt, (...) și recompune vocile-ngropate / ale prundișului, pâraielor / ale zilelor încărcate de hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tării sale. După cum voi încerca să arăt, este vorba despre un proiect aparte al filozofiei prime, în care căutate nu mai sunt nici un fundament transcendent, nici o semnificație atemporală, ci, dimpotrivă, un efect al derizoriului și o splendoare a detaliului care recompune clipă de clipă suprafața lumii. Într-o oarecare vecinătate cu empirismul transcendental al lui G. Deleuze, filozofia primă a lui Benjamin este o metodă de a vorbi despre lucruri nu din punctul de vedere al conceptului lor, ci al configurației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dezvăluie un tre cut nu ca sumă de impresii, ci ca o construcție de stări de lucruri. În ultimă instanță, deosebirea este aceea dintre percepția unui eveniment prin datele sale imediate și povestirea sa, prin modul în care el se recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică, iar modalitatea în care ea se arată este cea a imaginii dialectice. În Passagen-Werk, categoria care numește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]