111,719 matches
-
155 de ani de la nașterea, în aceeași zodie cu Eminescu, a autorului Marei (6 ianuarie 1848-17 august 1925). S-ar putea spune că șirianul n-are, postum, mai mult noroc decît a avut în timpul vieții. Meritele literare i-au fost recunoscute, ce e drept, foarte tîrziu, de către Iorga, în 1934, și de către același Călinescu, în 1941, dar învinuirea de didacticism supărător o mai avea, dintre criticii generației interbelice, Pompiliu Constantinescu. După al doilea război, cînd nimeni nu s-a mai îndoit
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
Titi" sau "Mișu", nu ne ridicăm la înălțimea lui, ci ne prăbușim și mai mult în sublumea din care nu ne putem smulge. Din acest motiv nu-mi face nici o plăcere să-l numesc pe actualul prim-ministru "Bombonel", deși, recunosc, vocabula e plină de savoare și conține generoase promisiuni satirice. Cu sagacitatea-i bine știută, dl. Cosașu persiflează această manie cvasi-generalizată a tragerii de bretele. Suntem cu toții, nu-i așa, "nași, conași și papanași", adică indivizi care concep mersul lumii
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
că era adevărat - că se simt cu fiecare zi mai bine. Sigur că și mie mi-a fost plăcută îngrijirea acelor fete ca niște îngeri, preocuparea lor sinceră pentru sănătatea mea, priceperea și convingerea cu care își făceau meseria, dar recunosc, oarecum vinovată, că, dacă m-am simțit bine în Eden e în primul rînd fiindcă am avut timp berechet să citesc sau să recitesc stufoase romane despre lumea superb păcătoasă: Marea, marea de Iris Murdoch, Ultimul suspin al Maurului de
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
-l mai publică de o bucată de vreme pe dl Laszlo Alexandru. Asta, după ce reproduce un (probabil) ultim text al eseistului clujean (extrem de... amabil cu noi, din nou) și-i dă o replică viguroasă. În spiritul unei depline sincerități, Cronicarul recunoaște că România literară nu l-a mai publicat pe dl L.A. fiindcă nu a mai fost solicitată. E drept că i-a respins, cîndva, un articol, pe care l-a considerat nepotrivit, dar cel care a tras, singur și nesilit
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
pretind că ar fi cucerit acest aeroport, ce să mai crezi? l Un foarte bun editorial despre contrastul tot mai puternic dintre politica externă a partidului de guvernămînt și politica sa internă semnează în EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu. Directorul Evenimentului recunoaște meritele incontestabile în politică externă ale executivului, dar contabilizează totodată feluritele acțiuni de politică internă ale guvernului Năstase mai mult sau mai puțin neinspirate. Potrivit lui Nistorescu, guvernul se implică în tot soiul de subiecte pe care le abordează lamentabil. În
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
linie maternă se continua vechea aristocrație de guvernământ. Bineînțeles, odată instalat comunismul, ea a dispărut total și, de altfel, nu mai sunt în țară reprezentanți ai acestei categorii sociale. - Sunt copleșit de câte mi-ați spus și sunt nevoit să recunosc faptul că memoria dumneavoastră funcționează admirabil și este fabuloasă! - Fiecare își are un spațiu de interes și al meu a fost în istorie! Sunt nul la matematică și la fizică! - Cum ați trăit între cele două războaie? - Precum am mai
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
făcut și Dreptul, dându-mi seama că nu se poate trăi numai cu istoria, dar l-am făcut în silă, nu mi-a plăcut. Am împins lucrurile până acolo încât am făcut și un doctorat în Drept; sunt nevoit să recunosc faptul că toată viața am trăit de pe urma lui, fiindcă toate posturile pe care le-am avut s-au datorat doctoratului în Drept, nu istoriei. Istoria am făcut-o în vacanță, seara, noaptea și după ce am ieșit la pensie; eu sunt
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
n-o să mă mai pot întoarce până la sfârșitul războiului nici prin Germania și cu atât mai puțin prin Rusia. Am rămas în Suedia oarecum uitați de toate guvernele succesive; nu sunt un partizan al lui Gheorghe Tătărescu, dar trebuie să recunosc că, datorită lui, (și datorită lui Gheorghe Duca) am stat trei ani de zile la Stockholm fără să fim rechemați, cât a fost el ministru de Externe. - Cum ați îndurat exilul? - Mai întâi de toate trebuie să vă spun că
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la Editura EST (Samuel Tastet Editeur) nu face decât să confirme că traducătorul nu e întotdeauna un trădător
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
acum încolo, în lirica dvs. de tranzit, cuvinte precum acestea: probabil, alimentează, iar pentru a scoate aș supune atenției verbul a ridica, în "Ușor te poate ridica/ Din euforie". Observați și sugestia din final, optând pentru economie. Uneori trebuie să recunoaștem și să preferăm un termen, mai puternic singur decât atunci când îl asociem cu vreuna din umbrele lui. (Andra Ionescu, elevă, București) * Uneori este necesară dar nu și suficientă, plecarea pentru un timp, de acasă, pentru a te întâlni acolo cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
dictatură și de dictatori e mult mai puternică decît sentimentele antirăzboinice din țări occidentale care cu o jumătate de secol în urmă s-au întors la democrație cu ajutorul americanilor. Esticul de rînd îi crede pe americani pentru simplul motiv că recunoaște în Saddam Hussein o ipostază sau alta a fostului dictator local. Occidentalul de rînd în schimb " și nu numai el - își exprimă resentimentele moștenite față de americanul care, după al doilea război, nu s-a cărat acasă imediat după ce s-a
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
mai cu seamă, făță de cei pe care nu-i comentează - este atât de contagioasă încât sfârșește prin a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori este "în întregime" idiosincratică: "La un
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori este "în întregime" idiosincratică: "La un moment dat plănuiam să scriu despre mult mai mulți, dar o sută a ajuns să-mi fie suficient. În afară de cei ce nu pot fi
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
a mea. Dar am vrut să scriu despre aceștia." Odata această confesiune făcută (într-un mod atât de strategic), nu ai decât să-l însoțești pe Bloom în foarte personala lui întreprindere. Cât privește idiosincraziile pe care nu și le recunoaște, voi discuta despre unele dintre ele mai târziu. Unul dintre meritele majore ale cărții constă fără îndoială în arta lecturii pe care el o propune. În general, Bloom este neîntrecut în a-ți arăta cum trebuie să te apropii de
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
universală: "A vorbi despre geniul lui Iisus înseamnă a vorbi despre spusele ce-i sunt atribuite, iar unele dintre ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui să observ, cu difidență, că Dumnezeu și zeii sunt în mod necesar personaje literare. Acel Iisus din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
în final, aceasta se va șterge la fund cu ei, dar gudurându-se pe lângă puterile trecute (când sugeau sexul partidului unic) și actuale (când continuă să le lingă și voma), trăiesc cu speranța că "dincolo" "divinitatea, cu siguranță, le va recunoaște meritele", de altfel închipuite de ei și de cei care îi înconjoară. În sinea lor sunt dușmanii de moarte ai intrării României în Uniunea Europeană. Ei știu că, vrând, nevrând, cu timpul, gunoaiele vor fi măturate din curtea societăților democratice și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Manolescu În ultima zi a lui martie, (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) ar fi împlinit 70 de ani. Nici unul dintre poeții contemporani n-a avut asupra poeziei de după război influența pe care a avut-o el. I s-a recunoscut de la început (a debutat în volum în 1960) o întîietate care i-a fost rareori contestată, în pofida faptului că literatura din ultimele decenii n-a dus lipsă de poeți foarte buni. Se pot însă număra pe degetele de la o mînă
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai sufletului lumii. Din toate acestea urmează să creăm coeziunea - Răstorn ideea lui Hölderlin: omul este o uriașă ciornă. 2. Da, recunosc. Am numit prezentul o așezare rurală care capătă sens numai în funcție de locul ei în imperiu. Cuvântul, însă, e azvârlit înapoi plin de sânge: "Sens?" Între mine și pedagogie totul s-a terminat. 3. Să-ți croiești drum între patru și
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo - 4. Nu e o manevră psihică de-a scăpa faptul că astăzi așa de mulți locuitori ai Varșoviei se ascund în spatele begonilor ocrotitoare din ferestrele anului 1939 refuzând să recunoască toate câte s-au întâmplat de atunci. Mai degrabă e conul de umbră al istoriei. Refuzul durează de câteva decenii iar toate cîte s-au întâmplat nu au cum să se întâmple. 5. Gramatica te poate induce în eroare. "Mai
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
tremurând de frig, își așteaptă rândul la feribot. Toate fac parte din răspuns. Răsfoiește mai departe: mă suspectează că am notat pasajul din Marx care-l desființează pe Marx. Mă uit la mâinile lui, la inelul de plumb, și-l recunosc pe paznicul templului din Mesopotamia ale cărui trăsături ale feței au păstrat imperiul intact. 8. Uneori, poate să se creeze o legătură bruscă între timpuri străine unul de altul. Socul care se produce face ca lumea să crească. Cu cât
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
de incomodele sale pagini, Gheorghe Grigurcu nu se joacă cu vorbele. El încearcă, de fiecare dată, să își argumenteze afirmațiile și solicită, la rîndul, său, contraargumente raționale, în fața cărora este gata să se încline. Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că Gheorghe Grigurcu este posesorul unei mari conștiințe artistice, dublate de un ales spirit civic. Gheorghe Grigurcu, În jurul libertății, Editura Timpul, Iași, 2002, 578 pag.
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
nota ironică ce ar putea fi ascunsă în aprecierea ocazională a "divinului critic", pentru că de-ar fi fost altfel nu l-ar fi uitat cu desăvârșire în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența considerației lui Călinescu despre "conștiința de sine" a celui ce se încerca în literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din piesa L'Assoiffé. La fel de puține amănunte se cunosc despre Anton Bibescu, cel
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
dreptului la identitate, libertății conștiinței, libertății de exprimare, dreptului la informație, dreptului la învățătură, dreptului la ocrotirea sănătății, dreptului la protecția socială a muncii etc. Dacă facem însă abstracție de art. 6, în care persoanelor aparținând minorităților naționale le este recunoscut și garantat dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cuvântul cultură nu și-a mai găsit nici unde locul în tot cuprinsul Constituției. Pe de altă parte, statul român și-a asumat în mod
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
colectivității, de a se bucura de arte, și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui." Pactul Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale, la care România este parte din 1974, prevede că: "Statele părți la respectivul pact recunosc fiecăruia dreptul de a participa la viață culturală și de a beneficia de progresul științific și de aplicațiile sale." Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, semnat la Helsinki la 01.08.1975, prevede că: "Statele participante
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
viața culturală, să folosească instituțiile de cultură și să aibă acces la valorile culturale. Fiecare are responsabilitatea de a se îngriji de conservarea moștenirii culturale și de a îngriji monumentele istorice și culturale." Art. 10 al Constituției Republicii Moldova prevede: "Statul recunoaște și garanteză dreptul tuturor cetățenilor la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase." Legile britanice nu sunt ierarhizate în constituționale, organice sau ordinare. Toate actele normative emanate de la Parlament au valoare egală și sunt
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]