777 matches
-
nu formează cuvinte noi și se produce fie la nivelul sintaxei propoziției sau frazei, fie la nivel sintagmatic caz în care se poate afla însă, în anumite condiții, la originea procesului de formare a unor cuvinte noi. Ea înlătură elemente redundante, care nu erau necesare la aceste niveluri, deoarece semnificația lor se subînțelege oricum, anaforic, din celelalte elemente ale textului ori, deictic, din contextul extralingvistic, situațional; omiterea secvențelor superflue urmărește realizarea unei expresivități mai mari, iar descifrarea denotațiilor și conotațiilor elementelor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dispun vorbitorii ori dacă este implicit din punct de vedere gramatical ori subînțeles din enunțurile anterioare sau din situația dată; elementele menținute sugerează adesea, deja aprioric, și sensul celor omise, care au o importanță secundară, de vreme ce folosirea lor ar fi redundantă. Condensarea lexico-semantică are ca efect final formarea unui cuvânt nou și se petrece exclusiv la nivelul sintaxei sintagmatice, iar înțelegerea mesajului nu mai depinde de contextul lingvistic imediat și, în etapele avansate ale condensării, nici de cunoștințele interlocutorilor. Ea nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
omis, ci se lexicalizează și devine uzual cu înțelesul deplin al sintagmei condensate, care este, nu-i așa, unul singur în cazul unui grup sintactic stabil sau al unui cuvânt compus. Cât privește elementele omise, acestea nu sunt secundare și redundante, ci, dimpotrivă, au un rol esențial, exprimând noțiuni sau caracteristici fundamentale în conținutul semantic al sintagmei de bază: nu se poate susține, de pildă, că pătlăgică era un element superfluu în sintagma pătlăgică roșie și de aceea a fost lăsat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
aceeași noțiune (fr. stylo < stylo[graphe]; rom. grep < grep[fruit], roșie < [pătlăgică] roșie). Exemplele din prima categorie relevă intenția vorbitorului de a se exprima nu numai cât mai lapidar cu putință, ci mai ales de a evita formulările prolixe și redundante, folosindu-se în acest scop de cunoștințele, simțul lingvistic și implicarea receptorului mesajului în descifrarea acestuia. Pentru realizarea acestui obiectiv, elementele care pot fi subînțelese, deci superflue, ale propoziției sau frazei, deși ar fi corecte gramatical, sunt lăsate deoparte, iar
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
etc. R. Efortul emițătorului de a se transpune în rolul receptorului care primește mesajul. EI își va pune, astfel, problema, când comunică, dacă mesajul său este suficient de clar, de accesibil pentru interlocutor. B. Supraîncărcarea canalelor de comunicare cu informație redundantă, nesemnificativă în raport cu obiectul și scopul comunicării. R. Stabilirea unui sistem de priorități în transmiterea mesajelor, selectarea acestora în funcție de importanța lor. B. Orientarea nepotrivită a mesajelor, în sensul transmiterii lor către persoane nepotrivite cu scopul urmărit. R. Planificarea corespunzătoare a comunicării
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
însă un set de variabile, să presupunem cei 16 factori primari din testul omonim a lui Cattel, și dorim să stabilim corelații între aceștia, vom obține nu mai puțin de 120 de coeficienți de corelație. Pe lângă cantitatea mare de informații redundante, apare și o situație neobișnuită, determinată de pragul de semnificație ales. De obicei, se pornește de la un p de .05, ceea ce înseamnă o probabilitate de 5% de a obține o corelație semnificativă din întâmplare atunci când, de fapt, nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
interpretare focalizată fie pe un anumit domeniu, fie pe o constelație de discrepanțe, ariile neacoperite fiind reportate pentru o abordare ulterioară, fără a neglija însă prioritățile firmei. Nu lipsită de importanță este delimitarea informațiilor relevante pentru deciziile ulterioare de cele redundante, care nu fac altceva decât să îngreuneze procesul de interpretare și cel decizional. Gama de nevoi poate fi destul de extinsă și atunci se impune stabilirea (Bee și Bee, 1994): importanței trebuinței respective pentru ameliorarea performanțelor în activitate; urgenței satisfacerii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
între 5 și 10 persoane) li se va solicita ca, în mod individual, să formuleze un set de dimensiuni care să descrie un bun specialist într-un anumit domeniu. Dimensiunile astfel elaborate se sintetizează pe o listă, eliminându-se cele redundante. Lista se supune dezbaterii colective cu scopul de a se elabora definiții explicative pentru fiecare dimensiune. Durata unei astfel de întâlniri este de aproximativ șaizeci de minute. Un alt grup de experți, care cunosc bine munca ce urmează a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
figura 12.10.) care integrează atitudinile, motivația și performanța, care combină teoria nevoilor, teoria așteptărilor, importanța stabilirii obiectivelor și legătura inversă dată de reîntărire. Demersul metodologic al modelului a inclus identificarea teoriilor care au un suport empiric substanțial, sunt minim redundante între ele și permit stabilirea unor legături cauzale între elementele cheie constituente. Spațiul acestui manual nu permite detalierea tuturor elementelor care intervin în cadrul acestui model. De aceea vom prezenta succint câteva elemente cheie. Dispozițiile personale se referă la elementele intrinseci
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu poate fi deosebită de viziunea că "revelație concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
alt exemplu de situație în care națiunile refuză alianțele. Ea se întâlnește atunci când interesele necesită evident politici și acțiuni concertate, pe care o formulare explicită a scopurilor, strategiilor și acțiunilor într-un tratat de alianță ar face-o să pară redundantă. Statele Unite și Marea Britanie au avut un interes comun în ceea ce privește continentul european: menținerea balanței de putere. Ca urmare a acestei identități a intereselor, ele s-au regăsit aproape inevitabil în tabăra opusă națiunii care s-a întâmplat să amenințe echilibrul. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
apărării colective trebuie raportate imediat către Consiliul de Securitate. și, în al treilea rând, asemenea măsuri nu vor afecta autoritatea și responsabilitatea Consiliului de Securitate de a acționa el însuși într-un mod adecvat. În timp ce a doua condiție este evident redundantă, deoarece mai oferă o dată informația pe care Consiliul de Securitate va fi primit-o deja prin intermediul presei, al radioului sau al canalelor diplomatice obișnuite, celelalte două condiții sunt, având în vedere situațiile care probabil că se pot petrece, lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
subordonate. Națiunile sunt subordonate dreptului internațional, dar nu una celeilalte; cu alte cuvinte, ele sunt egale. Atunci când, prin urmare, articolul 2 al Cartei Națiunilor Unite declară că „organizația se bazează pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor săi”, limbajul său redundant accentuează importanța pe care o atribuie principiului suveranității și corolarului său logic, principiul egalității. Din principiul egalității este derivată o regulă fundamentală de drept internațional care este responsabilă pentru descentralizarea funcției legislative și, într-o oarecare măsură, a celei de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
definiți: amândoi, tustrei sau nedefiniți: toți: amândoi studenții, tustrei studenții, toți studenții. Fac excepție sintagmele cu pronumele cuantificator ambii: ambii copii. Determinarea prin adjective pronominale demonstrative rămâne unica pentru întreaga sintagmă nominală, când acestea preced substantivul (acești plopi) și este redundantă, când urmează substantivului, caracterizat prin determinare maximă (plopii aceștia). Substantivele aflate sub regim prepozițional în realizarea diferitelor funcții sintactice se caracterizează, la singular, prin neutralizarea opoziției sau reorganizarea ei la nivelul unor sintagme nominale cu substantivul precedat de prepoziție în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai la nivelul articolului (tată/tatălui) cf. elevul/elevului, alta, asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acordului; opoziția de gen inteligent-inteligentă este cerută de apartenența substantivului cu care adjectivul intră într-o relație de dependență sau de interdependență la una din cele două clase de gen: student inteligent/studentă inteligentă. Limba română se caracterizează prin exprimarea redundantă, generalizată la toți constituenții sintagmei nucleare sau ai sintagmei nucleului predicațional, a indicilor de gen, număr și caz, dacă termenul dependent sau interdependent este adjectiv. În interiorul clasei numelui, adjectivul se distinge de substantiv prin absența categoriei gramaticale a determinării. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii.” (Ibidem, p. 85) $feminin$$ La plural, opoziția se neutralizează la amândouă seriile de forme ale genitiv-dativului: lor, le, li. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa marchează opoziția de gen în mod redundant prin flexiune internă, asigurată de dezinențe și prin morfemul determinării, din structura lor, care are forme diferite după gen: -l(M)/-a(F) la singular, nominativ-acuzativ: dânsul/dânsa, (într-) însul/(într-) însa -Ø + lui(M)/e + i(F) la genitiv-dativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
construiește cu conjunctivul, prezent: „Trebuie să sosească acu, că-i dus de azi dimineață” (D. Zamfirescu) și perfect: „Trebuie să fi fost tot ea, prietena tânără, care nu uita pe cei ce nu mai sunt.” (D.Zamfirescu) sau, în sintagme redundante, cu prezumtivul prezent (cu auxiliarul la conjunctiv): „Trebuie să fi existând vreo legendă asupra acestor două pâraie” (C. Hogaș) Când semiauxiliarul (în cazuri rare) este la imperfect, verbul principal se află în mod obligatoriu la conjunctiv perfect. În sintagma predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șoptirile-i alene Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun.” (M. Eminescu) „Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață.” (M. Eminescu) sau îl poate extinde, facultativ și, într-o măsură însemnată redundant, prin dezvoltarea sintactică a unui complement de reciprocitate (sau a unui complement sociativ): „Fetele de la ghilit, care văzuse asta, numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă) Realizarea funcției sintactice de complement de reciprocitate se impune, dacă sintagma verbului la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să puie mâna pe mine!” (I. Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l tare-n brațe era mai ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe râpi și înnoptau sub maluri.” (E. Barbu), verbul a înnopta dezvoltă sensul personal de „a rămâne peste noapte” sau „a petrece noaptea” și primește, de aceea, subiect gramatical: substantivul hoții. Verbul a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a „obiectului” (de esență umană) căruia i se atribuie prin verb o stare (fizică sau psihică) și în același timp modalitatea sintactică de situare a expresiei în perspectiva gramaticală a persoanei 31, nu pot avea decât complement intern, prelungire sintactică, redundantă, a formei scurte, prin forma lungă a pronumelui personal în acuzativ sau prin pronume nepersonale sau substantive, care trimit, prin planul lor semantic, la aceeași realitate extralingvistică: Pe tine te dor vreodată ochii?, Iar o doare inima pe Maria. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul regent: „Vom visa un vis ferice / Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei/ele) sensul exprimat deja lexical, eventual la nivelul unui prefix specific: Cele două valori se intercondiționează una pe alta. sau gramatical prin sensul de diateză
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva, punctul de vedere, în limitele cărora se desfășoară o acțiune sau există (se manifestă) o însușire: „Greutatea scrierii noastre, astfel mărginită, se află numai în privința neajunsului literelor latine.” (T. Maiorescu, 249) • alta, de esență stilistică; construcția, în mod frecvent redundantă, reliefează sintactic subiectul sau obiectul acțiunii verbale: „Viața și-o povestesc numai cei ce sunt nemulțumiți de ea; în ceea ce mă privește, nimeni nu m-a obligat să o aleg, deci n-are de ce să-mi pară rău de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]