907 matches
-
și clasa anelidelor pe care cu siguranță le-ar fi împărțit în tubicule și în dorsi-brachii. J. Verne Cînd enunțurile științifice și tehnice sînt asimilate de scriitura romanescă, ele iau forma unor descrieri ale entităților specifice ("specimen") avînd un suport referențial precis: (27) Ești grozav, Conseil! strigai eu. Domnul mă măgulește. De loc, dragul meu. Ai dat aici o lovitură de maestru. Să prinzi o pasăre vie din asta, și încă să o prinzi cu mîna [...]. [...] eu mă uitam cu atenție
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu precădere să fie exhaustiv, el nu va putea evita să se confrunte cu scriitura a cărei principală proprietate este liniaritatea. Este ceea ce J. Ricardou numește "temporalizarea scripturală" a oricărui obiect descris. Perceput în simultaneitatea componentelor lor (volum, culoare...) obiectul referențial se transformă, atunci cînd devine obiect textual, într-o succesiune de atribute, suspendînd cursul acțiunilor: Dacă descrierea conferă consistență povestirii prin diverse detalii, aceasta din urmă va suporta, în schimb, destul de multe consecințe, prin faptul că este întreruptă [...] suspendînd timpul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
friză?) de frunze de acantă desenînd o înșiruire de valuri învolburate. Cl. Simon, p. 9 În sfîrșit, acesta este rolul intervențiilor metalingvistice care întrerup o descriere pentru a semnala operația semiotică ce participă la crearea sa, sistîn-du-se astfel orice iluzie referențială. (76) Descrierea (compunerea) poate continua (sau poate fi completată) aproape la nesfîrșit, pe măsura minuțiozității cu care se lucrează la ea, a adaptării metaforelor propuse, a adăugării altor obiecte arătate în întregime sau fragmentate de trecerea timpului; o întîmplare neașteptată
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în altul, este o descriere ce se construiește în funcție de locuri și de personaje. O dată cu ekphrasis apare probabil în secolul II al erei noastre o nouă unitate textuală, secvența, unitate superioară perioadei. Descrierea deține, în afară de valoarea sa de ekphrasis, o dimensiune referențială (portret sau peisaj). Părăsind domeniul discursului oratoric în favoarea celui poetic, descriptio se integrează, într-un mod mai mult sau mai puțin fericit, în narațiune. Această idee de apartenență a secvenței descriptive la domeniile retoricii și ale poeticii apare de exemplu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
PE (A2) care se poate practica sportul despre care se vorbește în revistă. În plus, calificările ce se fac pentru A1 și A2 prezintă, și ele, legături izotopice: ele conotează euforia. Rîndul al treilea din (15) vine să garanteze ancorarea referențială încă absentă (nume propriu și determinant hotărît). Noul obiect al discursului (A3: Pasul Ursului) este în așteptarea predicatului care apare abia în rîndul de la sfîrșit. De fapt, înainte chiar de a intra în raport cu ceea ce va urma, el fixează coeziunea celor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de cuvinte încrucișate, se întîmplă pentru că adesea accesul la denumire este împiedicat de nerespectarea unei reguli de coeziune textuală: cea a izotopiei discursului. Cu siguranță, o definiție de tipul "zeiță egipteană" pentru denumirea de "Isis" nu poate obstrucționa izotopia: contextul referențial este același, este vorba aici doar de a putea sau nu accede la denumiri de zeițe egiptene din propria memorie enciclopedică (memorie pe termen lung) care să fie apoi selectate prin criteriul de selectare grafică (denumire din patru litere) stabilit
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de aceeași lungime). Aceasta ne determină să presupunem că a rezuma o secvență descriptivă înseamnă a da o denumire (tema-titlu) ce condensează expansiunea textuală. Macrostructura semantică rămîne să fie situată în relația imediat următoare care permite să se stabilească coeziunea referențială a secvenței pe baza temei-titlu desprinse prin ancorare și atribuire: Tema-titlu Ancorare Expansiune (Definiție) (Repertoriu-nomenclatură Atribuire al obiectului discursului) Denumire (Obiectul discursului) COEZIUNE SEMANTICĂ Din punct de vedere al producției și al înțelegerii unei secvențe descriptive și pe un plan
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
semnificativ" (W. Kintsch și T. A. van Dijk, 1978, p. 89). Pentru a stabili acel "tot semnificativ" care este coeziunea semantică a unei reprezentări descriptive, trebuie ca lectorul descriptar să poată construi o bază de text coerentă. Pentru aceasta, coeziunea referențială joacă un rol determinant: Primul pas în formarea unei baze de text coerente constă în a examina coerența sa referențială". W. Kintsch și T. A. van Dijk adaugă: "dacă baza unui text este considerată coerentă, adică dacă există suprapuneri de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
semantică a unei reprezentări descriptive, trebuie ca lectorul descriptar să poată construi o bază de text coerentă. Pentru aceasta, coeziunea referențială joacă un rol determinant: Primul pas în formarea unei baze de text coerente constă în a examina coerența sa referențială". W. Kintsch și T. A. van Dijk adaugă: "dacă baza unui text este considerată coerentă, adică dacă există suprapuneri de argumente între toate propozițiile, ea este acceptată pentru un tratament ulterior; dacă se găsesc goluri, procesele de inferență sînt activate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau mai multe propoziții vor fi adăugate la baza textului pentru a le face coerente" (p. 93). Fără a mai insista asupra acestui punct, vom reține doar că structura ierarhică a reprezentării descriptive asigură, în dependență ierarhică de tema-titlu, coeziunea referențială a secvenței descriptive. Ceea ce corespunde cum s-a văzut mai sus raportului descriptivului cu ceea ce este baza "repertoriului": structura Denumire → Expansiune-definiție, specifică dicționarului. În observația făcută de A.-J. Greimas, pentru care expansiunea-definiție a articolului de dicționar presupune condensarea denumirii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
P2). În ambele cazuri este vorba de o intrare în relație: singura diferență: într-un caz, sinecdoca apare în context metonimic (Pd. SIT), iar în altul, în context analogic (Pd. ASM). În primul caz, nu este necesară nici o interpretare (funcția referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a enunțurilor de reformulare (saturate de evaluări). Dacă ultima frază este subordonată schemelor cele mai simple de predicație descriptivă: "Șapca era nou-nouță; îi lucea cozorocul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în mii de culori; lăsînd să se vadă minunății și mai uluitoare; Ali Baba descoperi; nenumărate cadrane străluceau; Lui Ali Baba nu-i venea să-și creadă ochilor; Niciodată nu mai văzuse asemenea minunății. Se observă foarte bine cum izotopia referențială descriptivă (mașina este descrisă cu PĂRȚILE și PROPRIETĂȚILE sale) se suprapune unei izotopii argumentative deja declarate în subtitlu: "sau cum Chrysler Simca face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului)". O ultimă izotopie de semnalat este cea a ficționalității
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
producție 1. Exerciții de contextualizare Principiu: se dă un context precis (situațional sa contextual) care va constrînge așezarea în text2. EXERCIȚIUL B.1. În clasă, doi elevi merg la fereastră, unul după celălalt, și descriu ceea ce văd. Comentariu: Cu toate că obiectul referențial descris este același, elementele descriptive reținute: 1) nu sînt toate identice, 2) nu apar în aceeași ordine. Este vorba despre o primă abordare a faptului că descrierea este, cum am văzut, atît o activitate selectivă, cît și o activitate constructivă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
om unul/celălalt primul/cel de-al doilea. Ultima parte din (p 4) este încadrată de termenii "toate acestea" și "acest tot". Marcînd astfel fuziunea celor doi "actori", fuziune subliniată de utilizarea dominantă a adjectivului același. c) O primă izotopie referențială este focalizată pe mîrțoagă: pofil potcoave copite crupă coadă șa armătură. O a doua izotopie referențială este focalizată pe cavaler, cu termeni proprii chiar meseriei de cavaler și alți termeni proprii personajului ca ființă umană (inclusiv îmbrăcămintea): cavaler om îmbrăcăminte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
termenii "toate acestea" și "acest tot". Marcînd astfel fuziunea celor doi "actori", fuziune subliniată de utilizarea dominantă a adjectivului același. c) O primă izotopie referențială este focalizată pe mîrțoagă: pofil potcoave copite crupă coadă șa armătură. O a doua izotopie referențială este focalizată pe cavaler, cu termeni proprii chiar meseriei de cavaler și alți termeni proprii personajului ca ființă umană (inclusiv îmbrăcămintea): cavaler om îmbrăcăminte șa cap pălărie de pînză armătură șolduri mantou trăgătoarea hamului burtă pantaloni genunchi ciorapi gambe papuci
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
capitolul destinat actorilor educației la nivel local și politicilor de valorizare a comunității locale punem în evidență numeroase nivele și modalități de participare, cu beneficiile și obstacolele consecvente. Analizele întreprinse relevă faptul că localizarea educației atât din punct de vedere referențial cât și decizional reprezintă în același timp o consecință a globalizării și o cerință pentru "umanizarea" acesteia. Participarea socială devine, în condițiile extinderii educației și a relevanței ei pentru formarea coeziunii și solidarității umane, mai mult decât un mijloc al
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Acest aspect este încă insuficient integrat în studiile, politicile și practicile de implicare. CAPITOLUL 4 Școala, spațiul confruntării între local și global Analizele întreprinse până în acest punct al lucrării ne relevă faptul că localizarea educației atât din punct de vedere referențial cât și decizional reprezintă în același timp o consecință a globalizării și o cerință pentru "umanizarea" acesteia. Drumul către cetățenia globală, fără a ne pierde rădăcinile, continuând să jucăm un rol important în propriile națiuni și comunități, reprezintă una dintre
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
unui debut autentic. O altă trăsătură caracteristică a debuturilor deliberate este asimetria, tendința de a fi mai accentuate pe partea stângă a feței. Ekman și Friesen au examinat și un alt tip de expresie voluntară, respectiv ceea ce ei numesc expresie referențiala, adică expresia care se referă la o emoție ce nu este trăită. În acest cadru, cea mai frecventă apariție este cea a așa-numitului zâmbet fals. Este acel tip de zâmbet, la care "apelăm" atunci când nu ne vine a zâmbi
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Apetroaie, Editura Junimea, Iași, 1987, p. 62). 173 În opinia lui Ioan Holban, Lovinescu "vizează aproape toate ipostazele spațiului romantic, căutându-i funcționalitatea prin raportare la trăirile personajelor sale", spațiul exterior fiind "termenul referențial al personajului" cu funcție de "reflectare a eului" prin avertizare, agresiune etc. (Ioan Holban, op. cit., pp. 48-49). Așadar, Lovinescu își critică romanul pentru "romantismul" său. 174 Ion Negoițescu, op. cit., p. 125. 175 Ion Negoițescu, op. cit., p. 123. 176 Ioan Holban, op. cit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar trebui ca gîndirea să poată, măcar provizoriu, să își pună propriile proiecte între paranteze. Or, există un intermediar între imagine și concept: semnul [...]. Ca și imaginea, semnul este o ființă concretă, dar el se aseamănă conceptului prin puterea sa referențială". Lévi-Strauss, 1962, pp. 29-32 Lévi-Strauss analizează reflecția mitică drept o ,,formă intelectuală de bricolaj'' (p. 35). Am putea, fără să exagerăm, să detectăm aici nu numai o asemănare cu gîndirea practică pe care o reprezintă activitatea de reprezentare socială. Același
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fi un cadru coerent de informații utile, echilibrate în funcție de pozițiile sociale ale fiecăruia și de evoluția actualității. Această co-construcție a realității trimite la logicile pragmatice descrise în activitatea comunicativă și în conversații (Bromberg, Chabrol, Charaudeau, Ghiglione, Larrue sau Trognon). Funcția referențială a unor astfel de sisteme se traduce prin procese de categorizare (Tajfel, 1972) și de atribuire (Deschamps, in Deschamps și Beauvois, 1990). Într-un limbaj mai metaforic, Lahlou vorbește despre RS ca despre niște "colecții de definiții despre lume și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
contiguități. Ambele relații sînt metonimice. Între teme sau sub-temele și predicatele care le înlocuiesc în metafore, sau le particularizează în comparații, relația este metaforică. Pe baza acestor două posibile relații retorice, putem diferenția șase tipuri de descriere. 1: Descrierea enciclopedică, referențială În principiu, nu există figuri de stil în cadrul acestui tip de descriere. Selecția componentelor se bazează pe adiacența elementelor din conținut, ceea ce înseamnă că prezența unor elemente implică absența altora. Detaliul care lipsește poate fi înlocuit de cititor. Caracteristicile generale
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
primim despre ele este în mare parte determinată de confruntarea, pe de o parte, cu cunoștințele noastre anterioare și așteptările pe care le produce; pe de altă parte, imaginea este determinată de realizarea personajului în narațiune. Opțiunea pentru un personaj referențial presupune, în acest context, opțiunea pentru o asemenea confruntare. Determinarea de care vorbeam, ca și dimensiunea realizării ei, este un obiect interesant de studiu. Există și un alt motiv pentru aceste investigații. Așteptările ridicate de simpla mențiune a unui personaj
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
toate aceste calități fiind necesare pentru evoluția fabulelor. De fapt, din pricina unei conexiuni inseparabile dintre titlul de "Miss" și numele de "Marple" motiv pentru care am putea considera că "Miss" este nume propriu acest personaj este într-o mare măsură referențial. Un portret, descrierea înfățișării exterioare, limitează și mai mult posibilitățile. Dacă un personaj este în vîrstă, face alte lucruri decît la tinerețe. Dacă este atractiv, trăiește altfel de cum ar trăi dacă nu ar fi atractiv sau, cel puțin, așa tinde
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe de o parte introducerea elementului subiectiv și, în consecință mistificator, iar pe de altă parte prin indistincția dintre limbajul în care se vorbește și cel despre care se vorbește apariția paradoxurilor logice de tipul mincinosului (CUM?); • funcția denotativă (cognitivă, referențială) vizează dimensiunea informațională a semnului lingvistic, corelarea lui prin intermediul semnificatului cu un anumit referențial (ÎN CE CONTEXT?); or, așa cum am văzut, "distanța" dintre semn și realitatea denominată este întotdeauna încărcată cu o doză de "minciună", semnul stînd în locul unui lucru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]