189,597 matches
-
Nicolae Costin e introdus ,citatul biblic în stilul savant cronicăresc" (p. 74-96). Cazul lui Dimitrie Cantemir e mai interesant, pentru că există o diferență considerabilă între ,citatul savant" vehiculat cu ușurință în Divanul ca operă de tinerețe și ,asimilarea creatoare" a referințelor biblice, abia recognoscibile, în Istoria ieroglifică (p. 97-139). Psaltirea lui Dosoftei își trimite subtil sugestiile către toate operele importante care o succed, de-ar fi să sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
în sentimente, cât și în limbaj, în unele versiuni, fie ale Bibliei din 1688, fie ale Psaltirii lui Dosoftei. Al. Andriescu invocă uneori traduceri din Biblia de la 1914 care îi va fi stat la îndemână poetului, iar această erudiție a referințelor aduce lumină în situații argheziene insolite. Mitografia biblică se regăsește în imaginarul sadovenian din romanele Demonul tinereții și Frații Jderi, cel mai atent investigate de critic (p. 240-275). Prozatorul a fost și un traducător excepțional al psalmilor, pe care i-
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
Mincu la toate nivelele scriiturii și (auto)lecturii. Din fericire, mai e puțin și începe jurnalul lui Dracula. Numai că, iată, a fost nevoie de peste cincisprezece pagini introductive (la care se vor adăuga aproape cincizeci de pagini, corp mărunt, de referințe critice, în finalul volumului), pentru a ne elibera de prezența vampirizantă a autorului. Jurnalul lui Dracula, el, acoperă intervalul 2 februarie 1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru tablou de
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
vor adăuga aproape cincizeci de pagini, corp mărunt, de referințe critice, în finalul volumului), pentru a ne elibera de prezența vampirizantă a autorului. Jurnalul lui Dracula, el, acoperă intervalul 2 februarie 1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru tablou de epocă. Conturul spațial și temporal e cu atât mai bine precizat, subliniat, întărit, cu cât autorul e decis să-și smulgă protagonistul de sub faldurile și vopselurile mitului: un mit ,contemporan", kitsch
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
și Freiburg, fără a mai fi însoțit de un studiu introductiv special despre Cartea lui Iosua Navi, Cartea Judecătorilor și Cartea Ruth, pe care le editează. Fiecare volum este prevăzut cu o vastă ,Bibliografie", indicând baza de documente și de referințe a cercetătorilor. Nota asupra ediției explică principiile transcrierii textelor, printr-o riguroasă și ingenioasă metodă interpretativă, ce se desparte categoric de mai vechea metodă a unei simple transliterări. Grafiile chirilice au suferit astfel o transpunere în grafie latină, modernă, fluentă
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
scărmănat, tors, împletit și despletit, în muzică puțini au fost cei ce s-au încumetat să-i recolteze probe întru determinarea vitezei ori a concentrației de colesterol, lipide sau glucide. Printre acei puțini, un nume, sunt convins, va fi de referință: Valentina Sandu-Dediu, care, cu al său volum, Muzica nouă între modern și postmodern (Editura Muzicală, 2004), săvîrșește un necesar și orignal referendum pe marginea simptomatologiei, statutului și consecințelor unui concept ce, de la François Lyotard încoace, s-a identificat cu o
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre din momentul de referință; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de 90 dar, mai ales, în primii ani de după, să iasă din convenția
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
încă/ dulapul de poezii cu picioare de grifon/ și aripi de balaur,/ dulapul de poezii care poate merge și zbura/ înainte și înapoi/ din lumea asta către cealaltă." Să continuăm, așadar, încăpățînați, să ne scriem... Antologia mai cuprinde, pînă la referințele critice, articole la vremea lor, semnate de Mircea Zaciu, Ion Pop, Dumitru Mureșan, S. Damian și Mircea A. Diaconu (care pînă la Cuprins ajunge, sic, Diaconescu...), cîteva Inedite. Ultima-ultimă poezie e Matrimonio segreto, care spune de-a dreptul ce pregătise
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
originală), o stare de fapt. Crescuți în fața televizorului și a internetului, mergând la școală în blugi și cu telefonul mobil la ureche, umblați prin Europa, dar tânjind după o garsonieră în București, ei au un cu totul alt sistem de referință decât cel care ne-a forjat pe noi, bieți decreței prinși între două lumi, pe o linie de ruptură ce trece prin viața și ființa noastră. E aici o situație existențială similară celei prin care au trecut, cu jumătate de
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
am observat cu această ocazie încă ceva: nu există până în ziua de astăzi o istorie a cenzurii în România. Este pe bucăți, așa, dar o sinteză, o carte, o teză de doctorat, o... cum să vă spun, o lucrare de referință nu există. Cele mai bune lucrări au fost, la începutul secolului, Cenzura în Moldova a lui Radu Rosetti, patru comunicări la Academie. Suntem încă în fază chiar pașoptisto-iluministă, în continuare. M.I.: De altminteri, cu procesul împotriva lui Hasdeu, România era
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
care presupune și astfel de scene, mai, să zicem, îndrăznețe. E prima dată când în literatura română se contestă ideea de imoralitate și se justifică ,pornografia" cu principiile școalei literare realiste. La șase ani după procesele la care faceți dumneavoastră referințe foarte exacte. Le-am făcut și eu, de asemenea, în articol. Iată că suntem cu adevărat în Europa în 1863. M.I.: Sincroni! Domnule Marino, ascultându-vă și citindu-vă cartea, antologia despre intrarea în Europa văzută de diverși autori români
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
lui Rembrandt (1606-1669); negreșit, e vorba de faimoasa Sfântă familie a maestrului olandez, astăzi la muzeul Ermitage din Sanct Petersburg, dar aflat în secolul al XVIII-lea în colecția de Crozat, la Paris, unde Fragonard l-a copiat, constituindu-și referința. Fragonard ne oferă aici o viziune profană a acestei teme, reținând înainte de toate din lecția lui Rembrandt modul de tratare a luminii și brio-ul penelului". Cercetat de aproape, tabloul își livrează excepționalele virtuți care - lăsând deoparte caracteristicile subiectului - sunt
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
degrabă impresia că e plană. Putem aprecia că ne aflăm în fața unui autoportret? Da și nu. Da, dacă - așa cum s-a observat - gândul te trimite, pe bună dreptate, la Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende episodul autobiografic și referința la faimoasa capodoperă din muzeul Prado, pentru a se insinua ca o ingerință a plasticului și picturalului, cu imperativele pe care le impune ceea ce se vrea a fi întâi de toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
de Manuel de Falla. În mod cert, într-o perioadă în care mișcarea ghitaristică cunoaște la noi o evidentă dinamizare, prezența în viața noastră de concert a unui muzician de asemenea calibru se constituie, indubitabil, într-un moment de exemplară referință.
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
liberă, pe de alta mai angajată. Felul ei de-a gîndi lucrurile i se pare Ancăi Manolescu viu spre eretic, riscînd să cadă în idiosincrazii și-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă din niște intuiții cu stofă de epifanii decît din însăilări de argumente. Oamenii sînt, în teoria Simonei Weil, creația unui Dumnezeu
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
anticipa o existență exemplară, sustrasă accidentalului și derizoriului. Artista pare a fi găsit un numitor comun al existenței în spațiu și în timp, un set de forme exemplare și de valori incoruptibile pe care le propune apoi ca sistem de referință pentru o lume ipotetică. Umanitatea ei aspiră la o reintegrare în sacru, visează obiecte încărcate de sensuri, acte rituale și desfășurări ceremoniale. Insă acestă lume nu este numai una a faptelor senzoriale, nici doar a angajamentelor morale, oricîtă încărcătură spirituală
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
Cinema, unde se organizează multe evenimente cinematografice (proiecții, întâlniri cu realizatorii, retrospective etc.), sâmbătă 4 iunie s-a acordat, la încheierea avanpremierei Festivalului Filmului Italian, Premiul Fellini 2005 pentru excelență artistică, în Italia un Nobel al cinematografiei. Juriul (nume de referință ale cinematografiei italiene, precum Mario Monicelli, Suso Cecchi D'Amico, Tonino Guerra, Ennio Morricone, Giuseppe Rotunno, Vittorio De Seta), a acordat în unanimitate importanta distincție regizorului suedez Ingmar Bergman. în Laudatio, se afirmă: "Creația lui Ingmar Bergman este o continuă
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
necesar ,maturizării" cititorilor altfel educați, ci calitatea în sine a acestei literaturi așa-zis licențioase, care poate da adevărate capodopere. Din păcate, la noi nu avea cum să se formeze un public rafinat și, în acest sens, Infernala comedie - tocmai referința românească nr. 1 a genului - poate fi văzută ca o nouă șansă. Scrise, cum spuneam, în mare parte în 1978, între două volume ,serioase", sonetele nu sînt doar prestidigitație lirică pe un subiect frivol interzis, un exercițiu superior în underground
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
prinse într-un limbaj uzual, colocvial și trase în formele comunicării curente. ,Robul lui Dumnezeu, Mihail" (așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și referința netă, centrarea pe insolitul său spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
timpului, evoluînd dinspre pasiune înspre vanitate, de la puterea sentimentului la sentimentul puterii, de la comunicare la corp: iubirea-agapé, iubirea-pasiune, iubirea-senzualitate, iubirea-seducție (iubirea romantică) și corporeismul (iubirea postmodernă). Spre deosebire de iubirea sentimental-erotică greco-romană (de care, din păcate, autorul nu se ocupă decît ca referință) unde sentimentul domina plăcerea erotică, în iubirea-pasiune, ,modelată" de contextul religios și cultural al Occidentului medieval de la finele secolului al XII-lea, dorința este cea care declanșează sentimentele și plăcerea. Apărută în contextul aristocrației occitane ca o repercusiune a creștinismului
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
ființa pe care dorința celuilat îl instalează în existență." Sexualitatea devine astfel un mod de a concura din nou subiectivitatea individuală. Iubirea romantică este iubirea de a fi iubit. Dacă în iubirea-pasiune era vorba despre suflet, eul era de altundeva, referința era realitatea, iar dorința spontană, în iubirea-senzualitate cunoașterea era relativă fiind implicate atît sufletul cît și corpul, eul era un altul, iar dorința era mediată; acum realitatea și cunoașterea sînt relative la ceea ce comunicăm, corpul este important, altcineva constituie eul
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
critică de ordin cultural cu orientare spre iluminism-pașoptism. Adică lucrări fundamentale, de început, care să instituie în cultura română o anumită tradiție. Fiindcă eu susțin că o cultură cum este a noastră are nevoie și de propriile sale lucrări de referință. De pildă, recent, ați primit și dumneavoastră cartea, vol. IV din Bibliografia ideii de literatură, ei bine, în momentul de față lucrez la volumul V; aceste cinci volume, plus Hermeneutica ideii de literatură, formează prima enciclopedie literară românească. Imperfectă, cu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
provocați oricât! Chiar îmi place să mă provocați, fiindcă asta mă incită să fiu cât mai precis posibil. Nu e deloc depășit, fiindcă, încă o dată vă spun, cultura română are nevoie de propriile sale instrumente de lucru și lucrări de referință. Domnule Iorgulescu, avem o mie de foiletoniști, o mie și o sută de poeți, avem două mii de cronicari, dar nu avem niște lucrări esențiale. Gândiți-vă dumneavoastră, proiectul de Dicționar al Academiei a început din secolul trecut, Hasdeu l-a
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
istorie a românilor. Noi nu avem o istorie a Transilvaniei ca lumea. Nu ne place Histoire de la Transylvanie editată la Budapesta, de acord. Dar să facem una mai bună! Nu s-a făcut. Noi avem nevoie de aceste lucrări de referință. Eu mă mențin la acest nivel, cultural. Vă repet încă o dată, nu am nici o pretenție de critică literară, dar de critic cultural parcă, parcă m-aș revendica. Și cred că am dreptate, fiindcă o cultură se bazează pe astfel de
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
a întâmplat în ultimii cincisprezece ani cu posteritatea lui Arghezi. Prezentând sistematic biografia lui Arghezi într-o cronologie introductivă și cumulând exhaustiv datele despre operă, reperele critice și corespondența, biobibliografia se deschide cu lista publicațiilor consultate. Colaborări ale scriitorului sau referințe la activitatea sa au fost găsite în aproape 600 de periodice. Primul volum al vastei cercetări înregistrează scrierile originale, în volume și în periodice, din toate domeniile (poezie, proză, teatru, antologii, conferințe radio), traducerile din opera lui Tudor Arghezi, traducerile
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]