3,182 matches
-
orice act reflex: excitația (stimulul) și reacția la ea. Cu timpul intervalul de latență dintre excitația exterioară și reacția organismului devine tot mai lung, la originea gîndului stînd chiar acest moment de întîrziere. E vorba de o amînare cu efect reflexiv, și nu există conștiință decît acolo unde există amînare, memorie și implicit evocarea unor cunoștințe. Cine reacționează imediat la realitate nu e un subiect propriu-zis, ci o prelungire a obiectelor din jur: o pseudopodă a obiectivității lumii. Sperantia descrie astfel
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
subiect, și subiectul nedistinct de experiență. Fără evocare, subiectul și experiența sînt unul și același lucru. Subiectul nu trăiește atunci decît în datele experienței. Astfel evocarea e cea care creează subiectivitatea și activitatea subiectului.“ (p. 20) Și astfel, grație funcției reflexive a conștiinței, omul are trei mari nevoi: 1) tendința de a se smulge din actualitatea imediată; 2) voința de valoare; 3) voința de comuniune în valori. În concluzie, nu există valoare fără viață sprituală, și nici spirit fără viață socială
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
critic și ca un punct privilegiat de observație și echilibru într-un timp al extremelor. Apetitul confesiv desfășurat în jurnalul francez și în cel german e reîncărcat cu eleganță superioară, dar și cu o anume vehemență controlată, de un spirit reflexiv care-și judecă propriul parcurs existențial. Dacă intimitatea locutorului ne e oferită cu parcimonie (printre puținele excepții - paginile despre propria copilărie sau fermecătoarele relatări despre cele două nepoțele gemene și „arta de a fi bunic”), dimensiunea cea mai substanțială a
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
salvare a singurătății. Mihail Sebastian. Cele nouă capitole centrate pe șapte studii de caz (Hortensia Papadat-Bengescu, G. Ibrăileanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza detaliată. Lipsit de orice emfază demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
vinovăției intelectualilor germani în timpul celui de-al Treilea Reich, dar și a comunismului din fosta DDR, îl include și pe acest inclasabil poet, incalificabil amăgit de forța magmatică a prusianismului militar reactivat de naziști. Asta, probabil, și pentru că natura sa reflexivă îl împingea să creadă că nu există scăpare: cu toții suntem prinși într-o capcană existențială, iar omul se află „periculos de aproape de marginea naturii.” După ce se arată cucerit de retorica hitleristă, sfârșește prin a fi deprimat: actualmente locul meu nu
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
meditativ căruia îi lipsește fibra mistică, Dan Iacob postulînd un Dumnezeu pe care nu-l simte, dar pe care îl instituie din fidelitate față de tradiție. Teologia, cînd nu e revelație acceptată, e stipulare subiectivă a unui numen consolator, iar pornirile reflexive ale lui Dan Iacob merg în direcția unei teologii creștine, așa explicîndu-se interesul arătat pentru Schmemann sau Siluan Athonitul. Cum pentru Dan Iacob nu contează decît cărțile în al căror spirit și-l regăsește pe al său, filosofia academică e
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
îndepărtat, pentru că el este „un turist al toamnei”, adică un „turist” ajuns în marele oraș în toamna existenței, când adaptarea este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat. Revin, extrem de pregnant, amintirile din țară, memoria jucând „un rol nefast.” Natură reflexivă, sensibilă și interiorizată, autorul e incapabil să se rupă de trecut. Revenirea în țară și acceptarea statutului de „pensionar modest în România” este forma prin care se închide această „buclă” existențială. Singurele scăderi al acestui microroman sunt legate de momentele
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
iese din sine și dă naștere la ceva diferit de ea însăși”6. Este greu de stabilit adevărul sau cât de deformată sau nu este o imagine proiectivă față de modelul ei real, iar acest lucru se stabilește în urma unei interpretări reflexive, a unei operații comparative de cunoaștere și evaluare, supusă unei judecăți critice. Imaginea este o transpunere a realității, o „traducere”, fidelă sau infidelă, a ei; se distinge de obiectualul în sine, scos din reprezentarea sensibilă propriu-zisă, dar și de reprezentarea
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
pornind de la particular - date, observații, măsurători - spre general - reguli de guvernare, legi, teorii) b) deductivă (care are direcția opusă celei inductive)? D. Cum îi place să preocesează informațiile: (a) în mod activ (se implică în activități fizice, în discuții) (b) reflexiv (prin introspecție)? E. Care este modul în care înțelege ceea ce învață: (a) secvențial (pas cu pas) (b) global (în salturi, având nevoie să aveți o privire globală asupra lucrurilor, făcând pași intuitivi - uneori fără să știe cum ajunge la soluții
Părinți de succes: Verifică ce stil de învățare are copilul tău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34936_a_36261]
-
livresc meditativă a echinoxiștilor Adrian Popescu sau Ion Mircea și, mai pe departe, cu ceremonialurile lui Cezar Baltag, copios alimentată de tradiția liricii religioase europene, dar tot mai deschisă, cu trecerea timpului, spre real și experiența biografică directă, poezia sa reflexivă și ceremonială tinde să cristalizeze, mai nou, într-un proiect unitar, într-o „Carte singură” care ar putea-o, eventual, relansa. Autorul are grijă să ne avertizeze, de la bun început, că n-a avut în vedere idealul Cărții unice a
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
imnul 160 (studiu de caz 1) și de imnul 162 (studiu de caz 2). Restul poemelor au drept titluri, trecute între paranteze, primul vers. Insolitul formulei frapează, iar lectura, nu tocmai ușoară, solicită din plin atenția și disponibilitatea unui cititor reflexiv. Aș spune chiar că, în absența unei lecturi lente, participative, textele riscă să devine clarobscure ca un geam aburit. Ne aflăm, evident, în răspăr - un răspăr asumat firesc, fără umbră de ostentație - cu linia dominantă a poeziei actuale, o poezie
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
sigur dacă, acum aproape 40 de ani, aceste „doxe și paradoxe“ au văzut lumina tiparului în România literară. N-am avut răgaz să merg la colecție. Oricum ar fi, cititorii de azi ai revistei se vor întâlni cu un text reflexiv de real interes, prin umor și prin fine observații, recomandat (dacă nu chiar scris) de liderul istoric al avangardismului românesc. Și acum, documentul primit de la Sașa Pană: Se caută un autor Sub titlul de mai sus am publicat, în urmă
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
de precauție în demersul său publistic: „Dar să nu generalizez. Sunt și masoni de toată isprava...”. Din același număr al revistei piteștene am reținut și debutul(?) în poezie al criticului literar Nicolae Oprea. El publică un amplu grupaj de versuri reflexive, de inspirație egeeană, scrise sub semnul lui Kavafis: „Olimpienii par întrupați în arbori și arbuști cu mari corole,/ De la măslinul sfânt până la leandrul roz și senzual,/ Vița de vie, arborele-trompetă, palmierul, arborele de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
Astfel, Belfort devine ceea ce în literatură se numește narator dramatizat, povestind în mijlocul unei acțiuni, într-o succesiune de monologuri, plasându-se deopotrivă în și în afara propriului story. Această detașare a tricksterului, punctul său de vedere relevă nu atât un tip reflexiv, cât un talentat cabotin sociopatic. Efectele speciale sunt utilizate împreună cu o frenetică coregrafie și o serie de scene imaginare pentru a prinde ritmurile beat ale existenței magnatului. Într-o scenă remarcabilă, Jordan și bancherul elvețian, Jean-Jacques Saurel (Jean Dujardin), își
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Americii lui Ginsberg, afină aceleia semnate de alt bănățean, Petru Ilieșu) și altele asemenea configurează o calitate inedită: torenții verbali, Monoran nu-i pune în slujba vreunei viziuni (așa cum fac congenerii săi Cărtărescu și Mureșan), ci îi exploatează strălucit resursele reflexive. Furia lui e analitică și face pereche cu zgomotul de fond al aglomerărilor de cuvinte. Complet nemuzicală (et pour cause!), această poezie își întemeiază legăturile interne pe sintaxă. E de altfel, un termen care apare cu o anume regularitate și
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
-i de schimbat, e un fel de prinț Mâșkin) îl lasă mai degrabă indiferent. Începe să studieze psihologia, pe care o abandonează după numai doi ani, convins că acolo se va aliena și că ratarea îi oferă, lui, atât de reflexivului, mai mari șanse de evoluție. Singurele dezastre din viața lui sunt legate de iubiții pe care i-a pierdut (din avanposturi sau după lungi tergiversări): un aviator cu înclinații pedofile deschide șirul. Printre numeroșii parteneri ocazionali, Țeus (pronunție germanofonă a
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
În joc intră și mama celor doi băieți, o adevărată dominatrix, Crystal (Kristin Scott Thomas), trăind într-un orizont obsesiv încărcat de ambiguitățile unei minți distorsionate. Nimic însă nu reușește să-l oprească pe Chang, acest ucigaș tăcut, ceremonios și reflexiv, cu mișcări aproape hieratice. Tăișul sabiei sale pune punct traseului destinal al fiecăruia dintre oponenții săi, însă nimic de ordin personal nu distruge tempoul fiecărui act din această piesă sângeroasă. Gosling incarnează un personaj care a devenit în această ipostază
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o nuanță reflexivă, sunt mai puțin interesate de mesaj. Rezultă un fel de jurnal amorf în care preadolescenta notează scene din singurătatea colectivă pe care sunt nevoiți s-o traverseze ea și frații ei (și, de altfel, aproape toți copiii micii comunități). Părinții
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic. Autorul Galeriei cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul său versicolor, rafinat meșteșugar al verbului ca o sublimare a senzualității d-sale funciare. înaintașii lui C. }oiu sînt Caragiale, Arghezi, Camil Petrescu și, hélas, Eugen
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
machist sau feminist. Pentru a recupera o imagine mai profundă și - cu toate apele ei - mai exactă a spiritului feminin creator, e bine să ne adresăm literaturii: spațiu al multiplicităților fecunde, al întâlnirilor și disocierilor, al fineții analitice și tensiunilor reflexive. Când perspectiva critică aparține unei autoare, interesul este și mai mare. Așteptăm, de la un insider al domeniului investigat, un profil mai nuanțat al feminității, o priză directă asupra subiectului din care să apară, fără subiectivități de gen, siluete de scriitoare
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Cotidianul, 11.04.2006); "cine și cum să fie lustrat" (ib. 12.04.2006). Mai spectaculoase sînt însă utilizările active - "Ca sa lustrezi pe cineva, e nevoie de aviz"; Vom lustra bine?" (ib., aluzie la sloganul electoral al președintelui) - și chiar reflexive: "o voce anonimă de pe Internet ne invită să ne lustrăm"; "înainte de a ne lustra, să vedem dacă avem de ce" (Evenimentul, 13.04.2006). Evident, folosirile actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în haină brodata a poetului, care travestește totul în joc reflexiv de proiecții de umbre chinezești. „Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de tectonica din pagina, este numai acela care produce coerentă în viziune și propune o sintaxa multifuncționala”, cu exigenta: „Starea naturală a poemului de referință trebuie să izbucnească dintr-o idee, daca nu originală, obligatoriu, însă, autentică. Verbele la diatezele reflexiva și pasivă se cuvine să viziteze în nuce spiritul poetic”. „Eșantionul” Provizii de soare este format din 151 de poeme, așezate alfabetic după titlu, extrase, probabil, din toate cele nouă volume, dar cu siguranță după convingerea și exigenta autorului. Primul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că părere) ce nu trece de clipirea ochiului. Apoi, si a creațiilor desubstanțializate, neridicate la ființă, într-o lume alienata, multiplu alienata - dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să împingă reflexivitatea în aerul rarefiat și plin de traseele teoreticului, din preajma universalului. Însă o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]