1,067 matches
-
suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe meleagurile campaniene sau romane, a rafina doctrina Grădinii și a o reformula pentru spațiul italic și pentru epoca imperială, a inaugura poate o serie de noutăți tehnice pentru a urma și a dezvolta atomismul abderitan, dar și a emite teorii asupra meteorilor, a alcătuirii materiei, a genealogiei fenomenelor geologice - cunoștințele acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
p. 120 footnote> Lecția, ca entitate didactica de bază, presupune o punere în act a unor evenimente sau situații didactice, ce intercorelează și se potențează reciproc. Derularea evenimentelor poate respectă o anumita ordine, care, dacă situația o impune, se poate reformula. Gagne și Briggs (1977, p.138)<footnote Gagne R., Brigss L., 1977, Principii de design al instruirii, E.D.P., București, p. 138, apud, Modulul Psihopedagogic, Învățământ la distanță, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005, p.209 footnote> scot în evidență
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
limbajului oral. De pildă, este greșit să scriem: „Fără să vreau, am văzut pe o bancă doi tineri certându-se pe o bancă”. Pe de o parte, este echivoc să precizăm: „pe o bancă”. Pe de altă parte, trebuie să reformulăm fraza, ba chiar să o separăm în propoziții distincte: „Doi tineri stăteau pe o bancă. Se certau de mama focului”. Mai trebuie apoi să eliminăm formula „fără să vreau”, câtă vreme nimeni nu-și propune să vadă doi tineri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
oral, adeseori lipsit de rigoare: „Am strâns toate lucrurile despre Spania”. Chiar dacă în goana condeiului putem greși, nimeni nu ne împiedică să recitim atent textul și să operăm corecțiile sau adăugirile clarificatoare. Când acest lucru nu este posibil, trebuie să reformulăm fraza, să operăm schimbări în topică, atenți fiind nu numai la echivoc, dar și la pleonasmul care se poate instaura fără alte semne avertizatoare (dezacord, cupuri etc.): „Stăteam în fața televizorului ca să privesc...”, „Am deschis ziarul ca să citesc” etc. În afară de echivoc
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dăm dovadă de nesiguranță. În definitiv, ce ne interesează? Ce urmărim? Ce vrem să aflăm de la interlocutor? În cazul în care sensul discuției merge într-o direcție neașteptată pentru noi, trebuie să luăm decizia cea mai înțeleaptă. De pildă, să reformulăm subiectul interviului. Nu același lucru este posibil în cazul unui interviu-expres, pe un subiect punctual. * Importanța unghiului de atac este vădită mai ales în textele lungi - în reportaj, de pildă. Îmi amintesc că am ajuns în satul Lancrăm pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-vă noilor tendințe din domeniu. Învățați un minimum de vocabular tehnic, pentru a avea un dialog profesionist cu secretarul. Învățați câteva noțiuni tipografice curente. Comparați macheta mai multor ziare, fără a uita presa cotidiană. Faptul că secretarul scrie chapeau-ul sau reformulează titlul nu trebuie să vă deranjeze. Este datoria lui. Predați articolul, respectând normele curente, pentru a ușura munca secretarului. Nu ignorați noua tehnologie a calculatoarelor. Respectați munca în echipă. Important este rezultatul final, și nu orgoliul de moment. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care impune regula interviului nu trebuie neapărat să fie în criză de timp. Pur și simplu, vrea să arate că el este cel puternic și important. Chiar și în aceste situații, aveți grijă să negociați câteva condiții: dreptul de a reformula întrebările, dreptul de interveni pe text (cu acordul subiectului, desigur), dreptul de a comasa unele răspunsuri etc. Interviul amuzant sau umoristic. Chiar dacă subiectul nostru are un accentuat simț al umorului, datoria noastră este să-l provocăm prin întrebări inteligente, neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acum la voia întâmplării: regimul publicațiilor, responsabilitatea conducerii ziarului în fața legii, definirea profesiunii etc. Jurnalismul - o viitoare profesie pe cale de dispariție? Trăim într-o lume extrem de complicată și parțial imaginară - o lume de hârtie și de imagini, ce rescrie și reformulează realitatea după bunul ei plac. E timpul să ne punem serios câteva întrebări. Presa este cu adevărat un intermediar între om și lume sau doar se comunică pe sine, cum spune McLuhan? Vorbind despre rolul fundamental al presei - de a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-ul nostru să accepte acest răspuns - mai ales dacă este unul negativ - și trebuie să dovedim mai multă răbdare); - feedback-ul trebuie să fie verificat privitor la ceea ce receptorului i se pare a fi valid; emițătorul poate cere receptorului să reformuleze și să reproducă feedback-ul, pentru a înțelege ceea ce receptorul a vrut într-adevăr să exprime; - feedback-ul trebuie să includă acele lucruri pe care receptorul să fie capabil să le facă; să nu includă mai mult decât ceea ce receptorul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și conceptualiza fenomenul. Primul exercițiu presupune să încercați ca atunci când un prieten vă povestește o glumă să nu zâmbiți sau să nu râdeți deloc. Veți vedea că lipsa unui feedback pe care îl așteaptă va determina prietenul să încerce să reformuleze mesajul folosind formulări de tipul: „Nu ai înțeles? Ceea ce doream să zic era...”. 4. Un exercițiu adaptat după Harold Leavitt și Roland Mueller (apud Gamble, Gamble, 1993, p.159) presupune să vă alegeți un partener și să încercați să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
amăgește dinadins Întotdeauna. Fără Îndoială, atunci, că și eu exist, de vreme ce mă Înșeală; și, Înșele oricât e În stare, el nu va face totuși niciodată ca eu să nu fiu nimic, atât timp cât voi socoti că sunt ceva”. Am putea să reformulăm, În lumina acestor cuvinte, enunțul cartezian și să spunem: „ori gândesc, ori nu gândesc, exist”. Iar dacă formalizăm aceste enunț, el va arăta astfel: p∨Îp→ q = „ori gândesc, ori nu gândesc, exist” Deși pare că am mai dedus o
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în asta, credem, constă noutatea ei. în ceea ce privește a doua dimensiune a proiectării, remarcăm că întrebările ordonatoare ale proiectării, teoretizate de Gagne, reiterate și de noi passim, sînt aici reformulate. De exemplu formularea obiectivelor, surprinsă de întrebarea Ce voi face? este reformulată în „Care este scopul acțiunii didactice?” (Alina Pamfil, 2003: 40). Această reformulare pare o punctare mai clară a focalizării pe obiective, dar preferarea termenului scop celui de obiective, propus de teoriile pedagogice și preluat de reformă ca termen-cheie al proiectării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și microbiologice și au o sensibilitate și specificitate de aproximativ 80% în diagnosticul bolii (28). Deoarece în ultimii ani a crescut prevalența infecțiilor cu Coxiella burnetii și cu stafilococ, iar ETE a devenit mult mai folosită, aceste criterii au fost reformulate și se numesc criteriile Duke modificate (tabelul 24.2) (2). În ultimul ghid european de prevenție, diagnostic și tratament al EI se recomandă folosirea acestor criterii pentru diagnosticul tuturor formelor de EI, inclusiv formele întâlnite la vârstnici. Alături de raționamentul clinic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adriana Ilieșiu () [Corola-publishinghouse/Science/91941_a_92436]
-
apare cu sprijinul lui M. Blecher și al lui Sașa Pană. Medicul poet și animator al grupului de la „unu” îl vizita des la Roman și, cu ocazia acestor întâlniri „lângă patul marelui suferind”, fixându-se cuprinsul plachetei, se vor fi reformulat și unele versuri, ceea ce ar explica vaga amprentă suprarealistă a celor douăzeci și cinci de poeme. Primii comentatori nu trec neobservate lipsa de coeziune și unele „reziduuri din poezia lui Sașa Pană” (Tiberiu Iliescu), identificând totuși sensibilitatea inedită din poeme ca Rugă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
raționament prin care urmărea să convingă chiar și pe cel mai ignorant dintre oameni că Dumnezeu există. Încă de atunci, argumentul lui Anselm a stârnit numeroase comentarii, atât pozitive cât și negative. Mai mult, argumentul a fost reluat, dezvoltat sau reformulat de alți gânditori, de pildă, Descartes, Gödel sau Plantinga, putând vorbi astăzi de mai multe forme ale argumentului ontologic. Vlad Andreica are în vedere îndeosebi abordările argumentului ontologic venite din perspectiva filosofiei analitice contemporane. Pe lângă rafinarea argumentului, filosofia analitică, (împreună cu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
un argument valid în favoarea existenței lui Dumnezeu, dacă criticile pot fi înlăturate convingător dintr-o anumită perspectivă, dacă argumentul ontologic are resursele necesare de a dovedi existența lui Dumnezeu doar prin el însuși, dacă premisele care stau la baza argumentelor reformulate din perspectiva logicii modale manifestă în continuare o anumită neîncredere și dacă ele pot fi întărite printr-o anumită raportare la divinitate și perfecțiune. Această carte reprezintă un proiect amplu, început în perioada doctoratului și finalizat pe parcursul celor trei ani
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
demonstrat existența sa pornind de la ideea pe care o avem despre el80. Modernitatea filosofică a dezvoltat (probabil din interese de cunoaștere total deosebite de cele medievale) reluări sau obiecții la acest argument. Fără să cunoască propriu-zis textul anselmian, Descartes a reformulat argumentul în "Meditații metafizice", iar Leibniz a afirmat în câteva cazuri că argumentele carteziene provin de la Sfântul Anselm sau cel puțin dintr-un mediu scolastic. Immanuel Kant a criticat argumentul aparent definitiv și i-a conferit un nume, considerând că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
adus în discuție nu are același statut cu cel invocat de Gaunilon: obiectul vizat de Anselm ființa infinită, nu poate fi contingentă, deoarece ar putea fi supusă categoriilor, ceea ce ar fi în contradicție cu statutul ei82. Pentru faptul că a reformulat bine-cunoscuta construcție "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit" drept "cel mai mare dintre toate", Gaunilon a fost acuzat de către Anselm de infidelitate filologică. Între cele două concepte există o diferență de semnificație, deoarece nu semnifică
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
aici la ceva analog cum sunt create sau păstrate lucrurile, ci doar la împrejurarea că imensitatea lui Dumnezeu e de așa natură încât el nu are nevoie să fie conservat"113. Pentru a răspunde unitar tuturor acestor critici, Descartes își reformulează argumentul ontologic în trei variante: Prima reformulare: 1. Orice percepem clar și distinct este adevărat. 2. Noi percepem clar și distinct că ideea unui Existent necesar necesită ca el să existe. 3. De aceea, este adevărat că un Existent necesar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o sută de taleri. Baumgarten consideră că în cazul în care înlocuim termenul de "Dumnezeu" cu cel de "ființă transcendentă experienței" și cei o sută de taleri prin "orice obiect posibil și determinat în experiență", argumentul lui Kant poate fi reformulat astfel: nu putem demonstra existența unui obiect transcendent experienței apelând la conceptele unor obiecte din experiență și atribuindu-le predicate logice. Existența nu este un predicat real, ci unul logic, iar analogia dintre taleri și Dumnezeu este incorectă atâta vreme cât acele
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
descripției și teoriei existenței asupra argumentului ontologic. În "On Denoting", Russell consideră că expresia "Dumnezeu" funcționează ca o descripție, ca un substitut pentru: "ființa de o supremă perfecțiune". Pentru a invalida argumentul ontologic, Russell procedează astfel. Mai întâi, el îl reformulează ca: (1b) Ființa de o supremă perfecțiune are toate perfecțiunile. (2b) Existența este o perfecțiune. Deci: (3b) Ființa de o supremă perfecțiune există. Al doilea pas constă în a analiza premisa (1 b), apelând la teoria descripțiilor, în: (l.b
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lui Anselm nu avem o comparație între ceva care există și ceva care nu există, ci între două entități care există în feluri modale diferite 259. Donald Viney, un susținător at teismului neoclasic și al versiunilor modale ale argumentului ontlogic, reformulează cele două argumente ale lui Anselm, iar varianta reluată cu succes din perspectiva logicii modale este prezentată astfel: 1. "Dumnezeu" înseamnă "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit". 2. Ideea de Dumnezeu nu este contradictorie. 3
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Doar recent, după ce Norman Malcolm a atras atenția asupra diferențelor majore existente între versiunile capitolelor II și III din Proslogion, s-a adus în prim plan argumentul ontologic existent în capitolul III, iar Charles Hartshorne a reușit mai târziu să reformuleze coerent argumentul ontologic prezentat de Anselm în capitolul III. Revenind la critica lui Gaunilon, trebuie precizat că ideea necesității logice a existenței nu își face apariția în discursul său. Sunt acolo doar cuvintele: "nu poate fi conceput să nu existe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și modalitățile de re. William Kneale nu este de acord cu faptul că "proprietățile aparțin indivizilor în chip necesar sau contingent, fără a se ține seama de modurile în care ne sunt aduși în atenție acești indivizi"299. Adrian Miroiu reformulează argumentul lui Kneale astfel: "12 = numărul apostolilor Numărul 12 este în chip necesar neprim. Numărul 12 are proprietatea de a fi în chip necesar neprim. Numărul apostolilor are proprietatea de a fi în chip necesar neprim. Nu e necesar ca
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
la lucrurile existente conform acestei modalități și raportându-ne la același exemplu vom spune că Dumnezeu este o ființă necesară. Argumentul din Proslogion III, care implică faptul că existența necesară este o proprietate prea-măritoare, implică modalitățile de re. Alvin Plantinga reformulează argumentul lui Malcolm astfel: (1) Dacă Dumnezeu nu există, existența sa este logic imposibilă. (2) Dacă Dumnezeu există, existența sa este logic necesară. (3) Prin urmare, existența lui Dumnezeu este ori logic imposibilă, ori logic necesară. (4) Dacă existența lui
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]