1,454 matches
-
concluzie cu privire la existența unor diferențe semnificative. Totuși putem nota următoarele: - comparativ cu subiecții din cele două grupuri masculine, femeile din „Eșantionul Terman” erau mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva mai des de grupul „Studenților la Harvard”. Diferențele legate de sex și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva mai des de grupul „Studenților la Harvard”. Diferențele legate de sex și de vârstă în utilizarea, la adult, a mecanismelor de apărare au făcut obiectul altei cercetări. Folosind „Profilul mecanismelor de apărare” (PMA), Lindeman (1990) studiază răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale colaboratorilor săi, care au condus la elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectului, care include identificarea cu agresorul, deplasarea, traducerea în act și regresia; 2) proiecția; 3) întoarcerea împotriva propriei persoane, care se referă la răspunsurile autohandicapante, pesimiste sau masochiste; 4) transformarea în contrariu, care include (de)negarea, refuzul, formațiunea reacțională și refularea; 5 ) „jocul cu principiile”, stil comun intelectualizării, raționalizării și izolării afectului. Aceste cinci ansambluri au fost descrise în capitolul 2 al prezentului volum. Dintre celelalte instrumente elaborate în ultimii douăzeci de ani, patru merită, în opinia noastră, o atenție particulară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
medie de 40 de ani, diagnosticați ca având tulburări depresive majore fără trăsături psihotice. Examinarea rezultatelor la Indexul stilului de viață arată că acești pacienți au un punctaj total considerabil mai mare decât norma, precum și scoruri mai ridicate pentru regresie, refulare, formațiune reacțională și proiecție. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, funcționarea defensivă a pacienților depresivi este mai importantă decât cea a subiecților care nu prezintă tulburări mintale, iar pe de altă parte, că scorurile ridicate ale pacienților depresivi la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la anumite apărări ar arăta că aceștia utilizează în principal apărări primitive sau imature, precum regresia și proiecția (Bond et al., 1983; Plutchik et al., 1979; Vaillant et al., 1986; Wong, 1989) sau apărări de nivel intermediar (formațiunea reacțională sau refularea). În alte cercetări, evoluția tulburărilor psihopatologice a fost pusă în legătură cu mecanismele de apărare ale pacienților. Astfel, două studii longitudinale (Semrad, 1967; Semrad et al., 1973) sunt consacrate apărărilor la pacienți care suferă de schizofrenie. Observațiile făcute arată că, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
completat Indexul stilului de viață (Plutchik et al., 1979) la internarea lor în spital. După externare, ei au fost urmăriți vreme de doi ani, 14 dintre cei 30 de pacienți fiind, în acest răstimp, respitalizați. Între necesitatea respitalizării și utilizarea refulării, a deplasării și a refuzului (Conte et al., 1983) au fost identificate corelații pozitive semnificative. Este interesant să amintim faptul că refularea și refuzul au fost considerate apărări primitive sau imature (Bond et al., 1983; Plutchik et al., 1979; Wong
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
doi ani, 14 dintre cei 30 de pacienți fiind, în acest răstimp, respitalizați. Între necesitatea respitalizării și utilizarea refulării, a deplasării și a refuzului (Conte et al., 1983) au fost identificate corelații pozitive semnificative. Este interesant să amintim faptul că refularea și refuzul au fost considerate apărări primitive sau imature (Bond et al., 1983; Plutchik et al., 1979; Wong, 1989), în vreme ce deplasarea a fost inclusă printre apărările intermediare sau nevrotice (Vaillant și Drake, 1985; Wong, 1989). Astfel, deși respitalizarea are, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constituie o justificare a viziunii asupra lumii, dezvinovățește recurgerea la violență și, în fine, joacă rolul unui filtru, distingând doar două tipuri de valori: bun și rău. Astfel privită, ideologia se suprapune mai multor mecanisme clasice, dintre care Mucchielli citează: refularea (în virtutea faptului că ideologia îi obligă pe membrii grupului să adopte atitudini, moduri de gândire și interdicții similare, înăbușind astfel conflictele interne din sânul grupului), proiecția (prin desemnarea dușmanilor, pe seama cărora sunt puse toate pulsiunile), anularea (prin transformarea unei stări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acordă o atenție deosebită sublimării, clasată de Fenichel printre mecanismele de apărare. În Teoria psihanalitică a nevrozelor (1945/1953), Fenichel considera totuși că sublimarea este un mecanism de apărare aparte: o apărare „reușită”, pentru care o condiție prealabilă este abolirea refulării, deci a apărării. Pentru acest motiv, Lagache propune ca sublimarea să fie considerată un mecanism de degajare. 3. Coping-ultc "3. Coping‑ul" Lucrarea lui Lazarus (1966) cu privire la stresul psihologic și procesul de coping 37 a contribuit la pătrunderea noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud (1909b/1979), ambivalența însoțește sentimentele excesive. În privința persoanelor relativ indiferente, individul resimte o afecțiune moderată, fiind conștient că privește cu ostilitate unele dintre defectele acestora. În schimb, o dragoste intensă nu permite ostilității să rămână conștientă; ea obligă la refularea ostilității, care mai poate reapărea la un moment sau altul, ca o străfulgerare. Ca dovadă a existenței acestei ambivalențe putem aduce în discuție posibilitatea ca un subiect să aibă în aceeași noapte două vise succesive, unul tandru, altul ostil, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
această impresie” (Janet, 1903/1976, vol. II). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Anularea retroactivă are puncte comune cu alte două mecanisme de apărare: refuzul și denegarea, reușind, într-un anumit fel, să contracareze refularea. Dacă refuzul este o negare a realității, anularea retroactivă este negarea unei părți a acesteia, respectiv derularea timpului, din moment ce, după expresia folosită de Brusset (1994), „timpul este inversat pentru a se nega astfel ideea sau actul”. Persoana care utilizează denegarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acest eveniment mă deranjează, dar vă înșelați”. În acest caz se revine asupra unui cuvânt pentru a-l denunța, ca și în anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar de regret, remușcare și dorință de ispășire care, atunci când sunt justificate, nu au nimic patologic. Freud (1926/1995) semnalează eroarea pe care ar constitui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apărare" A. Freud (1936/1993) explică aspectul specific și activ al ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascetismului la adolescent prin creșterea cantitativă a pulsiunilor la această vârstă. În opinia autoarei, fenomenele subordonate ascetismului nu trebuie considerate o serie de procese de refulare, ci „manifestarea unei ostilități înnăscute, nediferențiate, primare și primitive între eu și pulsiuni”. În refulare, respingerea unei pulsiuni este întotdeauna selectivă. Pulsiunile care nu antrenează nici un sentiment de culpabilitate sunt acceptate: respingerea pulsiunilor nu se face niciodată la întâmplare. În ascetismul adolescentului, respingerea oricărei pulsiuni este masivă și, așa cum am văzut mai sus, poate viza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai sus, poate viza nevoi fizice dintre cele mai elementare. Un alt mecanism poate fi apropiat de ascetismul adolescentului: ascetismul prin formație reacțională, care vine să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să combată tendințele senzuale puternice, înlocuindu-le prin contrariul lor. Dar, la fel ca și refularea, formațiile reacționale sunt selective și se referă doar la ceea ce dorim și ne interzicem totodată. Întoarcerea împotriva propriei persoane prezintă caracteristici asemănătoare. Totuși, asemenea refulării și formației reacționale, ea diferă de ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascetismul adolescentului prin aceea că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]