2,072 matches
-
înnămolite”. După atâta paranoică încredere în sine, micul pesimism final - degeaba e în stare, el, Claudiu Komartin, să facă totul pentru o lume în care nu mai e nimic de făcut! - ne reconfortează un pic în ideea noastră naivă că regăsirea normalității trece prin regăsirea modestiei. Un interviu cu Solomon Marcus În VIAȚA ROMÂNEASC| nr. 1-2 pe anul acesta, putem citi un instructiv și totodată atractiv interviu luat de Marian Drăghici, „cu admirație și iubire”, profesorului Solomon Marcus. Înainte de a ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
încredere în sine, micul pesimism final - degeaba e în stare, el, Claudiu Komartin, să facă totul pentru o lume în care nu mai e nimic de făcut! - ne reconfortează un pic în ideea noastră naivă că regăsirea normalității trece prin regăsirea modestiei. Un interviu cu Solomon Marcus În VIAȚA ROMÂNEASC| nr. 1-2 pe anul acesta, putem citi un instructiv și totodată atractiv interviu luat de Marian Drăghici, „cu admirație și iubire”, profesorului Solomon Marcus. Înainte de a ne referi la interviu, să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
ipostaza zeiței Atena, născută din capul lui Zeus, el avea și o bogată viață afectivă, o sensibilitate pe care și le ascundea sub vălul volubilității dialogului și al capcanelor comicului. Retragerea din aspra și obositoarea viață a cetății, introvertirea prin regăsirea reculegerii în singurătate, regenerarea sufletească își aveau în muzică un generos acompaniament și un stimulent moral. Creator în literatură, Caragiale era un consumator în muzică, pe care o considera superioară artei cuvântului. Efortul de obiectivare prin scrierea comediilor și schițelor
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Mouse, cu țigănușul din Bolintin, care îl întreabă „nu ești dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea” au un haz nebun și o poezie duioasă. Mi se pare, însă, că relieful acestor note rămîne Eugene Ionesco. Ca marea regăsirea teatrală și spirituală a lui Radu Beligan. Sînt un om fericit. Viața mea ca o coadă de Păun înfoiată în lumina unui apus îmi arată semnele fericirii în mii de culori. Despre una dintre culori tocmai ce fu vorba...
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
traversări de mări și țări pentru a ajunge într-un loc poate chiar mai ostil decât cel din care ai plecat dar de unde nu te mai poți întoarce. O poveste care începe cu o despărțire și se termină cu o regăsire, cu alte cuvinte, povestea genezei unei familii tarate, condamnate la uitare, atâta timp cât aproape fiecare membru al fiecărei generații are implantat în ADN-ul său (pe cromozomul 14), germenele uitării, gena declanșatoare a maladiei Alzheimer cu debut precoce. Când mama sa
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
de regimul comunist cu confiscarea casei și a averii... Cartea Mariei Bancea-Ilioaia și a Christinei Zarifopol-Illias, deși doldora de documente și fotografii de epocă, se citește pe nerăsuflate, ca un insolit roman didactic. Ea îndeamnă la recuperarea modelelor și la regăsirea acelor idei care au făcut România modernă, idei de care avem nevoie și acum. Totodată, ea reiterează și adevărul că nimic nu poate opri din drum o vocație intensă, pusă în slujba cunoașterii și a binelui celor din jur. O
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
Erau aici câțiva prieteni de-ai mei, așezați la taclale despre o carte, pe care tocmai o citisem, Mănâncă, roagă-te, iubește, a scriitoarei Elizabeth Gilbert, fiecăruia de aici părându-i-se că se află în acea fascinantă călătorie de regăsire a identității presupusă de autoarea cărții. Eram eu însumi întors de puțină vreme dintr-o călătorie în India și aveam iluzia că-mi sunt repovestite paginile Jurnalului Indian, încheiat de curând. Ar fi urmat să facem lansarea acestuia aici, dar
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
din restrîngerea la minim a semnelor de care are nevoie pentru a intra în dispoziție. Strictețea înseamnă restrîngere la cît mai puțin, rigoarea înseamă strîngere la un loc, strictețea înseamnă eliminare, rigoarea, acumulare; strictețea e alegerea unor focare, rigoarea e regăsirea unor forme; strictețea dă inspirație, rigoarea dă înțelegere. E strict cine vrea să pună punctul pe „i“, dar e riguros cine vrea să prindă „i“-ul într-o schemă oarecare, de pildă în șirul vocalelor în uz. Din categoria naturilor
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
bilet de clasa 2-a ca să cobor cât mai onorabil din vagon în fața concetățenilor și poate și a tatălui meu.” Fiul risipitor revine, așadar, în casa părintească după o peregrinare care ar fi putut constitui, ea singură, subiectul romanului. Scena regăsirii se desfășoară după toate regulile artei, mama vărsând lacrimi de bucurie, iar tatăl, om cu stare, zbătându-se să-i aranjeze situația precară în fața legilor. Acalmia e însă de scurtă durată, căci războiul pândește la cotitură și o nouă Iliadă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
pot fi citite în grilă simbolică, cum este acela al spiralei pe care s-ar înălța cuvintele în poemă, ori ar coborî înlăuntrul ei. Sugestia rătăcirii în labirint este, însă, permanent descifrată de ansamblul lucrărilor, ca fiind pusă sub efortul regăsirii de sine. 2. Doina Mihăilescu își pune lucrările sub semnul unor pasaje poetice culese din Rilke, deși întreaga asamblare a panourilor, pe care se desfășoară discursul plastic, are ceva mai multă seninătate decât o au versurile din poetul citat. Exercițiul
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
personajelor. În cele două scrisori adresate „tatălui” și „fiului” regă- sim la un alt nivel duplicitatea constitutivă a mizanscenelor „istorice”. Vocea mamei este una dublă, ea se adresează fiului pierdut și regăsit întâmplător, pe baza unui semn făcut în copilărie, regăsire care-i provoacă o comoție ce o va distruge, și tatălui copiilor ei, căruia îi reproșează nu violența, ci faptul de a nu fi recunoscut-o. Mesajul se dorește pacificator, însă el încredințează deopotrivă dragostea și remușcarea, ambivalență nerezolvabilă, pe
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
Concertul este rodul unui util dialog intercultural susținut de această dată în plan muzical și sprijinit de Administrația Fondului Cultural Național. S-au împlinit zece ani de căutări, de tatonări, de ajungeri, de strădanii neobosite ale Asociației „Nectarie Protopsaltul”, privind regăsirea unor filoane aproape uitate la noi, în parte părăsite. Reînnodate cu mari eforturi și căutări. Este o istorie îndelungată ce pornește din Bizanț, din capitala imperială bizantină a lui Constantin. Este o istorie țesută de psalți în parte anonimi, animați
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
Gabriel Dimisianu Potrivit titlului noii cărți a lui Cornel Ungureanu: Petre Stoica și regăsirea Europei Centrale (Ed. Palimpsest, 2010), în ea poate fi vorba despre importantul poet din generația șaizecistă raportat la un anume cadru de manifestare. Cartea are totuși o deschidere mai largă. Vorbește de mai mulți poeți, prozatori, critici și eseiști români
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
literare, prin care ne putem revendica și noi vocația eurocentristă, un eurocentrism de la margine, dacă putem vorbi astfel, Banatul, așadar, e regăsit de Petre Stoica după un lung ocol bucureștean. Stabilirea târzie la Jimbolia („Simbolia”) reprezintă un act deliberat de regăsire de sine, de reafiliere la ceea ce fusese cândva, pentru el, esențialul, în ordinea valorilor sufletești constitutive. Dar și estetice (poetice). “Petre Stoica, scrie Cornel Ungureanu, e un scriitor al marginilor, al «periferiei» în măsura în care încearcă a găsi Centrul lumii. El s-
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
revelație ultimă: Laurence Passmore nu mai există decît în ipostazele ingenue ale trecutului, într-un timp pur, cînd virusul succesului nu-și făcuse încă simțită prezența. Întoarcerea paseistă ajunge astfel unica variantă de "terapie" posibilă. Redescoperirea vechiului Laurence pornește de la regăsirea primei iubiri - Maureen - , o irlandeză catolică, reconstruită mental de bătrînul Tubby din fragmente și imagini demult pierdute în magma subconștientului său factual. Deși nu a mai întîlnit-o din adolescență, Passmore, sub impulsul unei stranii vitalități, pornește în căutarea (detectivistă) a
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează acea spaimă de moarte și totodată puterea de a o sfida, alienare cu derapaje autiste, dar și o insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu paradoxală resemnare că " Noi suntem îngropate de vii într-un delicat sicriu de muzică". Muzica, amică și inamică a Ceciliei, este mijloc
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
O lungire a zăbavei, precum hotărîrile amînate de seara pe dimineața. Cine și-a pierdut o zi cît o viață,/ S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceață." (O zi) nu e un îndemn la grabă, cît unul la regăsire. A mirosurilor împrăștiate în lume (să fie ele, în pustiul unui Bărăgan în care timpul se rupe în vînt, acele anathymiasis ale lui Heraclit?), a sufletelor vîndute pentru "o umbră de umbră." Iluzia iluziilor, toate sînt iluzie... Ceață, amăgindu-ne
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
citat, într-o atmosferă mistic-eterată. E un proces al vieții lăuntrice transpus pe un plan de înaintări și replieri, de clipe de extaz și de cădere, precum o iluzorie devenire a eului egal cu sine. Cum ar fi cu putință regăsirea Întregului pierdut dacă nu afli „nici un răspuns" aparent, cînd, deși „bîntuit de disperare, dezamăgire, sleit", simți că „ești aproape, nesfrșit de aproape"? Pasta stărilor umorale contradictorii e adusă la conștiință, modelată de aceasta: „abia atunci, cînd simți cum în aproapele
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
de gindire. Dacă acestui conflict fundamental, constitutiv, îi mai adăugăm și efortul circumstanțial de a reda sculptura ei însiși, de a scoate forma de sub servituțile ei doctrinare și propagandistice, avem imaginea aproape completă a unui enorm efort de autoidentificare, de regăsire de sine, pe care o întreagă generație de sculptori, și nu numai, încearcă să-l finalizeze și, mai ales, să-i dea un sens afirmativ. Toți tinerii sculptori ai anilor șaizeci trăiesc împreună și individual această adevărată dramă a căutării
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
care, în reverberația speculară, rămînînd același, e totuși altul, imaterial în luciul ce-l transportă în simbol. Tropii absorb vampiric viața pe care o prefac în semn, silind-o a i se închina ritualic. Nu e o evaziune, ci o regăsire sublimată: „ea stătea bine așezată / bine înfiptă în viața ei / ca un felinar într-un oraș în plin război / după ce pretutindeni/ a sunat stingerea" (hăul și pustia). Letiția Ilea e o poetă robustă, care se visează pe sine nu așa cum
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
cum ar fi fost firesc în 1960. Interesant este că niciun alt volum din cele 21 ale dosarului n-a avut parte de acest tratament. Cel care a descoperit falsul este George Ardeleanu. Se poate spune, în aceste circumstanțe, că regăsirea dactilogramei, fie și după jumătate de secol, ține de miracol.
Biografia unei cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6104_a_7429]
-
existe în continuare sau să fie recunoscut ca atare, așa cum în alt moment pentru a-l calma, o Alice cu două capete mai mare decât el îi pune mâna pe frunte, efect soporific care indică și o dimensiune maternă cu regăsirea responsabilității. În definitiv, filmul lui Tim Burton vorbește și despre felul în care îți păstrezi copilăria sau cum te desparți de ea, cum gestionezi acel fond de puritate, de imaginație debordantă, cum ajungi la copilul din tine, sursa forței creatoare
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
acea spaimă de moarte (vezi dialogurile ei cu Maddalena), dar totodată și puterea de a-și sfida condiția prin recurs la imaginație, la o anume independență de gândire și reculegere. Esențială pentru Cecilia este acea insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de sine, de autosuficiență. Crescută de mică în spiritul muzicii, violonistă talentată, eroina noastră își dă seama cu paradoxală resemnare că „Noi siamo sepolte vive in una delicata bara di musica" (Noi suntem îngropate de vii într-un delicat sicriu
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
fi și justificarea unei nuanțe din criza artei contemporane. Dezordinea preventivă este o frumoasă pledoarie pentru „monada orfelină” - cuvântul, dar și pentru poezie. Leily și grupul de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de salvare prin forța poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din cupole totalitare. Ci democratice. O nuanță cu atât mai grotescă. Dezordinea preventivă vorbește despre necesitatea ontologizării lumii, căci, în oglindă, utopia comunismului și capitalismul
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
de puține ori, fără a oculta originalitatea operelor, Sanda Cordoș e în măsură să formuleze legitățile „obsesiilor” de imaginar de după ’90. Așa cum apare ea în operele scriitorilor români, migrația e, de pildă, mai degrabă „o formă a izgonirii” decât o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși de foame, teamă, dezamăgire, zădărnicie, purtați mai mult de imaginea unei țări blestemate decât de himera paradisului, românii au devenit un popor de nomazi”. Acută, de reținut, mi se pare și distincția între „prozatorii memoriei
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]