1,168 matches
-
anul 1534, regele Henric al VIII-lea a ordonat separarea Bisericii Angliei de Biserica Romei și de papalitate, astfel fiind înființată Biserica Anglicană, una dintre primele biserici protestante. Astfel, arhiepiscopii nu mai erau supuși papei, intrând sub controlul strict al regalității engleze. Reformatorul Thomas Cranmer a fost pus arhiepiscop de Canterbury, devenind primul lider al noii Bisericii Anglicane și scriind prima carte despre ceremoniile și rugăciunele anglicanismului.
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
Egiptul de Jos. Procesul de unificare a durat multe secole. Unificarea politică s-a desfășurat treptat, probabil, pe o perioadă de un secol, astfel încât districtele locale au stabilit rețele de comercializare pentru a organiza agricultura pe o scară mai largă , regalitatea divină a luat amploare spirituală, iar cultul zeilor ca Horus, Set și Neith a luat naștere. În această perioadă, sistemul de scriere egiptean era dezvoltat în continuare. Scrisul inițial egiptean a fost compus în principal din câteva simboluri ce denotă
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
o ceremonie religioasă dintr-un district al orașului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării țării. În mitologie, unificarea Egiptului este descrisă că zeul-șoim, Horus, ca rege al Egiptului de Jos, a supus Egiptul de Sus, proclamându-se regele suprem. Regalitatea divină, care va persista în Egipt, pentru următoarele trei milenii, a fost ferm stabilită ca bază a administrației Egiptului. Tradiția expusă de Manethon și de Herodot afirmă că regele Menes care este acum identificat cu Narmer, a unificat țara și
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
de pictorul Costin Petrescu, cel care a conceput și mantiile purtate de familia regală la ceremonia de încoronare. Coroana a fost realizată în stil Art Nouveau, din aur transilvănean, având ca model coroana doamnei Despina-Milița, soția lui Neagoe Basarab. Simbolurile regalității apar pe cele două pandantive laterale, de inspirație bizantină: pe unul este gravată în aur stema mică României, iar pe celălalt stema Casei de Edinburgh, din care provenea regina Maria. Coroana a costat circa 65 000 de franci, asigurați de la
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
stăpânire a pămînturilor de către români. În intervalul care corespunde ocupării acestor locuri de către mocani, au venit din Crasna familii de nemți, născuți în regiuni germane precum Landau sau Pădurea Neagră, care pribegeau prin Polonia. Venirea acestora era încurajată chiar de regalitate, dominată pe atunci de o casă germană. În 1940, în urma modificărilor de granițe dictate de Hitler foarte mulți germani s-au întors în țară de origine, rămânând în localitate doar 10-15 familii. Plecarea germanilor, de fapt strămutarea acestora, s-a
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
și de schimb economic tributar. Regele, numit mwami a condus o aristocrație princiară, (ganwa), care deținea cea mai mare parte a pământului și percepea taxe și tributuri de la fermierii locali și de la crescătorii de vite. La mijlocul secolului al XVIII-lea regalitatea tutsi și-a consolidat autoritatea asupra pământului, producției și a distribuției cu dezvoltarea ubugabire - o relație patron-client în care populația primea protecția regelui în schimbul tributului și a permanenței pe acele pământuri. Deși exploratorii europeni și misionarii au făcut vizite scurte
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
acordat Cracoviei în 1000 și din acel moment, a devenit reședința regilor polonezi în următoarele secole. Istoria orașului vechi din Cracovia se învârte în principal în jurul Orașului Vechi (Centrul istoric) din zilele noastre. Aici au fost depozitate și păstrate însemnele regalității. În jurul anului 700 d.Hr., triburile locale au inițiat procesul de formare a statului Vistulan prin unire. Numeroase vestigii ale unui dig pământ odată masiv înconjoară Dealul Wawel supraviețuit până în ziua de azi. O ladă cu 4.200 de securi
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
Poitou și Anjou. Aducerea sub controlul regal efectiv a unui domeniu feudal se făcea fie pe calea armelor, fie prin căsătorii, prin care se puteau obține feude în cadrul dotei. Blanche de Castilia a fost de asemenea prima femeie din istoria regalității franceze care a asigurat regența în timpul minoratului fiului ei, cel care avea să devină Sfântul Ludovic, ocupându-se de administrarea regatului chiar după încoronarea fiului ei, în timpul cruciadei din Egipt, iar atunci când a aflat că acesta a căzut prizonier, ea
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
domniei voastre; am făcut ce-am făcut și m-am dus și m-am dus la el și am dat [zălog "n.t."] copii boierești acolo [...]“ (pasaj dintr-o scrisoare către Ștefan Rozgony, șpanul Timișoarei). Această politică va atrage neîncrederea regalității maghiare însă, probabil datorită sprijinului acordat de Alexandru cel Bun, nu a intervenit pentru înlăturarea domnului. Totuși ca să facă presiune chiar în același an Sigismund de Luxemburg l-a chemat la Nürnberg pe Vlad Dracul, pregătindu-l pentru preluarea domniei
Alexandru I Aldea () [Corola-website/Science/298662_a_299991]
-
Pentru prima dată republica a apărut în polisurile grecești. În secolul al VIII-lea monarhia este substituită de republica aristocratică, mai întâi în Ionia, apoi în majoritatea orașelor-state. Regalitatea în sens strict se mai găsește doar în: Macedonia, Epir, Sparta, Cirene și Taranto (Drimba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Republica se instituie în Grecia antică la: Atena - 683/682(conform tradiției) (Matei
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
antice”, Albatros, București,1984, 224-225). În sec. X- IX i. e. n. (potrivit tradiției în vremea legendarului Tezeu) se realizează în numele sinoikismului unirea întregii Attici sub autoritatea Atenei. Așezările din Attica renunță la propriul drept de cetățenie în favoarea celui atenian, acceptând autoritatea regalității ereditare ateniene. Autoritatea regală este treptat îngrădită de puterea în ascensiune a eupatrizilor ( aristocrația funciară) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul ca șef al
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără "„Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”". În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. a fost scriitor și poet, rămânând celebru
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
și conform specialiștilor de la Centrul Hans Christian Andresen, bunica pe linie paternă i-a spus că familia fusese odată pe o scară socială superioară. Oricum, cercetările arată că aceste povești sunt nefondate. Familia, după cât se pare, avea ceva legături cu regalitatea daneză, dar numai în ce privește munca la curte. Oricum, teoria că Andersen a fost fiul nelegitim al regelui persistă în Danemarca, susținută și de faptul că regele danez a manifestat un interes personal pentru tânărul Andersen și a plătit pentru educația
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
deși acest lucru poate fi atribuit de fapt la îmbătrinirea reală). Vegeta este arțăgos, arogant și crud ca urmare a distrugerii planetei sale de origine, și el a suferit din cauza abuzului rasei sale care a căzut în mâinile lui Frieza. Regalitatea lui pare să-i fi dăruit un sentiment de superioritate, care-l deține el însuși de mai sus aproape toată lumea îl întâlnește. El este extrem de mândru de moștenirea lui de Saiyan și consideră că rasa sa este cea mai puternică
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
cavalerii germani au dorit un regat creștin cu sediul în Europa Centrală. El a fost cavaleria grea maghiară, ca un exemplu pentru puterile din Europa de Vest. După moartea sa, a urmat o perioadă de revolte și conflicte interne pentru supremație între regalitate și nobili. În 1051 armatele Sfântului Imperiu Roman au încercat să cucerească Ungaria, dar au fost învinse la Vertes. Armatele Imperiului romano-german au continuat să sufere înfrângeri, a doua cea mai mare bătălie a fost în orașul numit acum Bratislava
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
în coloniile africane și asiatice aflate sub dominație străină (în general europeană) pun în lumină rolul important al decupajului administrativ anterior în configurarea națiunilor. Se observă astfel o anumită continuitate a exercițiului puterii între puterea politică anterioară apariției sentimentului național (regalitate, administrație colonială) și puterea acaparată de o națiune (noul stat național). Aceste decupaje administrative (geografice, etnice, lingvistice, economice etc.) le-au creat viitorilor naționaliști orizonturi geografice, culturale, politice "naturale" deoarece respectivii indivizi au trăit de la bun început cufundați în Weltanschauung
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
I, în 1085. El a fost ridicat la această poziție proeminentă la scurtă perioadă după ce tatăl său Bretislau a pacificat Boemia, după mai mulți ani de conflict civil. Titlul de rege a fost contestat ori de câte ori începea un conflict intern ceh. Regalitatea a fost stabilită, cu toate acestea, după ce poziția împăratului german a slăbit. În 1198, ducele Ottokar I a obținut din nou titlul de rege al Boemiei, ca aliat al lui Filip de Suabia. Acest titlu a fost reconfirmat de către Otto
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
întors în Polonia, iar în 1599 a fost detronat. Acest lucru și decizia sa de a încorpora Livonia în Republică a dus la războiul polono-suedez, care a durat până în 1629. Războiul s-a terminat cu Suedia care a câștigat Livonia. Regalitatea a fost cedată în cele din urmă lui Carol. Sigismund nu a renunțat la cererea sa la tronul suedez. Acest lucru a dus la războaie între cele două țări, încheandu-se numai după Marele Război al Nordului. În 1605, Sigismund a
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
perioadă record de 42 de ani, între 1927 și 1969. Albastrul, identic cu cel din steagul Uniunii, numit și "albastrul libertății" (""liberty blue"") și auriul sunt culorile definitorii ale Arizonei, în timp ce roșul și auriul sunt aceleași culori ca ale ale regalității spaniole, dar și cele ale stindardelor purtate de expediția lui Coronado din 1540, așa numita "Expediția celor Șapte Orașe ale Cibolei". Culoarea roșiatică a stelei pentagonale semnifică locul întâi în națiune deținut de Arizona în extragerea cuprului.
Drapelul Arizonei () [Corola-website/Science/306368_a_307697]
-
picturilor. Ansamblul mural, databil din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a cnezilor din familia Mănjina, deseori pomeniți în documentele vremii, atât în legătură cu convocarea unor scaune de judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează din anul 1566, atestând moartea jupânului Andriaș Mănjina: „În anul 7074 [1566 n.n.] a răposat jupân Mănjina Andriaș, luna februarie 10”; celelalte două sunt nedatate
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
englez. Elisabeta a refuzat s-o numească moștenitoarea ei temându-se că acest lucru ar fi o invitație pentru conspiratori s-o înlocuiască cu succesorul desemnat. Maria Stuart și-a îndreptat atenția pentru a-și găsi un nou soț din regalitatea Europei. Când unchiul ei, Cardinalul de Lorena, a început negocierile cu Arhiducele Carol al Austriei fără consimțământul ei, ea a obiectat furioasă și negocierile au eșuat. Propria ei încercare de a negocia o căsătorie cu Don Carlos, moștenitorul aparent instabil
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare à qui la touche" - "Dumnezeu mi-a dat-o, vai de cel ce se atinge de ea!". Cu acea ocazie, Napoleon a fondat
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
mâncare, apoi i s-a dat un cal și si-a continuat drumul în Zealanda. Conexiunea lui Svend cu linia daneză de succesiune a fost prin mama sa, Estrid Svendsdatter, luându-și numele Estridsson după ea, subliniind legătura lui cu regalitatea daneză. De asemenea, el și-a bătut propriile monede. Svend a căutat să-și consolideze puterea prin intermediul legăturilor cu biserica, precum și cu puterile străine și a căutat în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
Prinț de Condé, atunci Duce de Bourbon și a soției acestuia, Anne Henriette de Bavaria. A fost numită după soția regelui Ludovic al XIV-lea. Din partea tatălui, ea era descendentă din casă regală franceză de Bourbon iar din partea mamei, din regalitatea engleză și Casa de Nassau. La naștere a primit titlul onorific de "Mademoiselle de Bourbon." În 1685, fratele ei mai mare, Louis de Bourbon, Duce de Bourbon (mai tarziu Prinț de Condé), s-a căsătorit cu fiica naturală și recunoscută
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]