709 matches
-
îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol. Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, de cancer intestinal și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, prințul Nicolae. Istoricul Gerhard Grimm scria despre el: Personalitatea regelui Ferdinand a fost una complexă rezultată din influențele uneori contradictorii ale credinței catolice
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
și Antiohiei, unde Balduin al II-lea a funcționat ca regent atunci când liderii locali au fost uciși în lupte, deși până și Baldwin însuși a fost luat prizonier de mai multe ori de selgiucizi, ceea ce a dus la instaurarea unei regențe la Ierusalim, până la reîntoarcere regelui pe tron. Fiicele lui Baldwin au fost căsătorite în familiile nobile ale contelui de Tripoli și a prințului de Antiohia, în vreme ce fiica sa cea mai mare, Melisanda, a fost fost desemnată moștenitoarea tronului și a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Raymond al III-lea de Tripoli, vărul primar al tatălui regelui, a fost "bailli" - regent în timpul minoratului lui Baldwin al IV-lea. Baldwin a atins majoratul în 1176 și, în ciuda bolii, a dovedit că nu are nevoie de sprijinul niciunei regențe. De vreme ce Raymond era cea mai apropiată rudă pe linie masculină, acesta avea pretenții la succesiunea la tron, existând temeri că ar fi fost capabil să-și detroneze regele, în ciuda faptului că la rândul lui nu avea urmași direcți. Pentru a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale. Aceasta nu continuă politica imperialistă a soțului său, ci caută să întărească relația dintre Biserică și Imperiu. La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit
Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312131_a_313460]
-
său, boierul Boris Godunov, care condusese de fapt Rusia ca regent al țarului bolnav, a fost urcat pe tron de către Adunarea Boierilor Țării ("Zemski Sobor"). Scurta domnie a lui Godunov, (1598-1605) nu a fost tot atât de reușită precum a fost perioada regenței. În perioada 1601-1603 s-au înregistrat recolte extrem de slabe, iar în timpul lunilor de vară s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute, uneori sub limita de îngheț. Foametea generalizată a dus la moarte prin inaniție a numeroși ruși. Atunci când au fost distribuite
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu, Guță Andronescu-Grădinaru. La această adunare conspirativă se împart sarcinile fiecărui membru al organizației și se face cunoscut că totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă. Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii naționale. Primii ani de
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
ci în modesta biserică Sfântul Laurențiu (San Lorenzo)-după care el ajungea cu suita sa în regiunea Dyrrachion, de unde trebuia să cucerească Constantinopolul. (Dar, în defileele din Albania, el cădea în mâna lui Theodor și murea într-o închisoare epirotă). Regența Constantinopolului trecea către soția sa, Yolanda și, la moartea acesteia (1219), coroana revenea fiului acesteia, Robert. Theodor lansa latinilor o ofensivă fastuoasă. El se întorcea contra regatuluzi latin din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
unei fete, Ioana, care va deveni soția lui Henric al IV-lea de Castilia. În 1440, mama lui Eleanor a fost forțată să plece în exil în Castlia după ce a pierdut litigiul cu cumnatul ei, Pedro, Duce de Coimbra, pentru regența tânărului rege Alfonso. La 16 martie 1452 la Roma Eleanor s-a căsătorit cu regele german Frederick III. Trei zile mai târziu, amândoi au fost încoronați împărat și împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman de Papa Nicolae al V-lea. Frederick
Eleanor a Portugaliei () [Corola-website/Science/319311_a_320640]
-
Bavariei când atât regele Ludwig al II-lea al Bavariei cât și succesorul său Otto, au fost declarați nebuni în 1886. Constituția Bavariei a fost modificată la 4 noiembrie 1913 pentru a include o clauză care precizează că, dacă o regență din motive de incapacitate durează cel puțin zece ani, cu nici o speranță că regele ar fi vreodată în stare să domnească, Regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și să își asume coroana. În ziua următoare, regele Otto I de Bavaria
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
4 noiembrie 1913 pentru a include o clauză care precizează că, dacă o regență din motive de incapacitate durează cel puțin zece ani, cu nici o speranță că regele ar fi vreodată în stare să domnească, Regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și să își asume coroana. În ziua următoare, regele Otto I de Bavaria a fost detronat de către tatăl lui Rupert, Prințul Regent Ludwig, care a preluat apoi titlul de regele Ludwig al III-lea. Parlamentul a aprobat la 6 noiembrie
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
fiul său, Carol Martel, ca majordom, care, la rândul său, era tatăl lui Pépin cel Scurt. În acea perioadă "rois fainéants" merovingieni (regi-care-nu-fac-nimic) nu mai aveau putere, aceasta rămânând în mâinile majordomilor, care o luaseră în secolul precedent, prin minorități, regențe și războaie civile. Din cauza scăderii puterii centrale și proastei administrări, dinastia merovingiană va pierde puterea. În 751, Pépin, fiul lui Carol Martel, îl înlătură de la putere pe regele Childéric al III-lea (743-751), pe care îl trimite la mânăstire. Nimeni
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
fiul legitim al prințului moștenitor Carol și al Elenei, principesă a Greciei. Devine rege la numai 6 ani întrucât tatăl său renunțase la tron și se autoexilase. Astfel în 1927 România avea un rege-copil care conducea țara prin consilul de regență format din principele Nicolae (fratele lui Carol), patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Carol însă se întoarce în țară și cu ajutorul unor politicieni și ofițeri este proclamat rege la 8 iunie 1930. Fostul copil-rege
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
tronului Franței. Aplicarea acestei reguli interzicea fiicei de un an al lui Carol, Marie, să succeadă la tron, însă Jeanne era însărcinată în momentul morții lui Carol. Dacă ea ar fi dat naștere unui fiu, urma să se constituie o regență sub conducerea moștenitorului Filip de Valois, fiul lui Charles de Valois, și a altor membri ai Casei de Valois. După două luni, Jeanne a născut o altă fiică, Blanche și deci Filip a devenit rege și în mai a fost
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
plece și încă pe ușa din dos." "Venise la putere rivalul său de moarte, generalul Averescu și toți tremurau de frică. Ministru de război era generalul Ion Rășcanu și secretar general, generalul Amza. O scriu ca să se știe"”. Membru al Regenței - "1929" La 7 octombrie 1929 a încetat din viață regentul Gheorghe Buzdugan, fapt care a generat o anumită stare de confuzie în rândul clasei politice, întrucât nu exista un statut al regenței care să prevadă procedurile de urmat într-o
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Amza. O scriu ca să se știe"”. Membru al Regenței - "1929" La 7 octombrie 1929 a încetat din viață regentul Gheorghe Buzdugan, fapt care a generat o anumită stare de confuzie în rândul clasei politice, întrucât nu exista un statut al regenței care să prevadă procedurile de urmat într-o astfel de situație. Printre cei propuși pentru ocuparea acestui post a fost și Constantin Prezan. „"Am propus pe generalul Prezan. Sângele său francez îi dădea instinctul de ordine pe care nu-l
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
curentele populare care avuseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Averescu." Constantin Prezan a rămas rezervat față de această propunere, nedorind să intre în mașinațiunile politice urzite de Iuliu Maniu, care aveau în cele din urmă să impună în Regență pe Constantin Sărățeanu, „"magistrat obscur, fără un relief, membru la Curtea de Casație, considerat o mediocritate, care avea însă o calitate: era rudă cu Mihai Popovici. L-am auzit pe Constantin Stere profețind "azi Iuliu Maniu a dat lovitura de
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Constantin Sărățeanu, „"magistrat obscur, fără un relief, membru la Curtea de Casație, considerat o mediocritate, care avea însă o calitate: era rudă cu Mihai Popovici. L-am auzit pe Constantin Stere profețind "azi Iuliu Maniu a dat lovitura de moarte Regenței""”. La votul din parlament, Constantin Prezan a obținut, totuși, 22 de voturi, insuficiente față de cele 445 atribuite lui Sărățeanu de către majoritatea din parlament. După cum menționează Nicolae Iorga, „"generalul nu arătase graba de a primi și, când mașina majoritară a Parlamentului
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
1657-1658) ea a fost chemată să se alăture soțului ei la Gothenburg, apoi l-a urmat la Gottorp și Wismar. După decesul soțului ei la 13 februarie 1660, Hedwig Eleonora a devenit regentă a Suediei și a prezidat Consiliul de Regență pe perioada minoratului fiului ei Carol al XI-lea. Ea și-a folosit poziția de regentă în special pentru a proteja interesele fiului ei. S-a opus politicii externe anti-daneze și pro-franceze în timpul anilor de regență. I-a displăcut războiul
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
a prezidat Consiliul de Regență pe perioada minoratului fiului ei Carol al XI-lea. Ea și-a folosit poziția de regentă în special pentru a proteja interesele fiului ei. S-a opus politicii externe anti-daneze și pro-franceze în timpul anilor de regență. I-a displăcut războiul și a fost de partea partidei care a susținut pacea în Consiliu. După decesul fiului ei la 5 aprilie 1697, Hedwig Eleonora a devenit din nou regentă a Suediei în timpul minoratului nepotului ei, Carol al XII
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
și a fost de partea partidei care a susținut pacea în Consiliu. După decesul fiului ei la 5 aprilie 1697, Hedwig Eleonora a devenit din nou regentă a Suediei în timpul minoratului nepotului ei, Carol al XII-lea. De data asta, regența a durat până în decembrie același an, nepotul ei devenind major între timp. Ea a susținut o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp prin căsătoria nepoatei ei Hedvig Sophia a Suediei cu Ducele de Holstein-Gottorp. A cheltuit sume semnificative pentru a restaura
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]
-
cincime din domnia sa ca rege în Germania. O clauză a "Act of Settlement" care interzicea ca monarhul britanic să părăsească țara fără permisiunea parlamentului a fost abrogat în mod unanim în 1716. În timpul absențelor regelui puterea era trecută Consiliului de regență mai degrabă decât fiului său, George Augustus, Prinț de Wales. În vara anului 1727, George I a murit de apoplexie. Cu soția sa Sophia Dorothea de Celle a avut doi copii: George I a mai avut trei copii nelegitimi cu
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
a născut la o lună și jumătate după moartea Prințului de Orania. După naștere, fiul ei a devenit imediat Prinț de Orania. Marie Louise a servit ca regentă pentru fiul ei din 1711 până când acesta a devenit major, în 1731. Regența i-a fost acordată în ciuda lipsei de experiență în treburile țării sale adoptive. Deși neexperimentată, Marie Louise a făcut față cu succes la o serie de dezastre naturale, care au inclus o serie de recolte proaste și ierni severe în
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]
-
fiica lui Ludovic al XII-lea al Franței și a lui Anne de Bretania), mătușa sa. Urcă pe tronul Franței după moartea prematură a fratelui său Francisc al II-lea. Avea zece ani, iar Caterinei de Medici îi este încredințată regența până la majoratul lui Carol. Este încoronat la catedrala din Reims la 5 mai 1561. A prezidat Stările Generale reunite la Orléans, din 13 decembrie 1560 până în 31 ianuarie 1561. Prințul de sânge Antoine de Bourbon este numit locotenent general al
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
decembrie 1560 până în 31 ianuarie 1561. Prințul de sânge Antoine de Bourbon este numit locotenent general al regatului. Urcat pe tron, Carol ereditează un regat pe cale de a fi împărțit între catolici și protestani. Dar fiind prea tânăr, Caterina primește regența până în 1563. Caterina împreună cu cancelarul Franței Michel de l'Hôpital duc o politică pacifică, încercând să aplaneze conflictele dintre cele două facțiuni religioase. Cu Colocviul de la Poissy din 9 septembrie 1561, regina mamă speră să găsească o cale de înțelegere
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]