591 matches
-
lăsat și el înăuntru. * A devenit, s-ar zice, conștient de poziția lui în casă: e autoritar, poruncitor, ne domină. * De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui motănești, cele din față, mult întinse înainte, leonin, cu o regească solemnitate. * Gălbenuș (mai puțin carnivor) ar mânca tot timpul. De câte ori o aude pe Doina (sau, mai rar, pe altcineva) trebăluind în bucătărie, înalță capul (trezindu-se dacă dormea) și ascultă cu atenție. Trage concluzia că se dă ceva și acționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rănită, acea viață care se stinge printre spasme nemaiauzite într-un trup sfâșiat, golit de sânge, sub povara dezonoarei și în părăsirea oamenilor și a Tatălui, iată imaginea Iubirii, iată, așadar, chipul lui Dumnezeu! Cu Crucifixul înaintea ochilor, cu Sângele regesc al lui Cristos purtat în fiecare dimineață de mâinile noastre în fața maiestății cerești a Tatălui, spre ispășirea păcatelor noastre, cine dintre noi va mai avea curajul să se îndoiască în credință, în Iubirea dumnezeiască? «Noi am crezut în iubire». Dacă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
l-a înconjurat de o popularitate excepțională, pentru ca gândirea animatoare a întregii sale vieți să fie foarte cunoscută. În Italia, Franța și Spania, a fost primit de toate categoriile de persoane cu onoruri care se acordă numai persoanelor de viță regească, dar evident mult mai spontane și sincere. La Paris a ținut trează, timp de mai multe zile, atenția acelei metropole care cunoscuse toate grandorile. A mers în căutarea ajutoarelor pentru tinerii săi săraci. Don [Alberto] Caviglia (1868-1943), primul biograf [al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
norocul - marele noroc, cine știe? - să-mi valorific pe câmpul de bătaie soluția mea tactică de bravadă, dar nu pe placul ofițerilor mei examinatori. Așa cum avu acest mare noroc pajul regelui Gustav Adolf al Suediei, Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me rară ce l-ar fi costat capul, dar care aduse biru ința oștilor sue deze asupra lituanienilor; regele poftindu-l după aceea lângă el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată de două
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-n rele sângeri, Pâinea ce nutrește îngeri Ți se dă-n valea deplângeri Întru-al mântuirii preț. O închipuia vremelnic Chipul lui Isac jertfelnic, Mana ce se da cucernic, În chip tainic și măreț. Bun Păstor, creștina turmă, Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit de o glorie nepieritoare întru apărarea Creștinătății prin distrugerea turcilor crânceni, că, sub conducerea Înălțimii tale regești, la Podul Înalt, ai repurtat "o strălucită izbândă!..." Ceeee?!!... Cine?!!... se răsucește Ștefan mânios, gâtuit, cu tot sângele năvală în cap. "La... la Podul Înalt?!!"... "Mateiaș?!!"... "Strălucită izbândă?!!"... Cum așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A venit cu sabia... Doar nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea... dar regele a lepădat-o... Era Însărcinată și scoasă În afara legii. Oamenii olandezei o urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la monsenio rul Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
regele Îl dăruise iubitei lui. Bertranda mi le-a Încredințat pentru a servi ca semn de recunoaștere fiului ei, când va veni timpul. și socotesc acum că timpul a venit. Urs rămase mut. Bodo al lui era prin urmare mlădiță regească! Sub alte auspicii ar fi putut ședea acum pe tro nul francilor! Cu greu Își reveni și Întrebă: — Părinte, dar, după câte știu, regele Filip a obținut mai târziu iertarea Sfântului Părinte! N-a aflat niciodată de existența acestui fiu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când a făcut acea statuie. Chiar dacă dintele vremii roade piatra, nepoata noastră va trăi pururi În inimile noastre. Căci inimile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se întâmple asemenea blestem, a clipit subtil către condor și în clipa următoare și unul și altul s-au făcut nevăzuți. N-a trecut mult timp și pe o rază de soare, cu un fel de baghetă magică în mâinile regești, făcând semne de adio frumoaselor fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oprește asupra incestului, povestit ca o fabulă negativă cu morală pozitivă: În final Iuda Își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La Începutul Testamentului Însă, Iacob Îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul Îl va Însoți În toate imprejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð 'Iskarièthj, tradus În românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”. S-au propus următoarele ipoteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
a prefăcut Însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește În tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. [Pruncul] a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme Însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea Împreună. Și Iuda Îl necăjea pe fiul regelui cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
al XV-lea și al veacului său, de acea du Barry, care se găsea atunci în aceeași incintă, și pe care o tratau cu o energică egalitate, deși își păstrase până aici minele lubrice și tonul trufaș al unei târfe regești. În ziua în care Doamna Roland urma să apară la tribunal, Clavières m-a însărcinat cu un comision pentru ea. Eu încercam să-l refuz; Clavières a insistat, ară tându-mi că o întrevedere între ea și el într-un asemenea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să fi avut Doamna de Coislin legături cu Ludovic al XV-lea? Nu mi-a mărturisit niciodată: admitea totuși că regele o iubise foarte mult, pretindea însă că îl tratase pe regescul îndrăgostit cu reținerea cea mai severă. „L-am văzut la picioarele mele - îmi spunea -, avea niște ochi fermecători și era multă ispită în vorba lui. Într-o zi, mi-a propus să-mi dăruiască o masă de toaletă din porțelan
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nuca din coliva celor ce sunt undeva, alături, dar atât de greu de atins... strămoșii noștri. Așadar nucul sau pe numele lui științific Juglans regia. Juglans Înseamnă pur și simplu nucă și nuc. Însă doar el e și regia, adică regesc, deși nucă se spune În multe limbi și la alună și la fructul cocotierului. Și, Într’adevăr, el impune, În lumea vegetală, respect, puține plante reușind să se apropie de el. Și aceasta, pentru că el Împrăștie În solul pe care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prieten și chiar să-l ridice pe un soclu. Calul n’a fost doar un simplu vehicul, nici doar n’a spart cetăți, precum cel troian; a fost poate, ca și la alți arieni, sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al anticului Perseu, dar și al Cavalerului trac
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ori față cu cât este el acum! Au doară nu sunt ei toți, o, rege, domnul meu, robii stăpânului meu? Pentru ce dar cere aceasta domnul meu? Oare pentru a se scoate asta ca o vină lui Israel?" Dar cuvântul regesc biruind pe Ioab, s-a dus acesta de a cutreierat tot Israelul și venind la Ierusalim, a dat Ioab lui David catagrafia înscrierii poporului și s-au aflat în tot Israelul o mie de mii și o sută de mii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
planul secund sosind la Marele Trianon pentru semnarea solemnă a Tratatului care consacra victoria aliaților, personaje de rangul doi. Contrastul dintre aleile geometrice mărginite de carpeni, straturile de flori sclipitoare, sala cu nobile arcade, tot acest decor de o ordine regească, și viziunea, care nu se risipea din minte, a tranșeelor noroioase, a satelor rase de pe fața pămîntului și a osuarelor ce vor popula de acum încolo cu crucile lor cîmpia Franței era izbitor. Privirile erau atrase de înalta statură a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Wagram, proprietatea Ducesei de Pomar. Această nobilă doamnă scoțiancă, tot făcînd ședințe de spiritism, căpătase impresia că este încarnarea Mariei Stuart. Imobilul avea numai un singur dormitor, în care se găsea doar un pat prevăzut cu un baldachin cu adevărat regesc, și scări strîmte, în spirală, pentru retrageri clandestine și dueluri. Aici se culca în pat, cu o panglică de catifea roșie la gît, cînd era ziua decapitării Mariei Stuart. În afara unei săli de recepție nemăsurate, dominate de o loggia unde
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în genunchi, pe o perniță, în stradă, înconjurat de toți funcționarii într-o postură identică, iar pentru el cu specificația agravantă de a săruta sigiliul regal și cizma trimisului care, în sunet de trompetă, îi citește textul dojenitor și reproșurile regești... Colegul de club al consilierului nostru își oferea bunele oficii pentru a ajunge la suveran și a-i sugera acest exercițiu teatral pentru exercitarea acestor prerogative. În acest sens cred că Eduard al VII-lea ar fi fost sedus, dar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu tînărul duce de York (viitorul George al VI-lea) care, sătul de a fi așezat atît dimineața, cît și seara lîngă o pseudo suverană, o ființă grasă, născută la Beirut într-o casă, zice-se, care nu avea nimic regesc în ea, dar foarte primitoare cu marinarii din port, a plecat zgomotos de la Roma înainte de sfîrșitul petrecerilor, iar această plecare supărată a fost un subiect de bîrfe nesfîrșite. Căsătoria fiicei lui Mussolini cu contele Galeazzo Ciano a prilejuit o mare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreția «orașuluilumină». Prin bulevardele largi și împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor, cu căciula n stânga și cu măciuca-n dreapta, Badea Cârțan avea iluzia că se află într-un palat regesc. Și aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor cu care se întâlnea. Un grup de români ce se afla pe atunci la Paris, rămaseră uimiți când într-o seară pe unul din bulevardele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]