1,136 matches
-
la baza debutului regizoral al celebrei actrițe. "Mi-a luat ideea!", spune jurnalistul croat James J. Braddock. El o acuză pe Angelina Jolie că ar fi folosit ideea în filmul "In the Land of Blood and Honey", care marchează debutul regizoral al actriței, potrivit dailymail.co.uk. Într-o serie de documente oficiale obținute de RadarOnline, James J. Braddock pretinde că un articol pe care el l-a scris și publicat în 2007 stă la baza filmului "In the Land of
Angelina Jolie, acuzată de plagiat de un jurnalist croat. Vezi de ce () [Corola-journal/Journalistic/68006_a_69331]
-
Arald“, cele două lucrări lirice într-un act, semnate de clujeanul Nicolae Bretan - compozitor ce aparține primei jumătăți a secolului trecut, au excelat printr-un simplism dezarmant manifest în plan compozițional, aspect greu de compensat în plan scenic în viziunea regizorală a Andei Tăbăcaru Hogea. Și totuși, marele eveniment al lunii februarie, aici, la opera bucureșteană, s-a dovedit a fi evoluția celebrului bariton Alexandru Agache în rolul titular, în „Rigoletto“ de Giuseppe Verdi. Mai puțin în ce privește structurarea dramatică a rolului
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
să cred că nu este o întîmplare faptul că au descoperit cum să o facă. Atenția lui Alexandru Măzgăreanu la miezul fiecărei situații, cercetarea ei cu precădere din punctul de vedere al artei actorului creează terenul solid al acestei viziuni regizorale. Pătimașă și rece, deopotrivă. Cîteva luni mai tîrziu, în Romanțioșii am primit certitudinea intuiției mele. Măzgăreanu are stofă de regizor. Ce trebuie iarăși precizat este proiectul extraordinar Comedia ține la tineri, care funcționează de cîțiva ani la Teatrul de Comedie
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
o montare, și în cealăltă, spațiul, decorul, costumele, luminile, muzica nu sînt lăsate în plan secund sau la voia întîmplării. Și Ioana Pashca în Fool for love, și Georgiana Săvuța în Romanțioșii susțin, prin scenografie, armonia spectacolelor. Așa cum în planul regizoral există o simplitate a ideii, o claritate a ei, o forță, tot așa și spațiile sînt gîndite minimalist, perfect funcționale, dînd dovadă de un simț al textului și de o bună comunicare cu regizorul. Fiecare apariție este bine creionată și
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
Român, în perioada 6-11 septembrie. În fiecare zi, de la orele 18:30 și 20:30 publicul poate urmări premiera în cinematografele din România a filmului Eu și tu/ Io e te, regizat de Bernardo Bertolucci, după o pauză de latență regizorală de zece ani, din cauza unor suferințe fizice care l-au imobilizat într-un scaun cu rotile. Produs în 2012, filmul Eu și tu, transpune povestea personajului principal, Lorenzo, aflat în perioada dintre pubertate și adolescență, care se retrage pentru o
Eu și tu, un nou film semnat Bernardo Bertolucci, la NCRR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72899_a_74224]
-
emoțiile, crizele rebele și transformările specifice acestei perioade în care copilăria rămâne în urmă pentru a face loc unei alte etape din existența fiecăruia, aceea de adult. Tema filmului, jocul actorilor Tea Falco și Jacopo Olmo Antinori, dar și talentul regizoral al lui Bernardo Bertolucci, sunt doar câteva atuuri ale filmului Eu și tu, pe care NCRR l-a proiectat spre vizionare publicului bucureștean în perioada 6-11 septembrie. Prețul unui bilet este de 10 lei bilet, 7 lei (reducere). Nu se
Eu și tu, un nou film semnat Bernardo Bertolucci, la NCRR by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72899_a_74224]
-
nu se știe și nu se vorbește pe măsura valorii ei. Mișcarea scenică perfect coordonată, coloritul seducător, felul în care regizorul a știut să dea coerență unei creații care amenință, în fiecare clipă, să se disloce sunt dovezi ale talentului regizoral al lui Andrei Șerban. Poate că vreun producător de televiziune va avea ideea să-l invite la o serie de demonstrații practice a ceea ce poate să facă dintr-un gen pe care prea multă lume se pregătea să-l îngroape
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
Goncea), maestrul Pârțângău (avocatul care obține oricând o binevenită amânare) și alții, cu sonorități neverosimile, de la Gasperină la Sofronică sau de la blestematul Aulius Chiosea la planturoasa Combinata. Deja amprenta lui Caragiale începe să se facă simțită. Nu atât în satira regizorală, deși există episoade marcate în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e categoric pus între paranteze. Din punctul meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu pentru
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
valoare și în mediul rock-ărilor. Sunt însă și unele deplasări de accent greu de asociat cu originalul, precum linia de interpretare dată celor doua "lady", Montague (Adina Sima) și Capulet (Georgiana Mototolea), care, nu din vina lor ci a concepției regizorale, în conflictul dintre ele se comportă ca două țațe. Și mai este personajul părintelui Lorenzo, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu i-a ajutat pe cei doi îndrăgostiți și își aruncă de pe el hainele de preot, la final
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
care și-a făcut debutul și pe marele ecran, mai întâi ca actor, apoi că regizor. În 1975, Gilliam a coregizat, împreună cu Terry Jones, primul lui film, "Monty Python and the Holy Grail", urmat la puțin timp de debutul lui regizoral solo, "Jabberwocky" (1977). Filmografia lui cuprinde titluri precum "Brazil" (1985), cu Jonathan Pryce și Robert De Niro, pentru care a fost nominalizat la Oscar, la categoria "cel mai bun scenariu original", "Regele pescar/ The Fisher King" (1991), care i-a
Christoph Waltz, în România pentru cel mai nou film al lui Terry Gilliam by Biea Patricia () [Corola-journal/Journalistic/73367_a_74692]
-
prin devotament și fi-delitate, face "cărțile" cot la cot cu stă-pîna ei, îi este complice și mîna dreaptă, paratrăsnet, trece prin infern, se distrează ca, în final, să-i dea, fără voia ei, lovitura de grație. Maniușka în acestă viziune regizorală și interpretativă devine un personaj foarte complex, foarte dificil și, deopotrivă, extrem de ofertant pentru Mihaela Teleoacă, o prezență admirabilă într-o apariție totală, în continuă mișcare și agitație, într-o fugă contra cronometru ca să rezolve, să facă ce trebuie sau
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
cât și dramaturgul, interesant și original, a cărui operă nici măcar n-a fost publicată în întregime. Din cele cincisprezece piese păstrate, cinci au fost strânse în volum în 1968 și alte cinci în 1985 prin strădania Ioanei Lipovanu, editoare. Experienței regizorale i-a adăugat câteva articole teoretice, toate demne de atenție, aceste două preocupări înmănunchindu-se fericit cu aceea creatoare, care ar merita să fie mai bine cunoscută publicului." (pag. 915) Cazul reprezentat de dramaturgia lui D.R. Popescu aruncă în deplină
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
diluat, fără substanță și miză, deși, repet, în piesă ar putea să fie altfel, de ce e nevoie de doi actori cu nume, dacă nu faci nimicuța cu ei - sau, poate, distribuirea lor este suficientă, așa, în sine. Și singura idee regizorală. , întrebări, tot felul de întrebări. Cu și fără răspuns.
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
Navas, costumele lui Jean Malo, Philippe Guillotel și Morgane Olivier, scenografia lui Patrice Besombes și a lui Philippe Decouflé însuși și imaginile create de Olivier Simola, Christophe Waksmann, Laurent Radanovic, Roméo Ricard și Dominique Wil-loughby - toți aflați, desigur, sub bagheta regizorală a lui Philippe Decouflé. Mișcarea, cu o plastică preponderent unduitoare, desfășurată în--tr-un plan restrâns sau în-tr-unul mai larg și atunci cu dezvoltări ample, de mare virtuozitate, este acompaniată de imaginile video și se însoțește și cu povestea de mare candoare
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
fotografie și explicația pentru care ea apare în această ipostază. “Cu Dan Chișu, după 20 de ani, în același pat:))) Nu că în aia 5 ani cât am fost lovers, ci...cu un motiv mult mai logic:))) și cu indicații regizorale despre...cum să dormim împreună:))) Nu va ambalați, n-o să vedeți nimic hoț, dar vă promit că o să radeți copios. Nu m-am luat niciodată în serios că actrița, dar ador partiturile astea mici (cum a fost și cea din
Mihaela Rădulescu, în pat cu un fost iubit - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71826_a_73151]
-
a unor tehnici de exprimare literară, picturală, arhitecturală etc. observarea efectelor speciale într-un produs cinematografic alegerea coloanei sonore/realizarea fondului sonor a/al produsului audiovideo identificare și aplicarea unor tehnici specifice pentru a realiza corespondența între viziunea scriitorului/artistului plastic și viziunea regizorală etc. Conținuturi Domenii de conținut Clasa a VII-a/a VIII-a Explorarea elementelor culturale Elemente referitoare la arte, cultură urbană, cultură pop : arta vizuală: arhitectura, obiecte meșteșugărești, desenul, pictura, fotografia, sculptura, graffiti etc. arta literară: tipuri de texte (ficționale și nonficționale
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
zboruri și forări. Micșorarea omului sub inflație de obiecte inutile și informații incapabile să numească veritabile evenimente ale ființei se petrece într-un prezent monoton și, paradoxal, în nestăpânită metamorfozare. Scrisul exploatează liber rămășițe ale imaginarului debordant, neepuizat în exercițiul regizoral. Maniera suprarealistă de transcriere, cu devieri onirice, digresiuni parabolice și figuri ludice, îi este la îndemână, punerea în scenă fiind ea însăși recurs la suprarealitate. Rostirea devine prospectivă, fascinată de miraculoasa și extenuanta sa diversitate figurală. Opiniile..., povestirea care dă
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
urechează pe învățăcelul neatent la cerințele ideologice. Titlul și paragraful inițial indică neindulgența cu care poetul va privi spectacolul: „Să fie adevărat că fiecare text dramatic își află regia artistică pe care o merită? Există, oare, între piesă și concepția regizorală, o atât de strânsă dependență, încât calitățile și lipsurile cunosc o strictă determinare paralelă? Spectacolul piesei «Zorile Parisului» de Tudor Șoimaru stârnește asemenea întrebări și îndeamnă a li se da un răspuns afirmativ". Doinaș sancționează spectacolul pe baza câtorva argumente
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
Alexandrescu, pe marginea regiei dramatice (Șt. Aug. D., Argumentele unui optimist, p. 85-87). Redactorul îl dezaprobă pe regizor, care susținea că maturitatea artistică nu poate fi atinsă decât la bătrânețe și că tinerii breslei necesită o perioadă de acumulări: „Ucenicie regizorală? Da, desigur. Dar lecțiile să fie înseși spectacolele. În materie de artă, nu intențiile, ci realizările contează.// Dar de ce solidaritatea bătrânilor împotriva tinerilor, ca și când ar exista, în teatrul românesc, două tabere?". La final, Doinaș îl atenționează pe regizor că a
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
invitat la „Oranjeria castelului". Un spațiu gîndit și creat ca cel de la Schonbrunn, acolo unde în februarie 1786 a avut loc premiera cu o comedie muzicală într-un act, Festinul imperial (Singspiel), inspirată de Der Schauspieldirektor (Regizorul) de Mozart, adaptată regizoral pentru marionete. Traseul publicului s-a transformat într-un vechi ritual, sub semnul căruia a stat toată seara. Smochinguri, papioane, rochii de seară, fetițe frumoase gătite în catifeluri asortate cu pantofi de lac, emoții, zîmbete, o atmosferă de mare bucurie
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
un punct încolo, cînd conflictul devine serios, tonul tot mai grav, iar comicul spumos nu mai este în prim plan, se instalează un soi de monotonie, de linearitate, actorii mergînd mai departe inerțial, și nu neapărat pe coordonatele unei idei regizorale. Dacă s-ar fi jucat în alt spațiu, mai intim, poate aceste lucruri dispăreau sau se estompau. Mă gîndesc că la această stare are un aport și scenograful Cosmin Ardeleanu, nu prea inspirat în prelucrarea vizuală a spațiului. Cutia neagră
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
sună. Din toate cam sofisticate și prea încărcate în partea ce ține de film, am plecat acasă cu bucuria acestei actrițe. Cu plăcerea cu care caută identitatea femeii-personaj, cu plăcerea cu care joacă, tușantă pentru public. Cred că, dacă demersul regizoral ar fi scăpat de angoase și ambiții bivalente, izbînda ar fi fost mai rotundă, mai împlinită.
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
prin „poante” adică printr-o operație de selecție sui generis și „înfrumusețare”. Vorba italienilor: Se non e vero, e ben trovato. Ne întîmpină o feerie a bunei dispoziții într-o variantă pe care autorul român o montează cu o conștiinciozitate regizorală ce dizolvă solemnitatea cu care e îndeobște abordată sfera celebrităților. Iată cîteva mostre: „În timpul unei conferințe, Mark Twain primește un bilețel din sală în care era scris un singur cuvînt: «Tîmpit!». - Stimați ascultători! se adresează el imperturbabil către public. Primesc
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
complex de împrejurări fericite, am revenit în vară la Festivalul de la Bayreuth pentru a urmări noua producție de „Lohen-grin", deși recomandările erau negative. Doresc să departajez încă de la început două paliere total diferite de apreciere a spectacolului: cel al concepției regizorale și acela al realizării artistice, muzicale. Noua producție cu „Lohengrin", pe care am văzut-o la Bayreuth, aparține unui cunoscut regizor german, Hans Neuenfels, renumit, de altfel, pentru montările sale șocante, provocatoare și incitante pentru toți specialiștii. De altfel, în
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
din București în urmă cu două decenii. Era un veritabil ritual în care cuvintele își găseau sensurile; semnificația lor concretă rămânea ascunsă; nu conta limba în care erau spuse. Moment memorabil! Imi pare a fi cel mai interesant în practica regizorală a lui Andrei Șerban. El însuși dorea să reabiliteze ritualul. - Putem, deci, înțelege că muzica poate fi un act al comunicării, inclusiv în raporturile unui individ cu un altul, și nu neapărat un fenomen al comunicării în masă. - Bineînțeles! Un
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]