6,667 matches
-
pădure, unde am spart lemne, nu numai din considerente de utilitate, ci și din pasiunea inutilă a efortului. În aceste locuri, unde în multe privințe am redevenit copil, ceea ce înseamnă că nu sunt atât de decăzut precât pretind, am avut regretul lucid și persistent al vieții mele consumate până acum numai pe un plan: pe planul intelectual[...] Dacă în existența mea n-ar fi ceva ireparabil, o fatalitate implacabilă și dureroasă, simt că aș deveni un individ strălucitor, capabil de o
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi/ precum ne arată" (p. 54) amintește de acel cântat "De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece". În ordinea demonstrației, mărturisiri precum "Mi-ar fi plăcut să trăiesc în alt timp - Regret sincer să mă acomodez/ Unei lumi imposibile/ cu toane și orgolii, cu micimi, ce vântură și munții cei mai semeți[...] Azi, totul s-a epuizat, s-a consumat,/ O undă de romantism nu mai găsești? (s.m.) (p.61) nu mai
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu va mai avea niciodată, nu suspină după absențe trecătoare. Pînă la urmă, nostalgicul este un ins care a avut revelația morții, a plecării finale, și o trăiește multiplicată în cotidian, prin regretul după episoade consumate în trecut, locuri cîndva cunoscute și iubite. Existența nostalgicului e o acumulare de despărțiri și depărtări, toate trecute în contul plecării absolute, moartea. Pentru că a înțeles, cu o acuitate pe care starea aceasta de veșnică suferință și
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
intertextualizarea permanentă, încît uiți care anume cortină se ridică și peste care scenă, a castelului Elsinor sau a Europei, în plin elisabetism sau în plin victorianism, toate acestea nu ne pot opri să descifrăm, ca într-o orație funebră, imensul regret mai degrabă decît palinodia. Revenirea lui Marx înseamnă și revenirea la Marx. A-l citi și reciti, iată esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din cîte am citit
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
confruntări " presupuneau o competență cel puțin la nivelul celui care tradusese textul, dacă nu chiar mai mare. Am lucrat în acest fel foarte multe texte de proză, de versuri. A fost un fel de ucenicie pe care acum n-o regret: o muncă obscură, anonimă, plătită mizerabil. Deci cam așa am început. Prima traducere care mi-a fost propusă, tot de Univers, a fost Doamna de Staël; un text extrem de greu, o culegere de cîteva sute de pagini, din titlurile considerate
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
fără împotrivire și fără ezitare, pur și simplu și apoi desigur îl pierde din zona prezentului, căci el se rupe din fața ochilor și se ascunde devenind un fapt de amintire. Timpul... se impune prin surpriza care aduce noul și prin regretul, frustrarea pe care o produce înlăturîndu-l fără milă. "Posibilul" este o cugetare despre lucrurile "cunoscute", adică primite natural de la lume, fără spaimă sau ezitare, ca un gest de bunăvoință din partea ei. " Imposibilul" cuprinde zona foarte largă a dorințelor pentru lucrurile
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
Tv din motive financiare. Știrea apare în NAȚIONAL. Poate că așa vor fi stat lucrurile. Dar de la Florin Călinescu, persoană care ar fi avut oarece șanse să aducă voturi Alianței nou apărute, la Marian Munteanu care nu poate aduce decît regrete, distanța e ca de la Pro Tv la Tele 7 abc. Și dacă tot am adus vorba de Tele 7, Adrian Păunescu se laudă că nu primește onorariu pentru emisiunile pe care le realizează la acest post tv. Iar mai de curînd, același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
luat peste picior. Este căsătorit cu Vela, om de știință de succes, născută în România, o femeie deosebit de frumoasă, care, conștientă de farmecele ei, îi subjugă întreaga emotivitate și sexualitate. Narcisiacă insensibilă, Vela își urmărește doar cariera științifică, sacrificînd fără regret viața de familie și obligîndu-l pe Chick să accepte singurătatea și lipsa oricărei comunicări. Aparent singurul motiv pentru care nu îl părăsește este nevoia de a apărea în societate în compania unui bărbat rafinat, care se pricepe să-i întrețină
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Gheorghe Grigurcu S-a creat legenda că, după 1989, D.R. Popescu ar fi tăcut. Că s-ar fi cufundat benevol într-o tăcere ce putea sugera multe: un examen de conștiință, regret, penitență etc. O tăcere ca o pauză între Rău și Bine, precum între două acte ale unei piese de teatru. Însă adevărul, inclement, este altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai putut ocupa prim-planul, ex-președintele Uniunii
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
e un motiv de revoltă: n-am văzut însă nici un marș sau campanie civilă anticorupție, ori împotriva nesimțirii salarizate la nivel parlamentar, nici un protest organziat al consumatorilor, ori de inspirație ecologistă (ca și cum ecologiste ar trebui să ne fie mereu numai regretele, ci nu viața însăși...). Bădărănia agresivă se agită tocmai pentru a ascunde starea încremenită a lucrurilor. Este singura rațiune pentru care ea apare și se dezvoltă azi - iar orice tratare în sine a acestui fenomen, pro sau contra, nu face
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
că respectiva lucrare nu este câtuși de puțin neinteresantă. Ba, dimpotrivă. Aș sublinia mai întâi de toate oportunitatea ei, fie și numai în plan sintetic documentarist, pentru vremurile noastre și pentru regiunea în care ne aflăm, cu o umbră de regret că nu există (cel puțin după știința mea) și încercări românești mai recente în această privință (sau traduceri dintr-alte limbi zonale). Ne-ar fi util un punct de vedere "din interior" - dar în primul rând utilă s-ar dovedi
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
schimbat. Erau ele în schimbare și atunci, dar cu acel prilej dl Stolojan și-a plătit datoriile față de dl Iliescu. În fond, ideea unui candidat tehnocrat s-a copt pornind tocmai de la dl Stolojan, cel care în '96 a stîrnit regrete că nu candidează el însuși. Spectaculoasa ascensiune a d-lui Isărescu se sprijină și pe mitul tehnocratului personificat inițial de dl Stolojan. Cu deosebiri și de moment și de start. În timp ce dl Stolojan și-a încheiat angajamentul la Banca Mondială
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
90 venirea minerilor în Capitală, văzînd în asta o încercare de restaurare a ordinii. Printre cei care au asaltat aceste acțiuni de "pacificare" s-au numărat și scriitori, puțini, dintre care unii au dispărut. Unii dintre ei scriau cu sincer regret despre dispariția zilei de 23 August. Sau despre ignorarea frăției de arme dintre armata română și cea sovietică, producînd chiar exemple pozitive în privința atitudinii ostașului sovietic. În anumite privințe, aș zice că a trecut o viață de atunci. În altele
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
a dreaptă: și anume că sînt cu atît mai adevărat ceea ce ei nici nu cred că ar putea fi, cu cît cred că ei sînt, fără a fi cu putință vreodată să fie. * Sîntem liberi, dezorientați de liberi. Fiecare act comportă regretul unei infinite posibilități de a fi. Aici intervine problema. Dacă actul este unic, rezultanta unor antecedente, petrecut în mod necesar, și dacă nu cumva perspectiva unei infinități de alte acte posibile, în locul celui petrecut, nu este iluzia pricinuită de situația
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
sigur că dacă aș fi fost bogat l-aș fi luat îndată sub ocrotirea mea" (184). Citit simbolic, fragmentul e insuportabil de trist. Dar farmecul reportericesc și alertețea notelor lui Andersen ne feresc de așa ceva. Nu ne putem exprima decît regretul de a nu fi vizitat Bucureștiul și de a nu fi fost un turist mai oficial și mai lent prin ținuturile românești, de a nu fi întîlnit personalități locale, un Ion Ghica, de exemplu, proaspăt întors de la Paris în 1841
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
ani de la consumarea idilei, Oki, bărbatul, călătorește chiar în ajunul noului an în orașul unde știe că își va găsi iubita de odinioară, spre a trăi alături de ea sărbătoarea. Nostalgie, sentimente încă vii dar reprimate, superstiție, teama de îmbătrînire, vagi regrete pentru ce a fost, culpă, curiozitate - toate acestea ar putea fi motivul care îl determină pe scriitor să-și caute amanta din tinerețe. Dar întîlnirea dintre ei nu se consumă, clasic, sub semnul vreunuia dintre motivele enunțate mai sus, și
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
a dat buzna într-o emisiune a TVR pentru a citi un protest electoralist în direct, pentru că așa au vrut pectoralii de șefist ai domniei sale - crezându-se la Star Trek. Meciul însă a venit ceva după aceea, cu pupături și regrete târzii.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
durat decît opt ani, 1933-1941 (cît o fi durat cea a lui Mircea Eliade, de vreme ce nu s-a disociat niciodată decis de ea?). Autoarea chiar a alcătuit o spovedanie a filosofului, alcătuită numai din texte ale sale de abjurare și regret. Apoi viața pauperă de la Paris l-a absorbit, s-a hotărît să scrie numai în franceză și, încheind cu tot trecutul său românesc, debutează, ca filosof francez, în 1949, cu Tratat de descompunere. Opera sa în românește o abhoră (în
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea tare!" Uneori însă, când este obosit, uită să mai țină sus steagul încrederii în steaua lui norocoasă și își mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat viața: A! ce frumoasă e lumea asta a lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am irosit-o, răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
o frumusețe rară ("tipul cel mai ideal al frumuseții"). Descrierea ei e excelentă, ca și a lui Tachi Mătiescu "necapabil de a se împotrivi la cea întîi ochire a unei femei ceva frumușele". Recitite azi, încerci, poate, un sentiment de regret că autorul n-a perseverat într-un tip de scriere ficționară în care dovedea înzestrare. Dl Teodor Vârgolici, cunoscutul istoric literar, a alcătuit o bună ediție din secțiunea literară a operei lui Kogălniceanu, la care a adăugat, cum era și
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
face auzit. Un text semnificativ pentru construcția tipică a poemelor lui Adrian Popescu e Ginestre. Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o extazie mîntuitoare, printr-o comunicare cosmică în cadrul căreia individul se livrează, fără de regret, universalului: "M-am așezat lîngă tine, viață/ Dar tu nu voiai/ Decît să plîngi cu ochii mei/ Să ucizi cu gura mea/ Să mori cu inima mea...// M-am întins lîngă tine, moarte,/ Dar tu nu voiai/ Decît să visezi
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
azi decît o văduvă calomniată, pe care cîțiva critici care voiau să se arate mai puțin răuvoitori au acuzat-o că ar fi fost "abuzivă". În ziua despre care vorbim, ea urma să înștiințeze familia Cantacuzino că, "spre marele ei regret", se vedea obligată să-i părăsească. Avea să se întoarcă la Paris "pentru a se căsători", zicea . Urma să se mărite cu un oarecare Jules Michelet, un nume necunoscut pentru cei îndurerați de plecarea ei. Dar e un om sărac
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
strălucitori, cu o expresie de bucurie pe față. Probabil că împreună escaladaseră cine știe ce înălțimi, în timp ce eu, jos, în stradă... Dar nu, și eu trăisem intens acele sublime trei sferturi de oră, dar numai prin intuiția dragă lui Bergson și prin regret. În sfîrșit, nu voi uita niciodată o convorbire pe care am avut-o cu el în 1925 și care a fost atît de luminoasă, atît de hotărîtoare pentru mine. Bergson era de părere că forțele spirituale ale unei ființe dotate
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]