KorAP: Find »[drukola/base=relațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...18 >

444 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

A doua specie de legătură a propusăciunilor, care se bazează pe dependința si subordinarea logică a unui membru sub propusăciunea de căpetenie (Hauptsatz), și pe-aceea are s-o espnme accentul logic. Propusăciumle acelea care-n (antiteză) protiva de cele-ntîi esprimă relațiunea logică de cauză și urmare, condițiune și condiționat, cauză si efect, spațiu și limite, substanță și accidență, trebuie iarăși să i se prezinte auditorului prin accent logic într-un asemenea 394 r raport. Aicea accentul care unește amândouă propusăciunile arată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unitate în sine concisă. Tonul așadar cade în propusăciunea intercalată, spre-a se ridica iarăși la primitiva vibrațiune de ton în propusăciunea de căpetenie. Propusăciunea intercalată ne apare așadar [nu] ca o simplă teze față cu o arse, ci are relațiunea duplă, de-a fi o teze atât față cu cea întîi cât și cu cea de-a doua arse în care se sfârșește propusăciunea principală. Fiecare propozițiune incidentă în legătură cu propozițiunea sa principală seamănă în accentul logic cu mișcarea piciorului de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ea, deși viociunea mișcărei se mărește prin aceea că întonarea părăsită se restabileste în deplina ei putere primitivă. După espozițiunea noastră, accentul logic și-a împlinit dătoria cu desăvârșire dacă-i reflectă auditorului sensul logic al întregei vorbiri împreună cu toate relațiunile ideale în care se rămurește vorbirea. Accentul logic e așadar un rezultat al înțelegerei. Sensul conceput fals sau neclar are drept urmare o întonare falsă or neclară. Pe auditor îl pune în situațiunea penibilă de-a fi escitat în el o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
situațiunea penibilă de-a fi escitat în el o mișcare pe care mintea sa trebuie s-o sisteze or s-o schimbe. Prima condițiune a toată recitațiunea e înainte de toate o înțelegere clară, care să pătrundă în cele mai interne relațiuni a frazei; accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
relațiuni a frazei; accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei la actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noi o ținem de culminațiunea acestei sfere întregi. Adică când el reflectă toată suma închipuirilor pe care o trezește în noi un obiect și când prin un corespunzător colorit al tonului e în stare de-a reproduce variile nuanțe și relațiuni în care poate fi pusă una și aceeași noțiune. Cu o singură lovitură, accentul simbolic va aprinde în noi o bogăție de relațiuni și esercită astfel cele mai mari influințe asupra sufletului nostru. Esemplul următor servă ca să-și poată face

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și când prin un corespunzător colorit al tonului e în stare de-a reproduce variile nuanțe și relațiuni în care poate fi pusă una și aceeași noțiune. Cu o singură lovitură, accentul simbolic va aprinde în noi o bogăție de relațiuni și esercită astfel cele mai mari influințe asupra sufletului nostru. Esemplul următor servă ca să-și poată face cineva o idee clară despre această cugetare. În Chezășia lui Schiller stau vorbele: "Moros merse, pumnalul sub haină". - Aicea ac[c]entul simbolic

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o artă proprie și de sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se poate privi L. Tieck. Pentru o rezolvare deplină a acestei probleme atât de grele se cere atât priceperea deplină a întregei opere de artă în relațiunile sale generale, spețiale și singuratece cât și puterea de-a determina esact toată mulțimea diferitelor personalități prin versatilitatea vocei și de-a le reproduce în sufletul auditorilor ca pe niște figuri vie. Prelectorul dramatic are așadar să plutească oarecum asupra

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
caracteristice a unei mișcări adânci și adevărat bărbătești, totuși el va trebui să eviteze cu stricteță orce espresiune care-ar atinge sentimentalitatea or plîngeroșia (văicărarea). Un moment nu trebuie să uităm nobleța de caracter a lui Theramene și deosebita lui relațiune față cu Hyppolit. Pentru că nici el nu-i un mesager or un raportător comun, ci el, ca crescătorul iubitului său Hyppolit, ia parte cu sufletul lui întreg la soarta lui cea grozavă. 417 r În narațiunea cea renumită a Ifigeniei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simplu și mai simpatic al adevărul[ui], prin care are a amesteca o mișcare adânc dureroasă asupra tragicei vieței sale sufletești. Lucrul de căpetenie e aicea ca să ne [convingă] atât pe noi cât și pe june că Lady, deși în relațiuni foarte echivoce cu principele, totuși n-a pierdut internul ei curat uman. Auditorul să fie convins despre adevărul și sinceritatea narațiunii, ca astfel să nu găsească neesplica[bilă] mișcarea adâncă a lui Ferdinand, ci s-o simtă el însuși. Trebuie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu găsească neesplica[bilă] mișcarea adâncă a lui Ferdinand, ci s-o simtă el însuși. Trebuie să mai pomenim două narațiuni remarcabile în privința artistică și adică: întîi narațiunea lui Othello, în Othello lui Shakespeare, în care el espune Senatului geneza relațiunii lui cu Desdemona; a doua, narațiunea lui Beaumarchais în Clavigo de Gothe, în care acela îi impută lui Clavigo purtarea lui infidelă. Ce se atinge de narațiunea lui Othello, putem spera că ea ni dă înainte de toate o icoană a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Beaumarchais, cu-atît mai puternic va pătrunde din narațiunea sa afectul ce-l domină; afect care la finirea narațiunei își ajunge culmea. E clar că Beaumarchais se reculege, nu fără silință, la o liniște care-i face posibil ca să povestească narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi[i] trebuie să fie colorați de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unui caracter. Acest act implică în sine complectarea sa prin reprezentare cu aceeași necesitate cu care voința implică împlinirea ei prin faptă. La conceperea caracterelor e dătoria cea dentîi a artistului ca să pătrundă în intențiunile poetului și să înțeleagă relațiunea între cele spețiale și generalul opului. Va să zică caracterul nu se poate concepe clar și cu siguranță dacă actorul nu-și va da cont mai întîi de ideea piesei și dacă el nu-și va aduce la conștiință intențiunile poetului pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
interese egoistice prin crime și sacrilegii. Aicea conceperea ideală merge până la izvoarele activității omenești și pătrunde până la miezul acelei concepțiuni despre lume din care se arată înțeleasă și deplin consecventă atât natura unui asemenea caracter pre cât apare de necesară relațiunea sa față cu ordinea lumei ce se desfășoară în drama întreagă. Natura intereselor egoistice și cercul în care sacrilegiile se comit implică aicea o deferință calitativă. Astfel o concepțiune ideală nu va vedea în Ricard al III-lea numai pe-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
limitelor necesare a esactității istorice. De-avem înainte-ne opere dramatice cari reprezintă în genere interese și coliziuni din viața modernă, atuncea și costumul are să ni-o reprezente aceasta într-o măsură oarecare. Astfel, deși Emilia, Galotti d. es., în privința relațiunilor sociale a răsărit în jumătatea a doua a secolului trecut, totuși coliziunile sânt atât de generale omenești, și [au] ajuns astfel pîn-în prezent încît nu ne trebuie deloc costumul istoric al acelui timp, ba încă, din contra, prin adoptarea lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în Simbolica colorilor - [de aceea] acest element, în pictură și arta reprezentării dramatice, ocupă un loc însemnat. O întrebuințare sigură a acestui moment e cu deosebire a simțului aceluia care ghicește mai mult prin instinct și tact decât prin conștiință relațiunea secretă dintre obiectele sensibile și închipuirile noastre. De-aceea aceasta e asupra a orce regulă. Se poate însă ca în coordonarea hainelor și în alegerea colorilor să fie o idee creatrice oarecare; și aceea atuncea când costumul ne silește să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile naturei noastre ideale. În partea cea generală am dezvoltat deja din noțiune relațiunea întreită a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare. Intuițiunea ideală, pe care am cercetat-o conform ideei sale, ea ridică înaintea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe care am cercetat-o conform ideei sale, ea ridică înaintea privirei intuitive acel punct simplu de viață din care apoi se dezvoltă caracterul organic însă. Această intuițiune (concepțiune) e rezultatul adîncirei în ideea întregului op de arte și în relațiunile individelor singuratece din el. Această icoană predată fantaziei trebuie acuma să se manifeste în realitate, trebuie însă ca să se conserve prin toate fazele mișcărei sale ca o viața unitară în sine. De-aceea e înainte de toate condițiunea absolută a oricărei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
adevărat cu celelalte persoane și din asta să se măsoare impresiunea care trebuie s-o provoace cu necesitate celelalte persoane asupra lui. Proprie vorbind, jocul mut continuă tacit acțiunea vie și ne arată individul cum e întotdeauna productul necesitat a relațiunilor lui concrete. Fără jocul mut vorbirile nu sânt decât singuratecile vorbiri cari se întrerup și se reîncep (reiau). Jocul mut le mijlocește {EminescuOpXIV 357} între ele și le face să fie espresiunea conexă a vieții individuale, căci el arată oarecum

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Un șef care se coboară însuși în cercul partidelor și a meschinelor animozități și-a pierdut orce influință adevărată asupra exercițiului artei, ba a pierdut chiar stima acelora în favoarea cărora a abuzat de influința sa, pentru că ocazionalitatea împrejurărilor si a relațiunilor personale este izvorul său, un izvor care-l poate schimba tot așa de iute și a-l face susceptibil de șoptituri contrarie. Căci o influință și o hotărâre la care nu ia parte obiectivitatea interesului pentru arte și inteligența este

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
are dreptul cel mai apropiat de posesiune, căci rolul i s-a distribuit cu supozițiunea cum că mijloacele sale sânt cele mai apte pentru reprezentarea cutărui tip; deși adesea în realitate nu decide la distribuirea așa-numitelor role strălucite decât relațiunile cele mai spurii, sau cel puțin au o parte mai mare în formarea deciziei directorilor decât inteligența. Dacă din prima posesie a unui rol se naște proprietatea individului asupră-i atuncea acesta se leagănă într-o plăcută siguranță în proprietățile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar rămânea și dac-am abstrage de la condițile subiective ale intuițiunei. Căci nu pot fi intuite apriori nici determinații absolute nici relative înaintea existenței obiectelor cărora ele se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cum forma tuturor fenomenelor poate fi dată în sufletul nostru înainte de orice percepție reală, prin urmare apriori; putem înțelege cum aceasta, ca intuițiune pură în care toate obiectele sânt silite a fi determinate, poate conține înainte de orice experiență principie ale relațiunilor lor. De aceea numai din punctul de vedere al unui om putem vorbi despre spațiu, ființe extinse ș[i] a[ltele] as[emenea]. De facem abstracție de la condiția subiectivă sub care singur numai putem căpăta intuițiune exterioară, așa cum suntem influențați

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]