571 matches
-
număr de 1265 de subiecți observați de la naștere până la vârsta de 16 ani, Fergusson și colab. (1996) confirmă această asociere, cu un risc de dependență de nicotină multiplicat de 4,5 ori la adolescenții deprimați în raport cu ceilalți. Totuși, acești autori relativizează această relație, remarcând faptul că un oarecare număr de factori de risc sunt comuni celor două situații (depresie și dependențe de nicotină) cum ar fi frecventarea delicvenților sau stimă de sine redusă, sau sunt puternic corelați. Dacă ținem cont de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
întemeieze enunțuri pe invers, în perspectivă negativă, ca în tehnica fotografică. Cogniția economică sfidează principiul reflexiei; pare că se substanțializează în suprafețe care sunt concave și convexe în același timp. Ceva nu se alege în cogniția economiei, ca și când s-ar relativiza instantaneu și adevărul și explicația ca răspuns la relativizarea comportamentului agenților. Mișcarea de tip brownian din universul cogniției economice este desăvârșită și s-ar putea să fie perpetuă (deși, la drept vorbind, este desăvârșită pentru că e perpetuă). Poate nu este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a înțelege ce este viața și ale psihiatriei de a descoperi sensul vieții), dar ele nu trebuie să volatilizeze reperele universului Economiei, să șteargă distincțiile, să ajungă să se bată câmpii prin generalizarea nevrozei, ca stare existențială, adică să se relativizeze orice punct de sprijin, orice ancoră a solidității temeiurilor adevărului. A explica orice prin orice este faza de retrogradare a științei la neștiință, când forma cunoașterii dată prin vorbire se originează în entuziasme obscurantiste și explozii verbale ale ignoranței, în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și relativizarea acestuia, cu luarea concomitentă în considerație a variabilului, schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și se limitează reciproc: nu există nici un constant absolut, împietrit, care să devină independent de timp, respectiv de scurgerea ireversibilă a acestuia, după cum nu există nici un variabil absolut, care să nu se finalizeze cu stări și efecte care să se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
o cultivă într-o asemenea măsură, încât aproape că a erijat-o în marca identității sale. Se confirmă astfel, încă o dată, acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea transforma orice în ceva opus, de a opera inversări care, relativizând sensul valorilor, interzice imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine inversată, mereu prezentă, e o lecție de luciditate dată de convertirea mereu posibilă a tragicului în comic. La rândul ei, supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și de civili exaltați. Se trăgea din toate părțile. Euforia nu se putea încă deosebi de teroare, speranța se asocia cu doliul. Ulterior, analiști de toate felurile, din România și din afara ei, au căutat și au găsit argumente pentru a relativiza dimensiunea revoluționară a acelor zile. S-au numărat morții și s-a stabilit că n-au fost destui, s-au identificat complicate scenarii conspiraționiste, s-a vorbit de o lovitură de stat comunistă, de o subtilă manevră sovietică, sau americană
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a deveni pururi indiferent” (I, 313). Crede, oricum, că “împăcarea cu moartea” ar trebui să fie „țelul suprem al omului” (I, 327) din moment ce este marele atribut al înțelepților. Cât despre opțiunea pentru anonimat, ea se naște din prezența morții, care relativizează totul. Dincolo de această confruntare frenetică în vederea atingerii indiferenței (întemeiată, cum am văzut, pe un paradox: drumul către ea instituie vitalitatea), o altă indiferență face obiectul explorărilor cioraniene. E vorba despre indiferența față de tot ceea ce consacră în istorie, în imediat. Citează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este înlocuit de perspectiva unui personaj focalizator, chiar dacă discursul nuși modifică indicii - discursul rămâne al naratorului, dar punctul de vedere este al personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen tare/di vergente, rezultanta fiind o perspectivă difuză care relativizează eroii și lumea lor „de hârtie“. 3.2.4. Perspective temporale. Ordine narativă Particularitățile compoziției fiecărui text narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comentarii eseistice. Episoadele narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revelează o nouă ipostază a lui Ștefan, care găsește în sine puterea de a se desprinde din mreaja incertitudinilor iubirii, lăsând în urmă tot trecutul. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic studiat Personajele romanului sunt relativizate, dilematice și contradictorii. Ștefan Gheorghidiu - o proiecție în orizontul ficțiunii a scriitorului însuși - este un personaj complex, cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în clin sau în mânecă cu oamenii aceia? ÎNCHEIERE În esență, interogația identitară definește nu numai existențele protagoniștilor și lumea orfană, lipsită de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părți. Relația cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspect formal, administrativ, fiind reglementată de coduri deontologice sau normative instituționale; aceasta se va adecva si personaliza neîncetat, se va dimensiona si relativiza la specificul grupului școlar sau la membrii acestuia. Desigur, în realitate, raportul invocat este oarecum dezechilibrat, asimetric din rațiuni obiective (diferența de vârstă, de cumul de experiență, de statut social, de capital cultural etc.). Diferențe există în mod evident, dar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale". De aceea continuă el "capacitatea acestei rațiuni de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului devine o ipoteză sau un postulat"121. Arnold Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu s-o relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu s-o relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-o impune realitatea filozofică a oricărei epoci. "Metafizica sa imanentă" nu-i permite un act de voință unilateral, cum este cel al relativizării. Declinul conceptului de cogito, și o dată cu el al "atitudinii raționaliste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey trage concluzia că, referindu-ne la "capacitatea rațiunii de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului", nu facem decât să avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52), iar declinul acestui concept și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" "legitimează interesul pentru om" și plasează conceptul de "viață" în centrul atenției, acolo unde acesta îi ia locul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mă învețe oricând și tot așa trebuie să-l învețe pe oricine, iar valabilitatea acesteia nu se limitează la subiect sau la starea lui din momentul respectiv", susținea Kant în Prolegomena...54, referându-se la condițiile de posibilitate a experienței. Istorismul relativizează însă acest cadru transcendental al cunoașterii. "Jede Epoche ist unmittelbar zu Gott", spune Ranke, în timp ce Wundt arată că orice epocă istorică "a devenit cu necesitate așa, și nu altfel". Comentând aceste afirmații, M. Florian vorbește chiar în spiritul lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey are în vedere "contextul structurii sufletești" (seelischer Strukturzusammenhang), ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
momentele evocate de Riedel îl plasează pe Droysen încă în apropierea lui Kant; în schimb, la Dilthey care nu separă, ci identifică actul și obiectul cunoașterii la nivelul trăirii, suprimând distincția dintre subiect și obiect -, transcendentalismul în sens kantian este relativizat, iar dimensiunea etică nu este determinantă. 40 Apud H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 57. 41 H. Schnädelbach, ibid., p. 58. 42 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 359-360. De altfel, începând cu p. 361 a acestei cărți, găsim o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
neoromantică)68. Firește, același motiv îl împiedică pe autor să-i acorde filozofiei statutul de știință capabilă de o cunoaștere universal valabilă (fie și ca teorie a cunoașterii, care rămâne în sine tot o merkwürdiges Doppelwesen) și-l determină să relativizeze chiar și conceptul de "știință" (vezi IV, 2). Pentru că în subcapitolul următor vom reveni oricum la această problemă, deocamdată doar atragem atenția asupra faptul că afirmații de tipul celor de mai sus nu trebuie să inducă ideea că autorul care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar filozofia ca Weltanschauung. Anterior (vezi IV, 2) am arătat că istorismul începe să relativizeze chiar și conceptul de "știință". Apoi, progresele spectaculoase înregistrate de știința secolului XX care infirmă vechi teorii, considerate cândva universal valabile pun tot mai mult sub semnul întrebării caracterul "supratemporal" al științei. Asemenea invalidări acutizează conștiința faptului că științele sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
anume subiect istoric, efortul său intelectual fiind dublu, dacă nu cumva triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
greșeala de a-și atribui o inexistentă disidență anticomunistă; a fost și va fi, inclusiv în scris, un om al echilibrului, al căii de mijloc, al intermedierii, al temperanței agrementate cu un umor special. A avut mereu grijă să-și relativizeze judecățile, inclusiv cele de valoare, conștient că adevărul, mai ales "despre oameni și cărți" nu-i poate aparține în exclusivitate. Noi nu l-am cunoscut mai bine (relații strict profesionale!) decât după 1990, când marele critic a devenit mai "democrat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unită cu decizia rapidă a mamițelor din Momentele și schițele artistului. În spiritul lui, vom salva de la vorba lungă restul motivelor, adunate spre a justifica senzația că opera e construită ca un sistem de vase comunicante, în care "genurile" sînt relativizate cu bună știință. Tocmai fiindcă observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic se servește doar de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și în plan sentimental, în urma trădării soției. În final, Pietro își părăsește soția, pleacă într-o direcție necunoscută, sperând că departe de casă va reuși să se regăsească. Și Pietro Gralla este un însetat de absolut, care nu știe să relativizeze lucrurile. O iubește pe Alta, dar are un orgoliu nemăsurat: " Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Când își dă seama că Alta este altfel decât și-o imaginase, el simte că echilibrul său interior se clatină. La
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]