547 matches
-
poate, din toată viața mea. Încercați totuși, Dvstră care vă aflați într-un moment solar, să mă înțelegeți, și scrieți poezii frumoase. De ce aș încheia aici suvenirul meu florentin, când pot să-l fac și mai melancolic, ba chiar să relativizez dureros imaginea favorabilă pe care am crezut multă vreme că o vom fi lăsat-o pe Arno, poezia mea și eu însumi? Nici una, nici celălalt nu reținuseră în mod deosebit atenția; îmi e de ajuns să fac un ocol prin
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
ceea ce medievalii numeau abîme. Curățenie, Crima din strada Uranus și America și acustica, adică pozițiile a doua, a treia și-a patra mi se par a forma - fiecare din alt motiv - zonele de maximă greutate a volumului. Cea dintâi pentru că relativizează - exact așa, pe criterii de fizică modernă - isteria atât de actuală a colaborării cu Securitatea, a doua pentru umorul pseudo-polițist și pseudoștiințific și tot atât de pseudo-postmodern, iar a treia pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
a unui dogmatism estetic, doctrinar (dacă nu mă înșel, tânărul exeget nu folosește niciodată această sintagmă de "dogmatism estetic"). Una din țintele metacriticii lui Adrian Tudurachi este conceptualizarea în sistemul integralist dragomirescian. O alta este felul în care conceptele sunt relativizate sau ambiguizate de o ofensivă imprevizibilă a metaforei critice, spre sfârșitul carierei. Discursul critic își perfecționează în egală măsură dezvoltarea teoretică, materializată în "geometria perfectă a sistemului", și limbajul figurat, contaminat de literatură. Stăpânit de un adevărat demon al analizei
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
adolescentine sunt surprinse cu farmecul misterului și duioșia candidului, fără frustețea brutală, dar cu tensiune, cu foarte mult umor și poezie. Esențial pentru perspectiva senină a copilului este faptul că, pasionat de filme, viața este supusă permanent testului ficțiunii care relativizează de fiecare dată totul. Minciuna de la Benigni are aici un corespondent livresc în filmele americane și italiene. Maturitatea copilului vine tocmai din această aparentă distorsionare prin permanenta raportare la film. Căci ficțiunea are atributele normalității, iar viața e frumoasă dacă
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
cimentului care este simultan o materie fluidă și o masă pietrificată. Țîșnind din interiorul obscur al materiei lemnoase, revărsîndu-se asemenea unei magme vulcanice, valul de ciment pare un comentariu sceptic asupra devitalizării organicului. Sevă expandată și apoi încremenită arbitrar, el relativizează funcțiile expresive ale naturii și abate percepția de la starea ingenuă a materialului către gîndirea artistică înțeleasă ca ultimă rațiune a oricărei forme simbolice. Dacă nu de-a dreptul unică, sculptura lui Alexandru Petru Galai este, oricum, singulară în arta noastră
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
dintr-un spectacol într-o irizație discretă a fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
lui Heisenberg: cu cât vrei să definești un lucru, să-l determini, studiindu-l la microscop, cu atât mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul însuși, propria lui energie deplasând obiectul de cercetat, deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoașterea lui obiectivă, strict științifică. Așadar, cititorilor, cărora le place să fie mințiți frumos, n-ai ce să le faci, așa sunt ei: dacă le place să le spui povești, să mergi în sensul voinței sau imaginației lor, să-i
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât mai aproape de o matrice perfectă. Paul Cernat se întâlnește în idei cu Cornel Ungureanu: "Canonul de dinaintea lui 1989 începe să fie, tot mai mult, relativizat de noile canoane paralele sau concurente." Nu aflăm nici de data aceasta care ar fi aceste canoane paralele și pe cine ar concura ele. Nu vedem pe absolut nimeni contestând sau văzându-se silit a dubla valorile propuse de Paul
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
Filip Florian, dar și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie spre alte accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
nu e un confident care te comunică altora etc. Un jurnal spune ceva despre viața intimă, fără a fi intim de vreme ce o spune. Intimul e ca și secretul știut numai de tine, pentru că o dată împărțit cu un apropiat e și relativizat. Rămâne cert faptul că ceea ce știm despre jurnale știm din cele publicate, devenite ale tuturor. Se întâmplă astfel mai cu seamă atunci când realitatea prinsă în "insectarul" jurnalului a fost traversată de cititorul care își identifică în el propria percepție. Tot
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
și mai departe, măsurat pînă cînd nu se mai poate măsura, adică pînă la moarte. Atunci de-abia cifrele se pot însuma și capătă o semnificație cantitativă, adică perfect fictivă. Privite din interior "clipele" devin lumi. Ele nu pot fi relativizate sau comparate. Fiecare din ele cuprinde o energie enormă, energia unei vieți întregi care nu se pierde ci sporește mereu. Aceste clipe enorme găzduiesc suferințe și bucurii pe măsura lor. Toată această zonă întunecată a afectelor nu cunoaște nicicum o
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
până la Gianni Vattimo și Umberto Eco, apoi de la mimesis, referențialitate, verosimil până la ceea ce ea numește metatranzitivitate. Pentru cititorul român, elanul poate părea cam prea mare. De ce ar fi necesar, pentru a explica o anume mutație în poezia noastră postbelică, să relativizezi întâi modelele consacrate de stabilire a relației dintre literatură și realitate? De ce să apelezi întâi la studiile lui Antoine Compagnon și Nothrop Frye pentru a vorbi detensionat apoi despre Mircea Ivănescu, Sorescu și Cărtărescu? Un răspuns malițios și polemic ar
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
redactori de editură: fermi, inflexibili, deloc dispuși să admită variații sau contraziceri. După aproape 25 de ani de stabilitate, apariția noii ediții aduce sub ochii tuturor fenomenul (firesc) al modificării normelor. Unele dintre regulile sau formele considerate incontestabile au fost relativizate sau detronate, în vreme ce altele, noi, au fost abia acum impuse - și rezultatul este desigur surprinzător pentru unii cititori. Dar poate că lucrul cel mai important este tocmai acesta: a da de înțeles că în domeniul limbii (ca și în multe
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
gustului pervertit al vreunor aristocrați, fie că vei ajunge bucătăreasa, concubina și mama copiilor vreunui burghez pântecos și împuțit” (p. 124). Speranța reciprocității în iubirea sa „uriașă și tumultuoasă” îl împinge spre gestul retoric, de mare efect, de a-și relativiza orgoliul, de a-și depune geniul la picioarele iubitei, ca un poet trubadur din alt veac, nu lipsit de un umor ciudat, suspect de ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur grijă de geniul meu. Și l-am târât
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
Da' ce-i, prăvălie, conașule, să să deșchiză? Natura asta a dumitale îi dășchisă dă când lumea și buruienile or muri, or învia altele, să dea de treabă rumânului și mie când mă tăvălesc cu fetișcanele ..." (p. 86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
într-un plan secund, în care contează mai puțin radiografia lumii în care plutesc personajele. George Dorobanțu evadează mai ales cu episodul final într-o posibilă poveste de dragoste colorată macabru-absurdist fără nicio morală și fără niciun sens, Radu Muntean relativizează întâlnirea dintre trei prieteni și povestea de familie întorcând o privire nostalgică spre trecut fără mânie sau incisivitate analitică, abținându-se de a transforma povestea într-un posibil studiu de caz și conferindu-i o aparentă lejeritate care a lăsat
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
cu bani nemergători/ și cu retorica de turtă dulce” (Maratonul - Cartea a șasea). Iar fastuoasa adeziune la materia înveselită de prefacerile ei burlesc reproductive, de poftele ei multiple de asociere și continuitate, apare însoțită de mărturia unei inadecvări ce-i relativizează rețeta consolatoare: „Cum să pilotez vîntul prin ținutul acesta/ cînd abia auzi rîsul unei furnici, cînd abia te chinui/ să grăiești cu o frunză? Un fir de pulbere violent/ poate să rîdă de taina ta. La o masă de fum
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
de bună seamă, și la Olguța, și la Dănuț. Monica, pentru care viața e ceva mai profundă, fiindcă, fără voia ei, a cunoscut-o mai bine, face figură diferită de zbenguielile fraților de vacanță. Ea are, deja, ochiul adultului, care relativizează. Știind că se pot întâmpla multe, din cele care nu depind de ambiția personală, nu-și pune toată energia în mize mici. Când citești povestea la vârsta, cum se spune, a eroilor cărții, Monica e cea nesuferită. Olguța e voluntară
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
fi evaluată corect, critica are probleme de situare: nu știe nici de unde să-l ia, nici unde să-l pună - din ce filieră tematică și estetică să-l deducă, pentru că, în cele din urmă, critica trebuie să rezolve problema noutății relativizând-o și deducând-o dintr-o succesiune, care, chiar dacă nu e cauza, oferă contextul și premisele. Radu Aldulescu vine, după părerea mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
dat avu impresia că nici nu se mai afla acolo. Pe drumul său etrern. Spre veșnicie. Sau spre obârșie" (pp. 15-16). Ironia metatextuală a acestui fragment nu mai trebuie subliniată. Literatura se interferează cu viața, visul cu realitatea, cuvintele își relativizează conținutul și intră în asocieri în care singurul lucru care contează este sonoritatea. Reprezentarea mai mult sau mai puțin artistică a unor animale, plante sau obiecte se transformă în obiectele însele. Se ajunge astfel ca niște delfini brodați pe un
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
au retras, făcând loc doar aparențelor mincinoase și formelor măsluite. Lipsa unor repere sigure, a unor criterii riguroase de cunoaștere și asumare a lumii se conjugă cu reacția radicală a unui eu liric ultragiat, ce simte mereu nevoia de a relativiza adevărurile prestabilite, tocmai pentru a căuta, cu neostenită fervoare, identitatea adâncă a ființei sale. Tema falsului, a raportului dintre adevăr și minciună, dintre autenticitate și inautenticitate capătă un contur lămurit, pregnant în poezia Hau hau, în care accentul etic e
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
ai Uniunii Scriitorilor ori ai vreunei mari Fundații, universitari, senatori, miniștri, directori de publicații sau de edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
rapid, neglijent, care simplifică punctuația, renunțînd aproape total la o serie de semne; în fine, chiar și influența engleză: practica de a citi texte într-o limbă care are unele reguli net diferite (și al cărei prestigiu este foarte mare) relativizează normele, lăsîndu-le multora libertatea să amestece codurile sau să renunțe la orice regulă. Pe lîngă toate acestea, fragilitatea punctuației românești - insuficient fixate, marcate de oscilații - e produsă și de istoria ei recentă, de timpul prea scurt trecut de la ultimele încercări
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
în mai toate eseurile și studiile din acest prim număr, indiferent dacă ele privesc realitatea noastră imediată, lumea cărților sau istoria ideilor, însă ceea ce nu se prea găsește este o anumită doză de umor, oricît de mică, în măsură să relativizeze puțin privirea excesiv de severă și să însenineze, proporțional, comunicarea. N-ar strica și o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exercițiu de grafician amator care-și oferă serviciile prin stațiunile turistice, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
hidos"? Cum să știi dacă un anumit lucru este diferit de toate celelalte dacă nu-l compari cu nimic? Comparația permite să descoperi asemănări și deosebiri, ea pune în relație niște fapte, ceea ce înseamnă, după părerea mea, nu a le relativiza (procese de intenție mai mult sau mai puțin sofisticate pot desigur fi edificate oricînd, dar asta-i altă treabă), ci a le da un sens. Hannah Arendt, Raymond Aron sau François Furet au făcut și ei comparații între cele două
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]