578 matches
-
umane, în toate dimensiunile acesteia, de cele sociale la cele etice. Acest lucru nu trebuie însă confundat cu o absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca valori precum, altruismul și bunătatea, curajul și compasiunea, să apară, în anumite suflete, drept semne de slăbiciune, de neadaptare sau chiar de prostie? La aceste interogații, pe cât de simple, pe atât de fundamentale, se poate răspunde printre altele, prin relativizare și bagatelizare, cum de altfel, se și petrec lucrurile adeseori. În acest context, raționamentul prescurtat ar suna cam așa: întotdeauna și în toate locurile au fost unii oameni cărora nu le-a păsat de alții, ignorându-i pe aceștia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă a vieții interioare; compoziția ia o formă circulară sau sinusoidală, în spirală sau atectonică; relativizarea tuturor convențiilor scenice - tehnici compoziționale în creația lirică: secvențe poetice în relație de opoziție, de simetrie (simetrie conceptuală/simetrie formală) sau de recurență (repetiția cu rol compozițional: refrenul, laitmotivul, anafora, epifora etc.), tehnica paralelismului, a contrapunc tului etc. Structura (fr.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut/proiecția în viitor). - Creațiile lirice fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
externă a altor personaje: obiectivă sau subiectivă, discurs adresat sau nonadresat, la persoana a IIa sau a IIIa; poate conduce la pluriperspectivism intradiegetic; aceste perspective multiple pot fi convergente, determinând un personaj unitar și coerent, sau divergente, având ca efect relativizarea personajului, distrugerea coerenței, până la„pulverizarea“ personajului; - prin autocaracterizare: perspectivă internă, subiectivă; discurs homodiegetic - monolog (interior). Caracterizarea indirectă este o modalitate de sugerare a reliefului moral și psihic al personajului; valorifică tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma caracterizarea directă. Modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey / 98 a) Relativizarea apriorismului kantian / 98 b) Rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului / 102 c) Sensul istoriei / 105 d) "Critica rațiunii istorice" / 108 e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic / 110 f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu s-o relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-o impune realitatea filozofică a oricărei epoci. "Metafizica sa imanentă" nu-i permite un act de voință unilateral, cum este cel al relativizării. Declinul conceptului de cogito, și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" continuă Metzger "legitimează interesul pentru om" și plasează în centrul atenției conceptul de "viață", care îl înlocuiește pe cel de cogito 123. Autorul citat vede aici o poziție comună a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și-și are fundamentul în introspecție, care înțelege fără distorsiuni întreaga situație a vieții sufletești: valabilitatea universală, adevărul, realitatea sunt determinate, conform sensului lor, abia pe baza acestei situații"144. Consecința imediată a unei asemenea viziuni am și anticipat-o: relativizarea categoriilor are ca efect relativizarea rezultatelor cunoașterii. Istoricizarea conștiinței atrage după sine și o istoricizare a filozofiei. (În II, 1B ne vom întoarce la acest aspect, ca și la problema categoriilor, pe care o vom relua ulterior și în capitolul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
introspecție, care înțelege fără distorsiuni întreaga situație a vieții sufletești: valabilitatea universală, adevărul, realitatea sunt determinate, conform sensului lor, abia pe baza acestei situații"144. Consecința imediată a unei asemenea viziuni am și anticipat-o: relativizarea categoriilor are ca efect relativizarea rezultatelor cunoașterii. Istoricizarea conștiinței atrage după sine și o istoricizare a filozofiei. (În II, 1B ne vom întoarce la acest aspect, ca și la problema categoriilor, pe care o vom relua ulterior și în capitolul IV.) Cum la interdependența dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
identități între oameni, cu relativismul istoric, cu o teorie a tipurilor și a concepțiilor despre lume care duce la concluzii sceptice, anarhice și iraționaliste" (s.n. ibid.). Astfel de accente extreme nu apar totuși la Dilthey. Ele sunt proprii mai degrabă "relativizării radicale a semnificației construcțiilor metafizice" întreprinse de către O. Spengler (M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 510), iar apoi pentru a păstra ordinea accentelor nihilismului nietzschean și, în fine, intuiționismului lui Bergson, pe linia cunoașterii, și al lui Croce, pe linia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un sistem universal al cunoașterii o formă de misionarism teoretic, complementară misionarismului practicat în timpul expansiunilor catolic-creștine în teritoriile nou cucerite. Pe de cealaltă parte, protestantismul a permis "eliberarea sistemului valorilor individuale" (id., Lebensformen, p. 270), ceea ce a condus la o relativizare a cunoașterii, la o disoluție a "adevărului absolut și obiectiv". Observăm că nici în acest sens Kant nu este un gânditor cu adevărat protestant, deși observația în sine rămâne valabilă în privința definirii protestantismului. Tocmai absența "adevărului absolut și obiectiv" îl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o distincție anterioară, chiar și o teorie a cunoașterii rămâne finalmente tot o viziune metafizică. De altminteri, în următoarele capitole vom reveni pe larg la această chestiune, în special atunci când se va ivi prilejul să discutăm, în diferite contexte, despre relativizarea apriorismului la Dilthey. 186 Întrucât nu toate ramurile cunoașterii noastre străbat cu aceeași viteză "cele trei mari faze ale evoluției lor", Comte consideră că filozofia pozitivă mai are de așteptat până să-și impună "definitiv" caracterul universal. Parcursul mai lent
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de sine a acestora în privința conținuturilor lor comune fiindcă o asemenea perspectivă rămâne străină istorismului -, ci numai faptul că progresele amintite îi oferă acestuia din urmă, așa cum am arătat, un suport material, datele necesare pentru susținerea istoricizării și, implicit, a relativizării cunoașterii. Relativismul ne ajută și în altă privință: el ne face să depășim orgoliile unor sisteme considerate infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sens", fiind deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul lui Droysen chiar dacă Dilthey nu lămurește întotdeauna suficient această problemă -, categoriile însele au la el propria lor istorie, fiind așadar rodul experienței noastre; ca și "conștiința de sine", ele se instituie la un moment dat, imposibil de precizat (în legătură cu relativizarea apriorismului la Dilthey vezi II, 2Ba și III, 3), și nu sunt deduse dintr-un principiu mai general, ca niște scheme oricând aplicabile asupra realității. De altfel, am și văzut în capitolul introductiv (I, 3E) că Dilthey le conferă presupozițiilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul lui Dilthey a) Relativizarea apriorismului kantian În subcapitolul precedent am văzut că Riedel vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii". Este timpul să adăugăm că mai nimerit ar fi fost ca Riedel să fi spus: "unitatea rațiunii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întru totul apriorismul, ci doar încearcă să-l reformeze. Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C) o replică aptă să dinamizeze în spirit (post)romantic, prin relativizare și istoricizare, imobilismul clasic care mai caracteriza cadrul transcendental al cunoașterii, în varianta lui kantiană (vezi II, 2Aa). Într-un alt subcapitol (II, 1Bd) am schițat deja în ce măsură se apropie și se distanțează de Kant atât Droysen, cât și Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai nuanțat și raporturile lui cu supraistorismul. Faptul că un istorist ca Dilthey nu abandonează total o abordare transcendentală nu înseamnă că el ar ceda unor tentații supraistoriste, deoarece o distanțare de universalismul hegelian se poate înfăptui chiar printr-o relativizare a cadrelor a priori, și nu neapărat prin negarea existenței acestora. În sensul existenței unei coordonate apriorice la nivelul istorismului în general ne îndrumă și Schnädelbach atunci când, referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum care să ducă de la corelația conștiinței la înțelegerea faptului că în aceasta ne este dată legătura intimă cu realitatea însăși"74. Socotim că relativizarea apriorismului tradițional reprezintă tocmai încercarea de a găsi o astfel de "punte". În Breslauer Ausarbeitung, Dilthey revine asupra problemei, afirmând că, oricum am privi această relație, "trebuie să existe un punct în care conținutul conștiinței și actul însuși al conștiinței
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăirii", adică "într-un fel de identitate între subiect și obiect, din care se pot deriva regulile sintezei [...] pe drumul instituirii relative a trăirii și reflecției ei (la fel de relativă) în procesul comprehensiunii"76, Riedel are în vedere și el o relativizare a conceptului transcendental de "trăire". (Asupra caracterului transcendental al acestui concept vom reveni într-un context nou, atunci când vom lua în discuție "corelațiile" acesteia vezi III, 3). Or, ce înseamnă "drumul instituirii relative"? Sintagma citată semnifică faptul că abia prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din contextul său istoric. Ea apare în Das Wesen der Philosophie, dar fusese expusă încă din Einleitung...: "Omul ca fapt ce premerge istoria și societatea este o ficțiune a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bun început Weltanschauungen. Această gândire istorică se răsfrânge și asupra trecutului, astfel încât vechile școli și tendințe filozofice aflate altădată în dispută pentru adevăr sunt privite acum ca "viziuni despre lume la fel de posibile, principial vorbind". În locul vechilor controverse (am arătat că relativizarea sporește gradul de toleranță vezi II, 1Bb) apare acum "o tipologie a viziunilor despre lume; ea caută să înțeleagă fiecare tip de Weltanschauungen în ceea ce are el specific și apoi să-i recunoască o relativă îndreptățire"133. Pe de altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]