4,187 matches
-
sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul cu instrumentul său grotesc. — Chestiunile legate de estetică apar Într-o lumină mai clară dacă sunt rezolvate cu metode biologice. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând: —Sylvie are multe relații În New York. Deja le-a făcut pe cel puțin trei dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru petrecere, Sylvie, spuse Hunter În timp ce stăteam În spuma aburindă. A fost minunată și atât de diferită de New York. —Și mie mi-a plăcut, am răspuns, Înconjurându-mi brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la bust și apoi cădea În falduri În jurul picioarelor până la pământ, cu o trenă uriașă... nu se putea! Era rochia lui Thack. Arăta mortal. Oare el știuse tot timpul? Bineînțeles că da! Nu era de mirare că fusese atât de relaxat În ziua aceea când ea nu apăruse la atelier. Apoi m-am uitat la chipul lui Lauren: ochii Îi erau ireproșabil conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o epidemie, zice Nash. Dar poliția crede c-ar fi mai degrabă vorba de un medicament, ceva, zice. Succinilcolină, probabil, ori că și-au administrat-o singuri, ori că le-a injectat-o cineva. E un agent neuromuscular inhibitor. Te relaxează atât de mult, că poate să ți se oprească respirația și să mori de anoxie. În legătură cu femeia, cea din spatele baricadei de la filmări, care a venit în fugă cu mâna întinsă ca să mă oprească, cea cu walkie-talkie, detaliile ar fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și relaxăm în călătoria asta, zice. Helen iese pe ușa bibliotecii și începe să coboare treptele, iar Mona se întoarce și o ia la fugă spre ea, zicând: — Helen, domnul Streator a zis că se poate. Îmi apăs pe piept receptorul telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lume pentru el. Ce-ar fi să mergem mai departe? zic eu. Am putea să mai bifăm câteva biblioteci. Să mai vedem locuri noi. Poate mai ajungem la vreun bâlci. Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi se înșurubează din nou adânc. Încet ca limba a unui ceas, apoi mai repede, degetele unse ale polițaiului se înfig în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în sus profesorul, tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie căreia îi face curte bărbatul iubit. Chiar...?... întreabă Teofănescu așezîndu-se. Mai încape vorbă! se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de frig... Stai, doctore îl temperează Lazăr. Fă-mă să înțeleg. Ești tîmpit? îl întreabă Runca, scoțîndu-și ochelarii. Credeam că voi, ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman unde putea găsi șunca. Băcanul, al cărui unchi călătorise la Mecca și care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
admiră din toate părțile, dar îi părea rău că nu prea are cu ce umple nici cea mai mică pereche de chiloți italienești pentru bărbați. Trase de elasticul din talie și își făcu de lucru cu nou-venitul. Încordându-și și relaxându-și fesierii, reuși să controleze mișcarea unor mușchi în curs de formare, ce urmau probabil să participe la procesul de micțiune. Își dădea foarte bine seama că, nu peste mult timp, va putea genera efecte dintre cele mai spectaculoase atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi terminase într-o pată umedă, își dăduse seama, stând întins alături de ea și simțindu-i atingerea coapselor, de virilitatea lui precară. Pentru el, organele genitale erau cufundate într-o beznă senzuală profundă. Încercase să își stimuleze scula contractând și relaxând mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca pe niște cabluri care conectau întregul angrenaj la motor, asigurând astfel mișcarea, dar cablurile acestea fuseseră retezate, iar capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuprindeau pieptul lui Naomi. Ce puțin îmi trebuie ca să fiu fericită, se gândi, disprețuindu-se pe drept cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove. Alan Margoulies era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub efectul calmant al medicamentului. Pe la prânz, se dusese cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți hainele“. Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mine și inspectă petele de sânge, clătinând cu înțelepciune din cap. - Ai dreptate, Ballard - în zona de serviciu a aeroportului e o spălătorie deschisă și noaptea. Îmi ținu portiera deschisă, fără urmă de ostilitate în ochii severi, calmat parcă și relaxat de accidentul pe lângă care trecuserăm. M-am așezat la volan, așteptându-l să dea ocol mașinii și să se așeze lângă mine, însă el deschise portiera din spate și urcă alături de Catherine. Când am pornit, aparatul lui foto ateriză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]