1,222 matches
-
amintirile distrate... Dar să nu te sperii: Are o „tablă de materii” - Nu cum se obișnuiește, cu nume, Ci cu chipuri, ca în albume. Vârste diferite, chipuri asemeni - Un lanț, o mulțime de semeni. Fizionomii Și ochii în jocuri Sunt relicvele demult Stinselor focuri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Album / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ALBUM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348976_a_350305]
-
copiilor pustiu. Circul ambulant are deja un simbolism aparte în conștiința celor care-l așteptau cu nerăbdare să apară poate un an întreg. Tristețea e cu atît mai mare cu cît din tot ce-a fost rămîne doar cîte o relicvă alungată profanator de vînt. vântul întețit - vârfurile brazilor măturând norii Manuela Dragomirescu Oricine a privit de jos mișcarea pomilor zbuciumați de vînt a rămas impresionat de amploarea legănării și de incredibila lor elasticitate. Poemul se bucură de o exprimare paradoxală
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce-i simbol de veșnic cu chip albăstriu, târziu părăsesc nemișcarea-i din Hatra, tăcuta relicvă pierdută-n pustiu. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Sfinx / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
afirmațiile sale și pentru sfânt. 1. „un loc sacru este o ruptură în omogenitatea spațiului” (p. 31). Acest aspect este valabil, fără îndoială, și pentru ceea ce este sfânt. Locurile sfinte sunt consacrate ca fiind astfel fie datorită obiectelor sfinte premum relicve, fie în urma unor ritualuri (biserici, troițe). 2. „această ruptură este reprezentată de o «deschidere» care permite trecerea dintr-o regiune cosmică în alta (de la Cer la Pământ și invers: de la Pământ la lumea inferioară)”. Transferând afirmația în domeniul referitor la
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
cutie dreptunghiulară din același lemn închis la culoare cu ornamentat cu simboluri solare și când îl deschise în el găsi, un fel de hrisov ale cărui ornamente îi amintea de ornamentele găsite pe piesele tezaurului de la Pietroasa. Datorită pasiunii pentru relicve ale culturii antiche, admirase de multe ori acele ornamente, care povesteau o istorie mult mai veche decât cea pe care el o studia în cărțile de școală și care îl fascinase. Studiase cu migală arhaicele simboluri ce aparțineau culturii dacice
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
incendiară Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac o rază-n fire de lumină, Regizez trecutu-n episoade noi. Adormind durerea ce va fi să vină, Vreau să
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
o conduce cu autoritate și fermitate, fără a accepta vreo împărțire, cel puțin cu soția sa, Elena [...]. Singura opinie difuzată la scară largă este aceea a președintelui. Marx și Lenin mai sînt desigur expuși în vitrinele librăriilor dar, întrucîtva, ca relicve. Gîndirea vie este a lui Ceaușescu și Editura Politică, cu ajutorul specialiștilor din diverse domenii, are sarcina de a o face accesibilă fiecăruia, sub formă de mici manuale intitulate Documentele Partidului Comunist Român". Observatorul francez evocă poate prea rapid prezența lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui Ceaușescu și Editura Politică, cu ajutorul specialiștilor din diverse domenii, are sarcina de a o face accesibilă fiecăruia, sub formă de mici manuale intitulate Documentele Partidului Comunist Român". Observatorul francez evocă poate prea rapid prezența lui Marx și Lenin ca relicve: de fapt, dogma și cultura fondată pe această dogmă sînt alimentate de o gîndire redusă la un fel de pozitivism, la o propedeutică pentru experimentarea practică a gestiunii puterii. Luarea în calcul a educației este esențială: nevoia de a ridica
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
personalități oficiale, împotriva prăpastiei ce separă teoria egalitară de practica discriminatorie. Reuniunile Consiliului ar avea ca singur obiectiv proslăvirea regimului. Consiliul acționează sub directivele Comitetului Central, care-1 finanțează. Mai tîrziu, criticile lui Kiraly vor deveni mai dure: regimul Ceaușescu este relicvă a stalinismului, declară el în 1987, într-o publicație a samizdatului ungar Beszelo. Politica Bucureștiului asimilează: în cazul minorității țigănești, proiectul urmărește sedentarizarea unei populații nomade a cărei imagine este negativă pentru opinia publică. Țiganii sînt foști sclavi ajunși pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe această temă: "ruinele sunt, în lumea priveliștilor, singura prezență a trecutului învins și încheiat. Din trecutul artefactului rămâne, în prezent, o imagine intactă (sau chiar ameliorată), care există în fantezia mnemonică, și una avariată, care este dată în percepția relicvei: superpoziția lor, simultană cu constatarea decalajului dintre ele, a inadecvării lor iremediabile, constituie în spirit, ruina ca tristețe mai mare decât dacă n-ar fi rămas nimic și mai mică decât aceea stârnită de gândul realităților (fie ele opere sau
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu r-ul graseiat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele cu "relicve" -, o fotografie cu Piața Unirii la începutul secolului. Și încă una, cu strada Grigore Ghica V.V. din Dorohoi, părînd a fi dintr-un orășel francez, atît de plăcut cochetă e. Dar să revin la poza cu Piața Unirii, pentru că ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ținută de lucru (într-o astfel de ipostază e și în fotografia prinsă pe peretele atelierului meu din Armeană, alături de cea deja pomenită, a lui Petru Comarnescu: cămașă cu mîneci suflecate, în față paleta cu mirificele culori, în spate o "relicvă" palladyană, Paravanul lui Pallady (cum avea să-și intituleze una din propriile compoziții, față boieresc expresivă, pipă). Pictor mare, de anvergură. Întreținută într-un decorativism de rară calitate. La fel de mare și ca om. Caracter integru, necontaminat de mediul crunților ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă și mai clare în Antologia umorului negru unde, în capitolul dedicat lui Jean-Pierre Duprey, el se referă din nou la Logică și contradicție. Ideea de preeminență a luminii asupra obscurității, scrie Breton, poate fără îndoială să treacă drept o relicvă a greoaiei filosofii grecești. În această privință, acord o importanță capitală și o virtute eliberatoare dintre cele mai înalte obiecției ridicate de dl. Stéphane Lupasco la sistemul dialectic al lui Hegel, mult mai tributar lui Aristotel decît ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că ăștia-s morți după vechituri... Nae: (ce să facă?!; rutină) Da..., aici ne aflăm într-un loc istoric. Tomy: Adevărat? Nae: Da... aici au fost înmormîntate mari personalități istorice... Tomy: Oh, da, înțeleg... Octav: Spune-i că avem și relicve istorice... oase... cenușă... Nae: Tu mă zăpăcești complect...! Octav: Și vindem... la săculețe... la pliculețe... (Nae e ca hipnotizat) Tomy: Ce spune? Nae: ...De ce nu l-am dus eu la Voroneț pe ăsta?! (scoțianului) Te întreabă dacă nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H. Smyth, Sir H. Peyton, Sir W. Burgoyne, coloneii Sheddon și Cotton, generalul Phipps etc. etc. Toți Își doreau - și prin urmare au plătit ca niște englezi care doresc ceva - aceste relicve prețioase ale unui lux epuizat, aceste obiecte consacrate de gustul unui bărbat, aceste lucruri fragile atinse și folosite pe jumătate de Brummell. Societatea opulentă, pentru care superfluul devenise necesitate, a plătit cel mai scump exact ceea ce avea mai puțină valoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ducele de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H. Smyth, Sir H. Peyton, Sir W. Burgoyne, coloneii Sheddon și Cotton, generalul Phipps etc. Toți Își doreau - și prin urmare au plătit ca niște englezi care doresc ceva - aceste relicve prețioase ale unui lux epuizat, obiecte consacrate de gustul unui bărbat, lucruri fragile atinse și folosite pe jumătate de Brummell. Societatea opulentă, pentru care superfluul devenise necesitate, a plătit cel mai scump exact ceea ce avea mai puțină valoare În sine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deoarece societățile și indivizii folosesc riturile și miturile În mod creativ și flexibil, descompunând complexele mitico-rituale În unități mai mici, cu care reconstruiesc permanent configurații noi: spre exemplu, pelerinajul implică elemente ale riturilor magice (purificări, acte divinatorii, vindecarea magică, utilizarea relicvelor etc.), ale sacrificiilor și ofrandelor, ale riturilor de trecere (inițieri și probe de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
De la cuvinte la concepte" De la amurgul mitului...tc "De la amurgul mitului..." Cuvântul mit nu este un termen neutru, creat de savanți pe baza identificării fenomenelor denumite de acesta și a analizei riguroase a caracteristicilor specifice. Dimpotrivă, el este un termen-„relicvă”, un termen pe care civilizația europeană și, odată cu ea, cercetarea științifică l-au preluat dintr-o cultură percepută la momentul „fabricării” acestui concept drept exotică - este vorba despre Grecia antică. Pentru gânditorii greci, termenul mythos nu a fost Însă un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pp. 7-10; B.I. Mullahi, 2003, vol. XI, p. 732; S. Price și E. Kearns, 2003, p. 451). Elementul comun În toate aceste manifestări este expunerea publică (pentru a fi văzut, adorat, respectat) a unui simbol consacrat (religios sau laic). Atât relicvele sfinte, cât și regele sau steagul breslei sunt aduse În spațiul public, pentru a fi astfel accesibile, pentru a facilita comunicarea cu ele, pentru a permite (În plan magic) transferul de puteri sau valori consacratoare dinspre unitățile constitutive ale procesiunii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea Întru slava sfintei (slavoslovia), alaiul Întreg iese, iar racla cu relicva este dusă În curte de către patru preoți. Acesta este Începutul celebrării publice: racla sfintei Înconjoară de trei ori biserica, fiind urmată de alaiul condus de principe și de mitropolit (R. Păun, 2007, pp. 104-105). Această sinteză, bazată pe descrieri de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ai clerului și ai instituțiilor Puterii, unități militare, grupuri de sportivi, alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
organizatori. Acest lucru se poate realiza printr-un travaliu simbolic În interiorul unei procesiuni sau parade consacrate sau prin dublarea acesteia printr-o manifestare paralelă. Prima situație poate fi exemplificată prin ambiguitățile procesiunilor religioase. Astfel, Ashley (2001, pp. 55-59) subliniază vulnerabilitatea relicvelor și imaginilor sacre „scoase” din mediul monastic (unde accesul era strict reglementat): documentele istorice arată că, pe durata procesiunii, obiectele sacre puteau genera fie momente de exaltare, vindecare sau pedepsire de tip magic, fie acte de contestare și profanare. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interioare. Centrul sacru este frecvent asociat cu o „urmă” concretă a revelației puterii divine. Povestirile despre miracolul inițial nu sunt suficiente pentru a-i asigura o permanentă actualitate. Puterea sacră este și trebuie perpetuată și „arătată” În obiecte. Așa apar relicvele. Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt În mod intrisec umane, deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]